Mi s-a împlinit un vis.Au mai rămas câteva…

Probabil altcineva s-ar fi liniştit cu o ţigară la faza cu –vreau linişte-.
Nu ar fi dat cu pumnul în masă sau nu i-ar fi dat câteva lacrimi.Ar fi fumat o ţigară.E mai simplu.E mai puţin dureros.
Poate că aş fi fumat şi eu,numai că nu aveam ţigări.Şi ştim că nu prea se dau ţigări la bucată,iar dacă-ţi iei un pachet întreg trebuie să le fumezi pe toate.Că doar de asta le-ai luat,pentru asta-s ţigările.Dar nu…eu sunt pasivă cu ţigările.Adică …e mai bună o ţigară mai rar,poate când e frig (de genul -9 grade),că îţi încălzeşte gâtul.Dar nu pot să fiu fumătoare activă…am încercat,nu pot,mă plictisesc.Zău!Dacă simt nevoie,mai trag şi eu un fum ,două…trei…dar la un moment dat mi se face rău dacă e prea hardcore :)) Sau dacă se apropie un fumător de mine,de ăla de care miroase îngrozitor,mi se face rău,dar mai sunt şi fumători care miros bine,a parfum amestecat cu o dâră uşoară de ţigară;atunci nu mi se face rău 😀

Îmi aduc aminte când am pus prima dată gura pe ţigară;sau când ea s-a atins de mine.Eram pe vremea liceului,la un bal de boboci.Am rugat o colegă să mă lase să trag şi eu o dată din ţigara ei.”hai învaţă-mă că nu ştiu”.N-a fost bun profesor.Pot să consider că n-am fumat atunci.
Dar am învăţat câţiva ani mai târziu,la mare,în jurul unui foc,noaptea.Fugisem de acasă (de fapt am mers cu maşina) ca să plec la mare,prima dată.Habar n-aveam cum se ajunge la Vama Veche (doar din poveşti),n-aveam bagaje,nu cunoşteam pe nimeni ca să mă ajute,iar cine trebuia să mă aştepte acolo,cel care mă îndruma cum să fac,avea telefonul închis,murise bateria.Şi era să mă rătăcesc prin Constanţa :))
Până la urmă m-am descurcat,am ajuns şi mi-am trăit visul.Cum care vis? În copilărie (eram mică,până-n 12 ani) visam foarte des că sunt la mare,priveam marea de pe nisip şi fumam bă !! Şi am făcut-o şi p-asta.
Şi am avut un profesor bun.Trebuia să exersez ,aşa că am exersat cu trei ţigări,una după alta :))
Mă ce fain a fost!Câte am realizat eu atunci !
Bineînţeles că n-am dormit în noaptea aia la mare,am plecat direct la scârbici ,plină de nisip :))

P.S. Încep să mă liniştesc 🙂

Blogerii curului

Ca să fie clar…sunt începătoare într-ale blogului.Poate se vede,poate nu,dar nu asta e ideea.
Ce am văzut eu pe aici,în blogosfera asta cum i se zice,se face schimbul ăla de link,care mă scoate din minţi.Mi s-a propus de câteva ori să fac schimb de link cu…câteva persoane.Am acceptat cu câteva,doar dacă mi-a plăcut ce am găsit la el acolo.
Acum ceva timp îmi propune un…băieţel care are o poziţie destul de bună în zelist,undeva în primii 70,şi care după părerea mea nu scrie nimic concret,are un blogroll cât casa şi prin arhivă găseşti numai lepşe,să facem schimb de link.Ok…hai să facem,oricum nu-l adăugam în blogroll ci acolo la link-uri utile (dar nu cred că era ceva util la el),după care aşteptam să mă adauge şi el,că doar de asta i se zice schimb.Şi…pauză,băieţelul a uitat.Păi scuză-mă frate dar ce facem aici?Se pare că nu eram singura,obişnuia să facă chestia asta des.Şi oare cum a ajuns el în primii 70?Nu mai spun că atunci când avea o leapşă dădeam la tot blogroll-ul…deci…deduceţi singuri.
Şi nu am să-i dau nici nume,nici link pentru că nu merită,din punctul meu de vedere e un cerşetor care se roagă de unu’ şi de altul să-l treacă în blogroll.
Şi mai sunt şi ăia care-mi spun ceva de genu’ :” îmi place cum scrii,dacă vrei să mă adaugi în blogroll ,să colaborăm”.Nu omule nu colaborez,dacă-ţi place cum scriu mă treci undeva unde să-ţi vină uşor să ajungi la mine,iar dacă mai eşti şi insistent poţi să-ţi iei adio de la mine chiar dacă-mi place cum scrii.Şi aici am nume …dar mai bine să nu le fac publicitate pentru că nu merită.

