Obiceiuri la români

Deja pentru mine tot ce nu-i înţeleg sensul şi afectează bunăstarea mentală,refuz.
Evit cam tot ce mă deranjează,tot ce nu-mi înţelege condiţia,tot ce mă zgârie psihic.
Cele mai multe lucruri sunt cele legate de tradiţii,obiceiuri ,etc.Spun drept că nu respect nici unul.Posibil din inconştienţă sau nepăsare să respect vreunul neintenţionat.Dacă ar fi după voia mea ar dispărea tot ce-i prostesc şi fără sens.
Dintre toate obiceiurile mă deranjeză cele legate de înmormântări.A murit omul şi restul lumii se gândeşte ce să facă de mâncare.Mortul stă 3 zile în casă,iar seara la priveghi nu se plânge ci se spun glume,se râde.E absolut prostesc şi idioată faza asta.E un lucru sadic ce ar trebui interzis ,precum şi toate pomenile cu tentă de socializare ,unde toate babele bârfesc şi lumea îşi ia la pachet mâncarea care n-a putut să o mănânce la masă.

Ce nu am înţeles eu niciodată de ce când e sărbătoare,adică cruce roşie nu ai voie să te speli.Adică munceşti 8 ore cărând saci sau stând în bucătărie  etc,vii acasă obosit ,vrei să faci o baie şi …constaţi că e cruce roşie în calendar. „Şi cu ce vrei să te ajut,prietene?”
Bineînţeles aici se include duminica,Crăciun ,Paştele ,care apropo ţin câte 3 zile.

Mai sunt tot felul de ritualuri de căsătorie.Naşa trebuie să-ţi cumpere voalul ,naşa trebuie să te gătească,trebuie să-i cumperi cadou naşei,trebuie să porţi numai lucruri noi,trebuie să-ţi pună bani la sâni şi de banii ăia să-ţi cumperi ceva doar pentru tine,etc.

Cui îi pasă cu adevărat de toate astea? Cine crede cu adevărat în ele?Lumea le urmează doar pentru că aşa trebuie şi că aşa se face de când lumea.
Nu dau doi bani pe ele pentru că ele nu-mi uşurează viaţa ci mi-o încarcă.Chiar trebuie să ţin minte toate astea plus câte or mai fi?
De ce prieteni să ne complicăm viaţa?De ce să trăim puţin şi prost?De ce să nu dăm importanţă lucrurilor cu adevărat importante?

Cum ne influenţează partenerul?

Spre norocul /ghinionul meu sora şi fratele meu sunt căsătoriţi. