Într-o altă viaţă

Mă gândesc cum ar fi arătat viaţa mea în alte condiţii.
Aş fi fost probabil o singuratică,cu toate că îmi plac companiile.Aş fi avut zile pline la serviciu,cu zâmbete şi glume între colegi,îmbrăţişări nevinovate de copil.
M-aş fi răsfăţat cu ciocolată ,cafea şi vin roşu.În zilele libere aş fi dormit pînă târziu,prânzul în oraş cu câte un prieten vechi vechi,plimbări nocturne pe faleză şi vacanţe la munte şi la mare.
Vizite la prieteni,petreceri în pijamale şi evaluări emoţionale.
Pasiunile mele ar fi avut un loc important în programul meu şi chiar un spaţiu special.
Un trai haotic şi dezorganizat ,nu?Însă în toate astea aş fi găsit un sens,bucuria asigurată şi zâmbetul sufletului până la urechi.

(va urma….)

Cine a stins lumina?

Atunci când ceva rău ţi se întâmplă,atunci când ceva merge prost,atunci când partenerul te înşeală ….mereu dai vina pe cineva.Pentru că e mai uşor,pentru că e mai comod,pentru că e înfricoşător să dai vina pe tine,să accepţi că din vina ta se întâmplă ce se întâmplă.Şi pentru că în toată imperfecţiunea din lumea asta tu te crezi perfectul cel mai perfect.Toată lumea greşeşte,toată lumea omite lucruri,toată lumea e restul.
Mereu am auzit de poveşti de genul cum că a treia persoană dintr-o relaţie este de vină că s-a băgat între cei doi.Bineînţeles că este privită ca o scorpie,ca o nenorocită fără scupule care a atentat la bunăstarea celor doi,că a distrus paradisul .De ce? Pentru că e mai comod să dai vina pe o a treia persoană,decât să spui că poate ai tu o problemă pe care partenerul o simte ca o ezitare şi o izolare intenţionată de el,ca o eschivare fără sens din moment ce sunteţi un cuplu.Sau poate pur şi simplu nu mai te vrea.
…şi mi se face rău de toată aberaţile astea cu vina,că a cui e…
Când a treia persoană reuşeşte (neintenţionat) să atragă atenţia unuia este clar că rozul nu era la el acasă.
Hai să căutăm să ne fie bine psihic şi fizic atunci când facem un raţionament. Să gâdim logic dar să ne imaginăm şi alte roluri.
Toată lumea e de vină dar nimeni nu e vinovatul…

Leapşă

Din cauză că încă rumeg ideile,sentimentele etc,am primit o leapşă. „Orevăr”.

SUNT o fiinţă umană.
AŞ VREA  prea multe pentru cât este posibil.
PĂSTREZ nişte reguli minime în ceea ce priveşte relaţia mea cu cei din jur.
MI-AŞ FI DORIT să am mai mulţi prieteni.
NU ÎMI PLACE falsitatea,sictirul,trezitul de dimineaţă.
MĂ TEM DE apă multă,înălţime,foc…
AUD sunete suspecte mai mereu.
ÎMI PARE RĂU că nu sunt mai organizată şi că sunt leneşă uneori.
ÎMI PLACE să fac ce-mi place.
NU SUNT rea mereu 😀
DANSEZ dacă vreau.
CÂNT chiar şi pe stradă când am căştile în urechi.
NICIODATĂnu am ieşit din ţară
RAR preiau lepşe.
PLÂNG de nervi,de ciudă…
SUNT CONFUZĂ uneori
AM NEVOIE de somn şi de un mouse nou.
AR TREBUI să am mai multă grijă de sănătatea mea
AŞ PUTEA să trec peste leapşa asta,dar n-o fac.

Mulţumesc Corina.

Odorul meu

….nu ştiu cine îmi duce dorul pe aici,poate aş putea zice chiar că nimeni; cert este că eu îmi duc dorul.
Îmi este dor de o plimbare,un dor nebun; îmi este dor de o cafea sorbită la un film de comedie englezească,îmi este dor de seri lungi alături de El şi îmi este dor de nostalgie,când cuvintele miros a vechi.
Şi până la urmă cred că îmi este dor de primăvară,de adiere uşoară de vânt ,de cer înstelat şi de plimbări nocturne,de îngheţată  uşor topită  de câteva raze de soare.
Îmi este dor de lucruri care ,prin simplitatea lor,mă fac să zâmbesc până la urechi.
Şi poate îmi este dor de oameni mai puţin zgribuliţi şi vineţi de frig.
Da da ….îmi este !

Reacţii adverse

Constat cu o oarecare linişte în suflet şi în glasul inimii că anumite visuri mi s-au spulberat în ceaţă.
Dar nu-i bai,acum am altele.Îmi este un pic greu să le accept,să le primesc la mine,în casa unde se fabrică ţeluri,dorinţe,idealuri.
Şi până la urmă…ce dacă,oare nu ni se întâmplă la toţi la fel? Oare nu toţi renunţăm la un moment dat la anumite dorinţe,făcându-le loc altora noi?Şi nu din cauză că…erau alterate,au expirat fără să fie consumate sau erau irealizabile.Se întâmplă tot timpul,nu-i de speriat,nu-i asta problema existenţială care ar trebui să ne preocupe.
Pentru că mereu vom avea alte dorinţe,pentru că mereu vom vrea să ne fie bine şi pentru că suntem mereu nemulţumiţi de orice şi de nimic.Şi pentru că mereu suntem în plină schimbare.
Din momentul în care am decis să-mi schimb viaţa,locuinţa „colegul” de cameră ,am decis să-mi schimb şi preocupările.E inevitabil.Dar e frumos.Am încredere mai multă în mine şi am şi un sprijin pe care mă bazez oricând,oriunde,oricum.
Într-o oarecare măsură mă aşteptam la asta.Însă nu mă aşteptam să-mi doresc asta atât de mult şi unele lucruri să le fac sub inconştient,involuntar.
Sunt bine,deşi ştiu că el,noul meu „coleg” de cameră va afla despre asta,voi fi tot timpul cu gândul la sălbăticiunea ce zace în mine.E nativ,e prelucrat şi finisat,e inevitabil şi plăcut.
Iar pentru asta fac eu cinste deseară cu o supă caldă de legume,pizza făcută de mine,iar pe final…o bere rece.
Ai grijă la reacţii adverse !