De ce trebuie?

În anumite condiţii cuvântul „trebuie” poate să fie foarte stresant.Sună a ceva forţat,că ar presupune să faci ceva chiar dacă nu-ţi place ,nu vrei.Cum ar fi să ţi se spună „trebuie să-ţi iubeşti părinţii indiferent cum ar fi ei”;păi de ce ?Ok,îi respecţi că te-au născut ,s-au chinuit poate ca să te crească cât mai bine,că îşi dau interesul să se îngrijoreze pentru tine dar nu poţi să fii obligat să ai aceleaşi idei ca ale lor,aceleaşi păreri şi viziuni,aceleaşi dorinţe;nu poţi să-i iubeşti dacă nu se fac iubiţi,nu poţi să-i iubeşti pentru că TREBUIE.Iubirea,ca şi alte sentimente, se dobândeşte ,se merită,se câştigă şi se pierde în timp.

Fă-mă să te iubesc,încearcă măcar să mă înţelegi,ascultă-mi părerile şi acceptă faptul că pot să greşesc ,că nu vreau şi nu pot să fiu perfectă.DE CE TREBUIE să te iubesc dacă tu nu mă ajuţi şi îmi pui beţe în roate?DE CE TREBUIE să fac cum crezi tu doar ca să-ţi fie ţie bine?DE CE TREBUIE ca eu să te accept pe tine aşa cum eşti dar tu pe mine nu?DE CE TREBUIE dacă eu nu vreau?Poate vreau,dar vreau în modul meu…

Dacă eşti părintele meu nu-ţi dă nici un drept să-mi decizi viaţa în condiţiile în care pot şi eu să fac asta.Da,vreau să mă dau cu capul de sus singură,să învăţ din greşelile mele nu din sfaturile tale,să fac ceva când mi se taie mie,nu ţie,vreau să am dreptul să greşesc fără să fiu judecată,fără să dau explicaţii.”trebuie” ăsta nu are ce căuta lângă „a iubi”.
Eu nu-l accept,nu vreau să-l accept!
Poţi să spui „trebuie să fac curat că e cam mizerie p-aici”;”trebuie să mă duc la medic”..etc,dar nu poţi să spui „trebuie să-l iubeşti”.Şi dacă nu simt asta?

Cadouri…cadouri


Mă …eu înţeleg că poate e greu să cumperi cuiva un cadou în ziua de azi;se pune problema că nu-i prea cunoşti gusturile sau nu prea ai aşa mulţi bani cum ţi-ai dori.Mai ales la copii că-s pretenţioşi ,se plictisesc repede,evoluează repede.Sau la persoane cu care nu prea deţii o bună legătură dar sunteţi colegi,de exemplu; şi doreşti să-i cumperi ceva,nu ştii ce-i place,ce culori,modele,trestii,chestii.
Cu toate astea să nu-i dai bani!!!Adică „bă n-am ştiut ce să-ţi cumpăr de ziua ta,ia şi tu nişte bani de la mine şi…gata.”Ce dracu ,chiar n-ai nici o idee?Merge să dai bani angajatului sub formă de primă ca de sărbători,bani pentru un bilet de călătorie pentru destinaţia x,bani pentru un bilet la un concert,pentru o masă în oraş…etc.Dar nu te duci tu de ziua lui unde-şi ţine petrecerea de ziua lui,poate la restaurant,un local,un bar sau acasă fără nici o petrecere pompoasă ,ca într-o zi obişnuită şi îi întinzi banii.Bleahh ,eu i-aş băga pe gât respectivului.
La serviciu ,la magazin a venit o tanti şi spunea că fata ei de 5 ani se duce la ziua unui coleg de grădiniţă şi nu prea ştie ce cadou să-i cumpere.I-am propus eu câteva variante,ce aveam p-colo,dar dânsa tot indecisă.Mama copilului în cauză a spus că primeşte şi bani în loc de cadou pentru copil.Eu am sărit ca arsă :”cum să-i daţi bani copilului,doamnă???”
O discuţie între două puştoaice având ca subiect cadoul pentru maică-sa.Că aia nu,aia nu…”mai bine îi dau 80 de lei să-şi cumpere ce vrea şi gata.” Nu ştiu de ce am eu impresia că acei bani se vor transforma în pâine ,cartofi şi plata facturilor.
Băi…serios e de naşpa treaba asta.Tot farmecul e să-i cumperi ceva,să-i faci poate ceva cu mâinile tale o chestie,un biscuite,să-l surprinzi,să-i rămână…Şi nu pot să cred că nu se găseşte nimic să-i faci cadou.