Nu ştiu…dar am impresia că şi aici se practică nepotismul …

Cucul şi pupăza

Când am completat leapşa cu „ce găseşti prin geanta mea„,am menţionat de o carte pe care la momentul ăla o citeam.O carte scrisă nu demult ,care cică dezvoltă nesfârşitul subiect ,adică sexul.De fapt se vorbeşte despre hermafrodism.
Personajului feminin îi creşte o…un penis.Nimic neobişnuit .Până când i-o trage lu’ bărba-su,care moare imediat.Nu zice prea clar motivul,dar între noi fie vorba,ori a murit că l-a durut prea tare,ori a avut un şoc când a văzut că nevastă-sa o are mai mare ca a lui.Zic şi eu.
Povestea e mai lungă,adică trece prin mai multe faze de cum îi creşte,cum îşi face singură labă şi bla bla bla,cu toate că nu-i groasă cartea.
Asta a fost partea intitulată „cucul”.Predestinat nume,nu?

Partea a2-a,evident numită „pupăza”,prezintă un bărbat căruia,evident,îi iese un vagin,o pizdă,cum vrei să-i spui.Din nou,nimic neobişnuit vei spune.Faza e că,a naibii pizdă îi „creşte” în spatele genunchiului.
=)) pauză de râs
Şi cică avea tipul ăsta nişte orgasme de nota 10 numai cât o atingea un pic.
Speriat omul se duce la medic.Ăsta a tot ocolit ,ce dracu îi spun lu’ ăsta?Până la urmă o dă în telenovelă şi se îndrăgosteşte doctoraşul de pizdos,mă rog…i-o trage…în vaginul proaspăt ieşit,plus că era şi foarte strâmt,deh….virgin.
Aaaa….a avut şi menstruaţie la un moment dat.
=)) pauză de râs
Cireaşa de pe tort este finalul,când asta cu un vagin în picior rămâne gravid
=))) pauză mai lungă de râs
…şi evident naşte !!!!! un băiat!! care trăieşte !!!
=)) din nou pauză de râs.

Pe scurt,e un căcat de carte.
Sper că nu i-am făcut publicitate,de fapt ba da.Şi eu nu credeam în publicitate negativă,shit !!!
Cred că autorul avut exces de imaginaţie.Deci nu-i bună prea multă imaginaţie.
Totuşi..m-am distrat fantastic.Deci….nu o cumpăraţi,v-o trimit eu.Gratis :)))

Cât de mare e un ou mic?

Copii pot întreba tot felul de chestii ,cărora nu prea poţi să le faci faţă pentru că,să fim sinceri la unele chiar nu ne-am gândit.De exemplu reclama aia la un praf de copt parcă,întreba o puştoaică „cât de mare e un ou mic?”, unii mai întreabă că de ce ea are puţa mică şi a fratelui ei e…mai lungă.Mă rog…aţi prins ideea,sunteţi adulţi, ce naiba.
Pe copii îi iertăm că na..sunt copii şi aşa învaţă şi ei ce-i cu lumea asta întortocheată,dar pe adulţi nu-i iertăm,doar dacă-s beţi sau au fumat de la spice shop.
Uite prin ce am trecut eu:
-„Aveţi un buletin?”
Eu: „Nu,eu am mai multe buletine ! pentru că am multiple personalităţi ,de fapt am dereglări de personalitate.Deci pe care-l vreţi?”

-„Da’ colega d-voastră nu este?”
Eu: „De fapt ea este (ups ne-a prins) dar s-a deghizat în mine (şi ea are dereglări de personalitate)”.

-„Ce fel de calculatoare aveţi?”
Eu:”Aşa MARE la x lei ŞI ăsta MIC la y lei.ATÂT.
-„Dar între n-aveţi?”
Eu:” Ba da,dar mi le-am băgat în cur.N-auzi că DOAR ăsta MARE ŞI ăsta MIC.

-„Aveţi să-mi schimbaţi banul ăsta?”
Eu:”Nu.”
-„Dar nu ştiţi pe aici prin zonă cine are să schimbe?”
Eu:”Staţi 2 sec să mă uit pe blogul poate mi-a lăsat vreun comentariu.

-„Aveţi gumă de mestecat?”
Eu:Nu
-„Nici Orbit ? „
???

Poate aveţi un pistol ,că vreau să mă împuşc, să nu mai sufăr.

