În aşteptare

Un hol.Pătrat şi răcoros.Lumea aşteaptă.De parcă ar aştepta verdictul unui proces greu şi istovitor,rezultatul unui examen greu al vieţii.Cu feţele lungi,unii de durere,alţii de plictiseală şi stres,se uită în gol,uneori inspectând anticamera.Care…încearcă pe cât posibil s-o imite pe cea originală,clasică.Nu pot să zic că era neprimitoare.Ba da,era/este.Încerca pe cât posibil să alunge monotonia şi teama cu o floare într-un ghiveci ,care presimt că erau plastice amândouă.Câteva reviste de modă pentru doamnele interesate,o carte de Nadia Comăneci (am răsfoit-o şi eu câteva minuţele),apă,scaune colorate etc.Nimic deosebit,nimic ieşit din comun.Dar nu m-a dat pe spate;şi nici nu aş fi vrut să mă dea pe spate.
Şi …ştii cum ar fi interesant un experiment?Te leagă cineva la ochi,te duce într-o cameră/o sală de aşteptare ,unde se desfăşoară activităţi cu publicul.Stai preţ de câteva minute.Poate 2-3 minute.Nu mai mult.Din discuţiile oamenilor îţi dai seama unde te afli.Dacă vorbesc despre dinţi,te afli la stomatolog,dacă vorbesc de nişte acte,au acte în mână,sunt la notar….etc.Astea se numesc preocupări/probleme/interese  comune.Şi chestiile astea îi instigă pe oameni la discuţii.

Aaaa….şi ziceam ceva de aşteptare,nu?Păi da,sunt şi eu în aşteptare.

Din nou…soare

Deja devine ironică treaba asta cu -viaţa- .Nu numai lucrurile rele se repetă,ci şi cele bune.Şi nu e deloc plictisitor să ştii că momentul -ăsta- va mai veni şi peste o lună,două,un an…Nu e plictisitor pentru că mereu e alt moment,deşi în principiu e acelaşi.
E ceva de genul ăsta .Aceeşi uşurare,acelaşi moment de calm şi bine,însă situaţii diferite.

Anti-panică ?

Vin anumite momente în viaţa omului când panica face regula.
Da,panica te face să crezi că parcă ai mai multă treabă în casă,să ţi să facă chef de mers pe jos mult mai mult decât de obicei,cafeaua e mai gustoasă şi parcă ai bea mai multă pe un timp mai îndelungat,găseşti tot felul de lucruri interesante pe internet,ai chef de vorbă,de făcut curăţenie,de orice în afară de….ce trebuie să faci de fapt.
Aşa mă recunosc când sunt panicată.De exemplu zilele astea.Când mă cuprindea panica,mă simţeam că sunt închisă într-un spaţiu fără ieşire,că nu-i găsesc capătul,luminiţa.Îmi căutam permanent de făcut diverse chestii mărunte ca să mă distragă de la ce ceea ce trebuia să mă gândesc de fapt.
  Acum…a trecut şi sentimentul de panică.Îmi voi aminti peste ceva timp cum mi-am petrecut utimele clipe dinaintea unui eveniment important.Voi savura momentul indiferent că va fi victorie sau un mic eşec.Merită savurat momentul ca să simt mai intens gustul rezultatului.
Un remediu bun anti-panică este să mă gândesc că „eu pot”, „sunt în stare” .
Un remediu bun anti-panică este mă gândesc că lumea nu se sfârşeşte aici cu un mic eşec.
Mâine…mai vedem mâine.

Noră pentru….cine?

A început să mă calce rău pe nervi emisiunea „noră pentru mamă”.
Când văd că se sparge gaşca de babe,de manelişti din faţa blocului ca să se uite la emisiunea asta de doi bani,mă întreb wtf pierd eu ceva? Că dacă e aşa mă piş pe ea de licenţă şi mă relaxez cu …emisiunea asta.
Ce poate fi mai penibil,mai ricol,mai aberant decât să fii nevoită să te combini cu un tip pentru că ai venit la o emisiune,un show ,într-o casă unde evident că nu ai de unde alege decât în limita stocului disponibil.
Chiar poţi să te îndrăgosteşti de un el/ea în condiţiile astea? si să te mai fi căsătoreşti?
Probabil e una dintre cele mai cretine emisiuni din câte au fost vreodată la tv.

Iarba verde de acas’

N-am înţeles  de ce  primăria/primarul/adp-ul…etc are o grijă în a tunde iarba.Adică saraca iarbă n-a crescut în aşa hal încât are nevoie urgent de o nouă freză emo.Pentru că n-are nevoie.Pentru că nu e atât de mare încât îşi duc viaţa plină de fast şi de mult roz bombon nişte lighioane.Pentru că nu e atât de mare încât se poate ascunde un hoţ cu rea intenţie.
Şi pentru că sunt alte lucruri de făcut ,mult mai importante şi care pun viaţa oamenilor în pericol,nu o amărâtă de iarbă de câţiva cm.Cum ar fi crengile uscate ale copacilor,care pot rupe un gât,pot sparge un geam de maşină ,pot omorâ un copil.
Dar…toate la timpul lor,nu?Să nu ne grăbim,este timp.