D’ale penibilului

Ţi se pare penibil să cazi în faţa unei mulţimi?Ţi se pare penibil să te bâlbâi când ai ceva interesant de zis în faţa unei persoane necunoscute?Dar să fii luat peste picior de către o persoană mai neinteresantă de cât tine?Îţi spun eu ce e penibil.Un tip care îţi spune că vrea să fie cu tine(adică iubiţi !!!!) deşi nu vă cunoaşteţi prea bine,abia aţi schimbat câteva cuvinte pe nişte subiecte destul de banale.Apoi îşi cere numărul de telefon.Şi vai cât te abţii să nu-i spui că e penibil.Te mulţumeşti să-i spui doar: „nu!!!!”Tradus: „nu cred că am ce vorbi cu tine,de fapt sunt sigură că ai să-mi spui că nu-ţi place imaginea băieţilor care au piercing-uri prin tot felul de locuri,că tu eşti un băiat cuminte şi că nu ţi-ai înşelat niciodată prietena,că nu-ţi plac manelele (dar aproape te porţi ca un manelist) ,că tu asculţi „hause” ,că spui lucrurilor pe nume şi că dacă cineva te-a respins nu mai insişti.N-ai să întelegi de ce sunt aşa complicată (?!!!) şi ce e chestia aia pe care o port la mână şi ce reprezintă.Te-ar bufni râsul dacă aş vorbi mai serios despre nişte treburi chiar seriose,ai întreba de ce nu sunt mai accesibilă şi populară ,că ce înţeleg eu prin muzica aia care urlă,băieţi cu plete şi bocanci.Că nu-ţi place să bei alcool şi nici să fumezi,mai mult chiar nici n-ai încercat.Că îţi place să te plimbi prin cartier şi să mănânci seminţe la colţul blocului,că nu-ţi place să dansezi şi că n-ai nici o legătură cu arta,lectura,poezia. „
E chiar interesant ce spirit de observaţie am, nu? cum reuşesc să-i „citesc” pe unii.
E chiar interesant ce tupeu au unii să creadă că dacă i-ai salutat,ai fost amabilă şi glumeaţă cu ei,au impresia că te cunosc şi au dreptul să-şi dea cu părerea despre tine ca personalitate şi că pot să intre în viaţa ta destul de repede pentru că el „vrea să fie cu tine”, te doreşte domle.Îi plac la nebunie ochii tăi şi mmm ce ar muşca din buza aia rozalie şi moale.
Partea nasoală e dacă stă cu tine în cartier şi totuşi ai cedat şi i-ai dat numărul de telefon aşa….ca „să mai ieşiţi la o tură prin cartier ca amicii”,cu toate că ştie că lucrezi,i-ai adus aminte că eşti la facultate,în anul 3 chiar,ai o licenţă de pregătit.Şi ce e chiar nasol,e că tipul crede că n-ai prieten că cică „se citeşte pe faţă”.Bullshit.Adică cum?Adică astea fără arată într-un fel?Că disponibilă nu m-am arătat.
Băieţel,eşti penibil !!!Şi să ştii că dacă ţi-am dat numărul de telefon (oricum pot să-l schimb,să nu-ţi raspund,să te fac să ajungi la concluzia mea,adică nu ai ce face cu numărul meu atât timp cât nu vreau eu) nu vom ieşi afară împreună chiar dacă stăm în acelaşi cartier,pentru că eşti PE-NI-BIL .Şi nu-mi place deloc râsul tău.

The end !