Veşnic nemulţumită

Da, eu !
Uite că am schimbat şi eu faţa blogului,pentru că cea veche nu mă mai satisfăcea (?!!).
Bineînţeles că m-am tot gândit,le-am tot sucit pe ele temele ca să aleg una.Dar pentru că ajung la vorba cuiva,sunt veşnic nemulţumită,le-aş schimba în fiecare zi.
Şi tot nu-i de bine,uite cum se vede clipul din dreapta.
Dar…totuşi arată ceva mai bine acum blogul;e mai interesant (mi se pare) şi ceva mai vesel :))

Bine că am mai învăţat ceva despre mine,că sunt veşnic nemulţumită.
Şi că al meu calculator face nazuri.Clar trebuie să dau cu tancul peste el.
Deci…doresc să cumpăr/închiriez/împrumut un tanc.Îmi puteţi lăsa un comentariu şi vedem noi cum ne înţelegem la preţ.Că în oraşul ăsta nimic nu găsesc !!

Cum sunt alţi români

Dacă în articolul trecut am scris despre unii români şi cum se comportă ei cu banul,cum au ei o pasiunea aproape bolnavă de a-şi construi case cât mai mari,azi am să scriu despre cealaltă categorie.Adică de aceia care nu-şi doresc vile,telefoane pe post de bibelouri şi haine dă firmă.
O astfel de persoană sunt eu.Nu-mi doresc o casă mare, „un loc unde să îţi creşti copilul, să îţi chemi prietenii, să faci un gratar…” (fragment dintr-un comentariu de la articolul trecut).Nu-mi doresc casă mare pentru că trebuie să faci curat în toată casa o dată şi-o dată.Trebuie întreţinută ca să nu te invadeze şobolanii.Şi ce,să-mi petrec ziua mea liberă făcând curat într-o casă,printre atâtea dormitoare unde nu stă nimeni?Prietenii mei nu au nevoie de living când mă vizitează.Vor sta în dormitorul meu,unde dorm şi eu,unde învăţ,citesc şi alte activităţi;vor mânca şi din aceeaşi farfurie cu mine,vom bea pe rând din aceleaşi pahare,dacă nu voi avea aceste obiecte ce ţin de bucătărie.Pentru aşa-s prietenii.
Asta-i doar o scuză pentru lăcomia şi mândria ce zace în unii români.Casă mare cu multee camere să aibe prietenii unde dormi şi sta când îi vizitează.

Dacă e să am vreodată un job bine plătit,mai mult ca sigur banii îi voi investi în mine.Adică dă-o naibii de vilă că pot să stau şi într-un apartament cu o cameră sau două.O viaţă am şi pe aia să o trăiesc făcând curat?Dar pot să iau lecţii de…chitară,de pictură sau de canto,chiar dacă n-au legătură ,aşa pot să experimentez,să descopăr.Pot să văd ţări la care visez,să merg la concerte,să cumpăr …lucruri cu adevărat folositoare,lucruri care îţi aduc bucurie sufletească.Vreau să-mi hrănesc sufletul,nu trupul;vreau să văd pe viu,nu în poze;vreau să simt,nu să-mi imaginez că simt.Asta în ideea în care banii pot reuşi acest lucru,pentru că nu mereu banii îţi aduc bucurii.Poţi şi fără bani.Dar în condiţia în care ai mulţi bani şi te gândeşti „ce dracu’ să fac cu atâţia bani?”

Viaţa e prea scurtă şi grea ca să o îngreunăm noi şi mai mult făcând şi adunând lucruri inutile,respectând nişte obiceiuri pentru că „aşa trebuie”,compensând la bătrâneţe ce n-au avut în tinereţe,făcând nişte lucruri pentru a da bine în văzul lumii.

Aşa-s eu.Nu dau doi bani pe chestiile astea materiale.Pentru că ele nu-ţi aduc fericirea când sunt doar de umplutură.Nu mă impresionează nici o casă mare ,nici o maşină,nici un cont gras în bancă.Pentru că viaţa mi-a arătat şi partea ei frumoasă care ţine de suflet,de minte.


