Absențe motivate

Și uite că s-a făcut luna de când n-am mai postat nimic, dar am lipsit motivat. Examenul de admitere din iulie a venit cu o decizie bruscă și s-a lăsat cu multe hârtii de citit, memorat, analizat…

M-am decis să dau examen și pentru suplinitor educator, ca să merg mână-n mână cu facultatea.

Slavă cerului că memoria nu m-a lăsat, cheful și pasiunea pentru învățat gramatică, literatură și altele…iată că s-a lăsat cu rezultate bune, sperate și nesperate.

 

De la 11 septembrie 2017 sunt educatoare cu acte în regulă, bugetar, cum ar veni, ceea ce încă nu-mi dau seama cât de încântător este, dar am timp să aflu, nu-i așa?

Este ceea ce mi-am dorit, de ceva timp încoace, este ceea ce voi face pe viitor, și am luptat și încă lupt din greu pri acest sistem greoi și rudimentar.

Deși parcă a trecut o veșnicie de la ultimul articol de pe blog, în particular am realizat lucruri de care sunt mândră. Așa că…timpul mi-a fost așa de prețios, de puțin…

Până la următorul articol, eu mă duc să decupez frunze, să pregătesc evaluări, activități, procese verbale și altele…

Filozofia mea de viață

De-a lungul vieții am experimentat tot felul de idei, gânduri și filozofii: Cum să fac să-mi fie bine? Cum să fac să nu îmi pierd vremea cu nimicuri, chestii inutile care nu produc nici bani, nici fericire, nici nimic?

Așa că sistemul meu de autoapărare a decis așa:

Continuă lectura „Filozofia mea de viață”

Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile

Nu credeam asta. Nu credeam că timpul vindecă rănile. Complet nu, cât de cât, să nu mai simți că te topești pe picioare sau să-ți iasă inima din piept de necaz ori de câte ori îți amintești.

De fiecare dată când îmi aminteam mă năpădeau lacrimile, și pentru tot atâtea ocazii când îmi era imposibil să le vărs, le vărsam mai târziu. Înzecit. Înmiit. Continuă lectura „Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile”

August, bine ai venit!

 

august
august

 

Am citit, în urmă cu mulți ani, un interviu cu un om căruia toate nenorocirile posibile și imposibile i s-au întâmplat în…august!

Ce încurajare, nu?

De aproape un an mă urmărește și pe mine o nenorocire.

De aproape un an, august e o lună tristă, plină de evenimente neplăcute dar și plăcute.

Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

De ce merită să citești bloguri

blogging
blogging
Să citești bloguri nu este un trend care trebuie urmărit, un moft, ci este un obicei care îți poate influența și transforma  viața în bine.

Eu îți dau câteva motive pentru care ar trebui să acorzi mai mult credit celor care scriu pe bloguri, să privești cu alți ochi atunci când îți ajunge în fața ochilor un astfel de articol. Așadar: Continuă lectura „De ce merită să citești bloguri”

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Cândva mă dădusem bătută. Mă gândeam voi fi veșnic un adult imatur care n-a știut ce vrea de la viață. Așa gândeam eu despre mine. Și ca întotdeauna,cu gândirea mea pesimistă, mi-am pus bețe în roată mereu, singură, ca un sado-maso. Dar asta e altă poveste.

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Mi-am zis eu! A fost greu să conștientizez asta, mi-au trebuit câți ani, o facultate aproape fără rost, mulți nervi și bani pierduți sau niciodată câștigați.

teaching
teaching

Continuă lectura „Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea”

Dovada că depresia e treabă serioasă

M-a întristat și pe mine vestea morții solistului de la Linkin Park. Poate pentru că îmi plăcea muzica lor, pentru că au fost printre primele trupe rock îndrăgite de mine și pentru că e trist ce/cum s-a întâmplat.

Și tot aud/citesc cum că ar fi fost un laș că a făcut asta, un drogat, un alcoolist și multe alte adjective urâte. Cum că depresia lui ar fi fost imaginară și se alinta. Cum crede lumea că se poate băga în viața unui om doar pentru că i-a ascultat muzica, că i-a cumpărat un album sau că l-a văzut pe internet sau tv. Continuă lectura „Dovada că depresia e treabă serioasă”

Atmosferă de vacanță cu rom de la Havana Club (p)

Soare, cald, bronz, culori, petreceri, nebunie…mai bine zis vacanță.

Ce e mai frumos și mai memorabil decât o ieșire cu prietenii, acum vara? Un chef până dimineața, asta ca recompensă pentru multele ore de toceală, părințeală și muncă?

Vara este anotimpul cel mai potrivit pentru petreceri în aer liber, pentru festivaluri, concerte, flash-mob-uri, food festival și multe altele. De ce? Pentru că vremea e bună, pentru că e cald, pentru că ne îmbrăcăm colorat și suntem veseli, pentru că e perioada concediilor și a aventurilor, pentru că marea e superbă și caldă.  Continuă lectura „Atmosferă de vacanță cu rom de la Havana Club (p)”

Expoziție „Rolul albinelor în natură”

rolul albinelor în natură
rolul albinelor în natură

Galațiul are treabă. „Rolul albinelor în natură” se desfășoară la Complexul Muzeal de Științele  Naturii, adică Grădina Botanică, iar ieri a fost deschiderea expoziției. Artist Gina Popa, cea care ține ateliere de creație pentru copii atât în grădinițe cât și în atelierul ei, dar și școală de vară. O cunosc, colaborăm și e un om minunat. Continuă lectura „Expoziție „Rolul albinelor în natură””