Dezamăgirea are gust amar. E ca atunci când ţi-e foame şi îţi dai seama că nu mai ai pâine. Ca atunci când visezi că bei apă şi te trezeşti însetat, ca atunci când te întinzi şi îţi dai seama că nu-ţi ajunge plapuma, când stai în staţie şi autobuzul nu opreşte, ca atunci când vrei să suni pe cineva să-i transmiţi o veste bună şi are telefonul închis ori nu răspunde ori nu ai tu credit. Ca atunci când nu mai faci bine ceea ce făceai cândva, ceva la care te pricepeai.
Ca atunci când îţi pierzi inspiraţia, muza, omul tău de suflet. Ca atunci când îţi pierzi identitatea, te întreb cine eşti, ce vrei, încotro te îndrepţi.
Ca atunci când un dansator îşi pierde un picior sau un cântăreţ muţeşte.
Ca atunci când te îmbraci în tricou alb şi afară e frig şi plouă.
Ca atunci când îţi dai seama că nu eşti pe aceeşi lungime de undă cu cel de lângă tine. În ochii lui tu eşti vinovatul şi, totuşi, nu e aşa…Îl tot aştepţi să te întrebe ceva…orice (chiar şi „cât face 105″ ) dar nu te întreabă…
Aştepţi să înţeleagă ce zici, aştepţi să fie lângă tine, aştepţi să te aştepte…
Nu întotdeauna e după tine…
Dezamagirea are un gust amar !Ăsta e sfârşitul.

Taxi – O viata fara noi

 

 

Funky shit

Băi boule ,de câte ori sa-ţi spun că la librărie nu se găseşte adria cola sau alte căcaturi de băut ,nici orbit şi nici ţigări.
Bineînţeles că dacă la aprozar e închis,la librărie nu se găsesc cartofi ca să-ţi faci tu pai,deşteapto.
Aaaa şi…close that fucking door,please 🙂


the prodigy – funky shit
Asculta mai multe audio Muzica

Pensionari în trafic (partea a3-a)

Din aceeaşi categorie :”cine n-are tramvai sau autobuz să-şi cumpere”

Partea a 3-a cuprinde tot o povestioară cu mijlocul de transport 11,relatată de prietena mea de la Medicină.
Era o discuţie aprinsă între doi domni ,care pe lângă faptul că vorbeau tare şi deranjau auditoriul ,mai vorbeau şi despre căcaturi gen Elodia şi Diaconescu,Vadim şi Băsescu.De la aceste senzaţionale,magnifice,incredibile,irefutabile(…) subiecte ,unul dintre ei uită să coboare dom’le.
Primu’ zice :” Coaie ,eu trebuia să cobor. Shit !”
Al doilea:”Lasă coaie ,nu-i bai,te duci până la capăt cu ăsta şi te întorci tot cu ăsta şi cobori unde trebuia să cobori că ce pula noastră ,e gratis ;)”

Noi să fim sănatoşi !

Pensionari în trafic (partea a2-a)

Din categoria „cine n-are tramvai sau autobuz să-şi cumpere”

Am o prietenă studentă la Medicină care a paţit-o şi ea cu pensionari în autobuz.
Având un orar foarte încărcat la facultate a găsit un job care îi permite să lucreze după orarul de la facultate.Adică în unele zile stă la facultate 3 ore ,la muncă încă 3 apoi ,iar alte 3 la facultate …şi tot aşa.În aceste zile de coşmar circulă şi ea cu faimosul 11.Şi mi-a povestit…
După o futere de timp,de călărit autobuzele ,s-a găsit un moş (pardon) să o dea la o parte ca să stea el pe scaunul ei.Ei nu zău !Dar tu ştii măi deşteptule că eu de dimineaţa am plecat la facultate,fug apoi la muncă (pentru că ,dacă nu ştiai pensie primeşti şi din salariul meu de 2 lei),sunt obosită,îmi este frig şi nu am timp să mănânc şi acum tu vrei să-ţi dau locul?Pula că nu ţi-l dau.Aaa şi…am abonament.Lasă-mă-n pace.Pa!
Mă la faza asta a avut şi ea dreptate.O văzusem în ziua aia,arăta ca un zombie,era obosită şi nervoasă.Aaa şi am uitat să spun că face şi naveta.
Aşa că …haideţi domnilor pensionari să nu mai fiţi aşa comozi şi mai gândiţi-vă şi la ceilalţi.Chiar dacă suntem tineri mai avem şi noi probleme şi noi suntem bolnavi uneori.
Aaa şi fără căcaturi de genul „pe vremea mea…” şi voi eraţi la fel pe vremea voastră.Săru-mana 🙂