Oameni care-mi plac


Pentru ca în ultimul timp am avut postări cam negativiste ,unde îmi arătam supărarea pe anumite categorii de oameni sau aspecte ale vieţii şi la propunerea cuiva, m-am gândit să scriu despre ceva frumos şi anume despre oamenii care îmi plac.
Păi aş putea să mint şi să spun că sunt foarte sociabilă şi că-mi place să lucrez cu oamenii,dar nu-i chiar aşa.Prieteni am foarte puţini,pot să-i număr pe degete şi să-mi mai şi rămână altele să mă scarpin….
De ce am aşa puţini nu ştiu;în copilărie eram destul de sociabilă şi în adolescenţă la fel(acum sunt adultă),erau copiii de pe lângă blocul meu cu care mă jucam,împărţeam jucării,râdeam,făceam trăznăi,la bunici la fel…
Acum copiii de la bloc s-au mărit ,ascultă manele la maxim până la 3 dimineaţa în faţa blocului,scuipă pe pereţi ;alţi fosti prieteni au plecat prin ţări calde,alţii se îmbracă cu haine dă firmă,alţii au devenit emo;acum nici nu ne mai salutăm.Dar nu-mi pare rău şi nici nu mă zgârii pe faţă că nu-s prietenă cu ei,tocmai pentru că mie îmi plac oamenii deştepţi care au bun gust,care se distrează într-un mod simplu,care deşi au băut 2 pahare în plus nu se apucă de făcut scandal.Îmi plac oamenii care au destule coaie să recunoască ceva despre ei atunci când e cazul;îmi plac oamenii cărora nu le place să iasă în evidenţă prin tot felul de lucruri cretine.
Îmi plac oamenii oamenii care vorbesc frumos şi coerent;oamenii care se distrează la maxim;oamenii care acceptă să doarmă şi pe nisip în aer liber când n-au alte variante;oamenii care simt şi apreciază arta;oamenii care sunt dispuşi să te ajute chiar dacă nu te cunosc;oamenii care deşi nu au trăsături fizice perfecte au sclipiri în ochi şi căldură în suflet;oamenii care fac şi spun ceea ce simt;oamenii liberi în gândire;oamenii care nu acceptă să facă ceva care nu-i reprezintă;oamenii corecţi şi loiali,degajaţi şi sinceri,simpli dar greu de citit din prima,misterioşi şi direcţi.
Poate din cauza asta am aşa puţini prieteni,sau poate că nu i-am căutat eu unde trebuia…
Dar ştiu că pe cei care vor să intre forţat în viaţa mea îi pun tot timpul pe fugă….

Momente ….sadice

Sunt momente în viaţă când urăsc oglinda.Sau când îi urăsc pe părinţi că m-au născut.Alte momente când regret că sunt femeie şi nu bărbat,sunt momente când îmi vine să le zbor creierii la toţi idioţii de pe Glob care se cred (prea) deştepţi,la toţi ţâncii care se dau bărbaţi ,la toţi nespălaţii care poluează aerul ,la toţi analfabeţii care se dau blogerii curului.

Momente când îmi vine să dau cu trenul peste toţi puleţii care chipurile sunt patroni ,dar ei de fapt sunt nişte analfabeţi care nu cunosc bunele maniere cele elementare sau mai bine zis cele nescrise,care îşi tratează angajaţii cu [virgulă] curul ,dar ei de fapt nu ştiu să numere nişte bani şi să vorbească coerent.
Pff..vorbesc prostii…momentele astea le am mereu,momente sadice.
Dedicaţia asta a fost pentru şefa mea care se zgârie pe faţă că mi-am luat luni o zi liberă 🙂
Da.. ştiu, de ceva timp tot continui cu faza „datul peste cineva cu trenul”,tot mă iau de categoriile de oameni mai nepăstuite dar ce mă…şi ei au ceva cu mine.

