Refuzul meu

Sunt rare dăţile când refuz să mă mai apăr de minciuni,să-mi spun punctul de vedere.Pentru că mai obosesc şi eu.Da,oboseşte şi vrăjitoarea de mine,scorpia care n-are suflet câteodată,care nu se gândeşte la ceilalţi,căruia nu-i este dor.
Şi da,evit,refuz,ocolesc să-mi apăr părerea şi persoana de gurile rele.
Până la urmă de ce aş face-o? Îmi plăteşte chiria? Îmi caută de muncă şi îmi face curat în casă? Nu cred.
Aşa că refuz lucrurile care nu-mi aduc nici un folos,care nu-mi curăţă rănile sau care nu-mi dă nici o idee.

Ca apa şi uleiul…

Cine hotărăşte ceea ce ni se potriveşte şi ce nu?
Adică…dacă noi nu putem hotărî asta,atunci altcineva nici atât.Pentru că vor exista mereu absolvenţi de politehnică care vor deveni cântăreţi,ingineri care vor deveni debarasatori la restaurante,economişti înclinaţi spre artă…etc
Niciodată nu vom fi,nu vom putea îndeplini cerinţa „omul potrivit la locul potrivit” !
Niciodată un pantof nu ţi se va potrivi perfect,fără măcar să te strângă la început,o nouă coafura ţi se va părea că îţi vine ciudat la început,până te vei obişnui cu ea,o bluză ori te strânge la gât ,ori îţi e prea lungă la mâneci,ori scurtă în talie,ori dacă nu-i nici una din astea, va fi materialul de vină…
Până la urmă tind să cred că nu există potriviri în lumea asta rece şi meschină….ci doar coincidenţe…şi voinţă şi noroc.
Şi cu puţine din astea vom reuşi.Trebuie doar să căutam calea de mijloc pentru a împăca şi plăcerea şi necesitatea.
Iar eu…
Mi s-a spus că n-aş fi potrivită într-un anume  loc.Şi l-am crezut,avea dreptate.