Asculta mai multe audio Muzica

Cum sunt unii români

Păi…cum sunt românii?Sunt în multe feluri.Sunt hoţi,criminali,beţivani,mincinoşi,cocalari,inteligenţi,frumoşi,inventivi,poeţi,rockeri,nesimţiţi,comozi,săraci.Dar mai sunt şi lacomi.Atât de lacomi încât nu au habar ce înseamnă să-şi trăiască viaţa.Unii sunt atât de neştiutori de acest aspect încât confundă rostul vieţii.Se gândesc că prin puterea de cumpărare pe care le-o oferă banul îşi vor face viaţa mai frumoasă decât era înainte de a avea bani.Şi ce fac ei după ce dă de gustul banului de Italia?Vin în România cu banii strânşi acolo şi îşi construiesc case,îşi cumpără telefoane scumpe ,exagerat de scumpe pentru nişte telefoane care nu fac nimic deosebit faţă de unele de 2 ori mai ieftine,îşi cumpără haine scumpe dă firmă,dar proaste.
Vorbeam zilele trecute cu un astfel de…specimen.L-am întrebat „de ce îţi faci ditamai casa?dacă nu ai încă o familie,adică o soţie,copii,tu nu ai de gând să munceşti pe un salariu de România.Adică ai de gând să stai acolo cel puţin câţiva ani buni , aici va sta casa goală,poate neîntreţinută,în timp ce tu stai şi munceşti de dimineaţă până seara pentru nişte bani,ce-i drept mulţi.”
Nu ştiu ….de ce au ei o satisfacţie aşa mare să aibe…mulţi dar mulţi bani,să muncească pe brânci (că nu toţi se duc acolo la birou,ci la muncă frate) şi când se întorc îşi construiesc ditamai casele,cu 3 milioane de camere,cu tot felul de livinguri,tot felul de modele,care mai de care mai complexe şi îşi iau nişte aere de străinătate de zici că a trăit acolo de-o viaţă.Apărarea lor este „pentru ce muncesc doar?să am acum,că n-am avut când eram mic.”

Eu ce să înţeleg de aici?Că ăştia chiar sunt materialişti,care …trăiesc degeaba de faţa Pământului,îi fac umbră degeaba.Nu sunt împotriva nici emigrării,nici construcţiei de case ,dar e trist să îi văd că se zbat DOAR ca să-şi construiască un căcat de casă.
Să mă piş pe ea de casă,să mă piş pe el de telefon de 380 euro,de haine armani şi alte tâmpenii de genul ăsta.Să mă piş pe toate.Pentru asta munceşti bă?Să-ţi fuţi un telefon în buzunar pe care ai să-l scapi într-o canalizare neastupată din România?Ca să-ţi cumperi adidaşi de 4 milioane (lei) pe care i-ai stricat de la zăpada acidă (!) din februarie?Păi nu meriţi băăă să trăieşti aşa.Meriţi să stai singur în casa aia idioată pe care ai construit-o în hăt ani cu multă sudoare,le-ai suportat înjurăturile la italienii ăia ,cărora nu le înţelegi limba,ai stat singur p-colo,iar acum stai ca un prizonier într-o casă mare în care nu-ţi vine nici pulea spătaru’ pentru că şi ăsta te-a părăsit când ai plecat din ţară.

Sunt revoltată.Sunt scârbită de oameni ca ăsta ,care nu ştiu să trăiască.Punct.
Sunt atâtea lucruri de văzut în lumea asta,de călătorit,de văzut filme la cinematografe bune,muzee care aşteaptă vizitatori,concerte bune,cărţi,albume de cumpărat.
I-am zis „ai prea mulţi bani? du-te omule în lume,ieşi,vezi ţara asta care e aşa de frumoasă,are locuri prin care n-ajuns Udrea cu asfaltul ei împuţit,mută locaţia dacă te plictiseşti repede.Dacă tot vrei să cheltui banii ăia.Dacă nu…nu te mai duce la muncă.Ia-ţi un loc de muncă unde îţi dă un salariu din care îţi poţi permite să mănânci doar ciorbă de legume,să bei o bere la o lună şi să-ţi iei o haină când se rupe ailaltă, dar să stai într-o casă cu 3 etaje şi să ai un telefon de 380 euro dar fără credit pe el.Bine fă aşa !!!! „

Care este pledoaria în acest caz?Cine să îi înveţe pe aceşti rataţi cum se trăieşte?Când vor învăţa şi ei să simtă gustul vieţii,nu a banului?Să înveţe ce înseamnă a fi practic,modest,simplu.
Că ajung la un moment în viaţă când îşi dau seama că n-au făcut nimic,nimic în afară de muncă,nu au nimic în cap,nici cultură,nici idei de împărtăşit,nici amintiri.Vor fi nişte moşi stresanţi care îi vor certa pe nepoţi să nu vină în casă mai târziu de 10 că e întuneric afară.

În viaţă mai sunt şi alte surse de fericire,nu doar banul ,parol !

Scrisoare oficială către Făt-Frumos

-Ţi se pare că-s posesivă?Îţi spun eu,nu-s dragul meu.Ţi se pare că-s cicălitoare,că te sufoc?Nu-s nici aşa.
Vreau doar să-ţi fiu amică sau prietenă, cum vrei tu să-i spui.Vreau să ştii că poţi conta pe mine,chiar şi atunci când prietenii tăi cu care bei bere sau cărora le împrumuţi o ţigară nu te înţeleg,eu promit să nu te judec,doar să te ascult,tu să te descarci.
Nu vreau să-ţi stau pe cap…nu,departe de gândul ăsta.Nici măcar nu vreau să devin obsesie.Nu vreau să fiu rutina de zi cu zi,să faci unele lucruri pentru că „trebuie”,ci pentru că aşa simţi.Îmi doresc să-ţi doreşti să mă vezi des,să-ţi doreşti să-mi ceri o părere,chiar dacă voi fi subiectivă,să-ţi doreşti să fac parte din viaţa ta chiar şi cotidiană şi banală;să-ţi doreşti să-ţi fiu aproape chiar şi atunci când ai sau nu nevoie de sprijinul meu,să fiu un fel de adăpost,de refugiu.Îmi place să-mi povesteşti ce ai visat noaptea,să mă ţii de mână când ne uităm la film.

Fii atent când faptele mele îţi vorbesc.Pentru că ele vorbesc atunci când cuvintele mele nu-s capabile să se unească într-o frază coerentă,când glasul meu e pe profilul silenţios,când mintea şi inima îmi sunt printre nori.Faptele mele îţi vorbesc.Privirea mea arde la impulsurile minţii,mâna se duce automat spre umărul tău să-l mângâie.Chiar şi atunci când tu eşti distant,corpul meu răcneşte după tine şi prin noianul de idei,sentimente şi emoţii, gura mea scoate ca pe bandă rulantă vorbe fără sens.
Offf…tu nu-ţi face griji că n-ai să-ţi dai seama când am încetat a te mai iubi.Te voi anunţa personal şi oficial când se va întâmpla ceva.Plus motivele ca bonus.Dar până atunci vreau exclusivitate pentru că ofer exclusivitate.Mie nu-mi este greu.Din moment ce ţi-am arătat,demonstrat că m-am lipit de tine aşa cum se lipeşte un super-glue de degete,iar ca să-l dai jos îţi trebuie apă fierbinte şi timp,înseamnă că o perioadă nedeterminată doresc să mă hrănesc doar cu tine.Şi în plus ce arată urât imaginea cu noi doi îmbrăţişaţi? sau…momentul când îmi dai o palmă …caldă la fund?Îţi displace ideea de a fi doar pentru tine?Ţi se pare prostesc să-ţi spun că tu eşti atât de „suficient” încât altul nu mă atrage?Mă simt… bine să ştiu că doar eu vin şi te sărut pe spate chiar şi în timp ce citeşti un ziar sau o carte,că doar eu îmi petrec minute bune stând şi analizându-ţi pliurile ochiului,mestecând cuvintele aruncate chiar şi la întâmplare.Vreau să fiu eu cea care e trezită în somn noaptea ascultându-ţi poveştile de peste zi,cea care te ţine în braţe ca să uiţi de durerea de cap.

Doar dacă poţi să simţi astea…dacă nu…lasă-mă să mă bucur singură de ofertele vieţii,lasă-mă să mă sting încet ca un casetofon pe care îl scoţi din priză în momentul în care se aude melodia preferată.


Asculta mai multe audio Divertisment

Încă-i iarnă.

Ce frumos ningea! Cu fulgi mari şi rotunzi de parcă erau bomboane cip-cip.Deja vedeam brazi verzi împodobiţi cu zăpadă,formând o imagine cromatică liniştitoare pentru ochi.Verde şi alb.Un alb imaculat care a mai acoperit cât de cât din imaginea tristă a oraşului.
Simţeam miros de lumânări şi portocale exact ca într-o seară liniştită de Ajun.
Vedeam o cameră cu lumină difuză.Auzeam nişte voci calde şi râsete cu poftă.Simţeam o mână caldă şi fină peste a mea.Cafeaua asta avea un gust deosebit.
Mai mereu se întâmplă să ne dorim ceva exact atunci când nu-l mai avem,când nu se poate să-l mai avem.Aşa cum îmi doresc acum să vină primăvara.
Mi-e dor de soare şi iarbă verde.Mi-e dor de plimbări lungi prin parcuri,mi-e dor de apusul ăla de primăvară.

Până atunci să ne bucurăm şi de zăpada asta,să ne strângem frig într-un sac să avem pentru la vară când ne vom topi de cald :))