P.S. Răspunsul la întrebarea din sondajul funny este „tată şi fiică.”

Nu vă suport !

Băi,eu nu-i suport pe lingăi.Nu pot !!! Îmi vine să dau cu trenul peste ei,să le fac injecţia letală ( fără să sterilizez acul),să le tai limba.Da,pe toţi ăştia care linguşesc 24/24,care te salută şi îţi mulţumesc de 1000000000000000 de ori .”bună ziua,săru-mâna,vreau şi eu să-mi daţi şi mie …” ;”mulţumesc ,la revedere,bună ziua,săru-mâna şi servici uşor s-aveţi”.Gataa bă !!!

Sau pe ăştia care fac complimente de căcat,crezând că leşină lumea prin jur.”bună frumuseţe,ce faci?” , „mami dă-mi şi mie….”, „vai ce frumoasă eşti azi.” Oricum le-ai spune să înceteze ei tot ca boul înainte:”cât de rea eşti,ce-mi place”. Fuck you bă !

Sau pe ăştia care vorbesc mult,prost şi fără rost.Se comportă de parcă ar fi luat substanţe dubioase,au fumat iarbă ,au făcut exces de Redbull şi au băgat degetele în priză.Râd mult,vorbesc mult ,pun întrebări idioate şi mă irită la culme.Aşa sunt ei de când s-au născut. Săracii.

Nu vă suport bă !

Un semi-chef

Mda…cheful nu mi-a venit de tot,adică tot mai simt acele lipsuri responsabile de starea mea proastă.Sănătatea îmi joacă în continuare mici feste (nimic grav) sătulă probabil de faptul că o mai neglijez uneori.Am neglijat şi „asigurările şi protecţia civilă” pe care mi-am propus să o pricep.Nu-i bai,am timp.Am evitat şi neglijat intenţionat să-mi mai răscolesc amintirile frumoase şi urâte,să-mi dezleg rănile,să scot prea multe cuvinte.Însă în tot timpul ăsta de relax n-am stat degeaba ci am mai învăţat câteva chestiuţe care trebuie luate în seamă pe viitor pentru a judeca sau nu pe cei din jur.Un fel de regulă ar fi ca niciodată să nu gândeşti cu voce tare când vine vorba de lucruri personale şi să mai şi gesticulezi.De exemplu dacă observi că ţi s-au cam dus banii din portofel nu te apuci cu mâinile de cap şi începi să mormăi nu-ştiu-ce.Nu cred că ţi se va oferi drept consolare banii care au fugit.
Sau când ai prea multe …chestii în mână,cum ar fi portofelul,telefonul,nişte chei,pachetul de ţigări,o pungă cu struguri;ideal ar fi să ţi le ţii în buzunar (în afară de struguri) că pentru asta s-au inventat buzunarele (sau nu?).La fel se procedează şi cu banii.Nu scoţi ditamai grămada de bani pe care abia poţi să o ţii în lesă şi ţie îţi trebuie doar 1 leu sau mai puţin.Partea asta se referă la faptul că omul trebuie să aibe o oarecare intimitate când vine vorba de lucruri personale,nu?
O altă chestiuţă pe care am învăţat-o este că omul indiferent de aparteneţe ,are o oarecare dependenţă de „ceva”,un viciu,o slăbiciune de care îi este greu să se detaşeze din diverse motive necunoscute încă.Asta nu-l transformă într-un om rău sau ciudat,ci doar e poate un pic altfel faţă de tine ,pentru că suntem diferiţi (ce bineee!!!).Unii sunt dependenţi de ţigări,de cafea,alţii dependenţi de a spune câte o minciună,alţii dependenţi de televizor ,de calculator,dependenţi de prostie şi prost gust,alţii dependenţi de a irita pe cei din jur.Fără lucrurile astea care creează dependenţă omul ar face faţă cu greu unei zile.
Eu…sunt dependentă de antinevralgic şi nurofen,de periatul pe dinţi dimineaţa,trosnitul degetelor şi uitatul la ceas din 5 în 5 minute.Şi nu sunt deloc un om rău 🙂
Am să-mi revin eu.

