Dezvoltare personală

A trecut ceva timp.
Aproape că am şi uitat cum e să simţi emoţia unei excursii,cum să-ţi faci bagajul şi să mori de nerăbdare aşteptând ziua cu pricina.
Să pleci cu gaşca,să râzi pe drum,să cânţi ,să mănânci la grămadă.
Aştept ziua asta.Aştept să mă întâmpine natura aşa cum este ea,pentru că este frumoasă.

Voi respira aer curat şi tare şi am să obosesc mergând.
În weekend-ul ăsta facem program de socializare şi dezvoltare personală cu psihologi.

Noduri

Am ajuns la punctul când îmi ies din minţi atunci când văd statusuri „dnd” sau când aud că femeia trebuie să facă curăţenie pentru ca bărbatul să stea să privească marele spectacol al aspiratorului, când aud faze de genul „dacă e pletos e drogat care trage pe nas”sau ca să locuieşti cu partenerul tău trebuie să fii casătorit cu el.
Sunt nişte aberaţii  care mi-au fost  sortite să le aud până acum de câteva ori.
N-am să spun acum că vai…cei ce spun asta sunt nişte încuiaţi care  văd precum calul.Nu.Probabil că aceştia care spun asta sunt atât de speciali  încât nu mai au loc în nici o categorie.

Când munca e şi plăcere

Oho….da..
Două (2) zile m-am distrat.Am făcut cunoştinţă,am râs,ne-am jucat,am făcut lecţii seriose.
Se văd şi rezultate ,greu dar se văd.
Aşa-s copii mai speciali.
Urmează partea în care mă ataşez de ei şi ei de mine,când încep să mă simt mai dezinvoltă.

Şi chiar e o muncă plăcută !

Când munca nu e şi plăcere

Personal,am întâlnit foarte puţine persoane cărora să li se citească în ochi că-şi iubesc meseria,sau măcar fac asta cu o oarecare plăcere.Şi o exclud pe duduia aia de la o societate financiară care spunea cât de mult îi place acolo că are de toate,de la condiţii de muncă mai mult decât decente,convorbiri telefonice gratuite cu oricine până la comisioane destul de grase.Mi s-a părut totuşi că nu iubeste chiar atât de mult faptul că unele întâlniri pot să eşueze 100%; sau poate chiar era optimistă şi dornică de mulţi bani.

Aş vrea să văd oameni îndrăgostiţi de meseria lor ,de serviciu lor.Să se trezească cu gândul că şi azi vor face ceva pentru cineva,pentru mediu,pentru populaţie,pentru….
Ştiu ,ar fi imposibil asta,pentru că oamenii pot lua decizii greşite care să-i ducă într-o meserie cu care n-au nici un punct comun ,să le displacă ,să o urască.Poate din cauza asta vedem funcţionari publici cărora le e lene să vorbească şi te trimit de la un ghişeu la altul,vânzătoare care te-ar ucide dacă ai îndrăzni să-i ceri informaţii despre ceva anume care intră în atribuţiile ei,şoferi de autobuz care îşi imaginează că sunt la nfs sau..formula 1,profesori care îţi dictează dintr-o carte pe care culmea,o ai şi tu.

E deja clişeu.
Nu vom vedea niciodată toţi oamenii fericiţi că au job-ul potrivit pentru ei,că fac ceea ce ştiu,ce le place.
Păcat că până acum n-am întâlnit astfel de oameni,dar sper să-i întâlnesc mâine şi să fac parte din echipa lor.

Altcineva

 (foto:creaţie personală)
Cine s-ar fi gândit că eu aş fi bucătăreasa sefă ?
Cine s-ar fi gândit că eu…aş face pastele ,ciorba ,friptura atât de bune?
Cine s-ar fi gândit că aş fi atât de apreciată doar pentru faptul că am învăţat toate astea (culmea) fără să mă fi învăţat  nimeni?

Îmi plac zilele când ne hrănim sufletele cu orez cu lapte şi dulceaţă,sărmăluţe cu smântână şi mămăligă,vin roşu dulce,ciorbă cu ardei iute,cafea cu lapte şi …bineînţeles desertul nelipsit ,măgura.
Îmi plac zilele când,cu zâmbet timid pe faţă aştept  reacţia ta despre surpriza culinară, pe care sper că am nimerit-o.
Dar ştii ce? Am un secret !
Umbra din spatele meu mă ghidează 🙂

Şi pentru că asta e melodia noastră.
Scorpions – Wind Of Change
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse