Odorul meu

….nu ştiu cine îmi duce dorul pe aici, poate aş putea zice chiar că nimeni; cert este că eu îmi duc dorul.
Îmi este dor de o plimbare, un dor nebun; îmi este dor de o cafea sorbită la un film de comedie englezească, îmi este dor de seri lungi alături de El şi îmi este dor de nostalgie, când cuvintele miros a vechi.
Şi până la urmă cred că îmi este dor de primăvară, de adiere uşoară de vânt , de cer înstelat şi de plimbări nocturne, de îngheţată  uşor topită, de câteva raze de soare.
Îmi este dor de lucruri care, prin simplitatea lor, mă fac să zâmbesc până la urechi.
Şi poate îmi este dor de oameni mai puţin zgribuliţi şi vineţi de frig.
Da da ….îmi este !
Fata cu ochi verzi

8 comentarii la „Odorul meu”

  1. Mereu am citit ce ai mai scris pe aici chiar daca nu de fiecare data am avut ceva de spus, de comentat, pur si simplu mi-a placut.Asa ca mi-e dor de posturile acelea pline de cuvinte frumoase, uneori de rabufnirile pe care le aveai si de felul in care privei lucrurile.Sper sa scri mai des!

  2. Ne este dor de COPILUL REBEL DIN TINE cum poti sa spui ca nu iti duce numeni dorul ;).
    La toti ne e dor de ceva sau cineva, dar tu ai reusit sa faci public asta si te felicit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WordPress spam blocked by CleanTalk.