N-am chef


Urăsc când nu am ceva constructiv de făcut.Am terminat de făcut brăţara,de modificat o haină,cărţi nu am de citit pentru că teoretic învăţ pentru facultate;nu mă mai simt în stare să mai citesc nici 3 rânduri de ziar ori un articol pe vreun blog;nu mai găsesc nici o melodie care să mă ajute în situaţia asta cu toate că am melodii ce îmi plac,televizorul nu-l suport cu toate ştirile macabre despre gripa porcină şi crime;durerea asta de cap şi coloană ma urmăreşte…frigul parcă a intrat în mine şi până nici mirosul lui nu-l mai simt…
Acum încerc să pricep ceva din „asigurări şi protecţie socială” pentru facultate.
Şi ce e curios e că nu m-a mai supărat nimeni zilele astea la serviciu ,nu că mi-aş dori cu ardoare.Telefonul nu a mai sunat de mult timp,nici măcar orange-ul nu a mai trimis mesaje.
Da,am o perioadă proastă ,dar parcă am avut şi mai proaste,nu e ăsta maximul.
Nu am chef….

Vântul meu

…Îmi aduc aminte că eram mică şi aveam o relaţie specială cu vântul.De la balconul etajului 3 îi simţeam atingerea,îi auzeam glasul,îi vorbeam şi uneori mă aplauda ,alteori nu.Era prietenul meu,mă cunoştea şi avea grijă de mine,îmi dădea forţă ,mă făcea să mă simt Eu.
Nu ne-am mai vorbit de mult…sunt convinsă că amândoi am fost ocupaţi.Asta până când într-o zi…
„nu mă vezi, dar mă simţi.Uneori pot fi binefăcător,alteori nu.Am o putere aproape misterioasă de a te răcori vara.Dar iarna mă razbun şi parcă e ca o zi proastă când n-ai chef să te dai jos din pat şi să nu vorbeşti cu nimeni.Întotdeauna uit de unde vin şi unde vreau să ajung.Las soarta să decidă.Dar e plăcut faptul că pot să ajung prin locuri la care nici nu aş fi visat.Ajung prin ţinuturi neexploatate,prin colţuri întunecoase,pe plaje părăsite.
Eu sunt vântul ce-ţi răvăşeşte pletele încurcate,cel care împrăştie firele de nisip pe plajă,care învârte frunzele uscate în parc părând un dans .Eu îţi întorc pagina îngălbenită de timp de lângă fereastra deschisă,tot Eu aduc praf care se depune pe mobilă.Tot Eu îţi stric ziua de picnic şi îţi sting focul de grătar,îţi aspresc pielea buzelor,îţi irit ochii.Dincolo de toate astea îţi usuc fruntea de sudoare ,te ajut să-ţi revii după un banal leşin cu o uşoară adiere,te avertizez când vine ploaia,îţi aduc miresme de salcâm şi iarbă verde,miros de ger şi zăpadă.Eu îţi şoptesc necontenit la ureche secrete despre tine,despre alţii.
Fac parte din viaţa ta,mă simţi, mă auzi.Îţi dau voie să dai vina pe mine atunci când cineva pleacă din viaţa ta,atunci când îţi e imposibil să vezi adevărul din faţa ta,atunci când ceva nu-ţi merge bine,dar nu poţi să mă învinovăţeşti atunci când nu poţi să fii ceea ce vrei,ceea ce eşti de fapt,când nu ai curaj…”
…când i-am simţit lipsa…
El nu a plecat,nu e supărat pe mine că l-am cam neglijat.
Acum îi aduc un omagiu şi îl rog să mă asculte de acum în colo,să îmi fie aproape,să mă salveze,să îmi dea acea lumină interioară de care am nevoie să merg mai departe…


Vita de Vie – Visare
Asculta mai multe audio Muzica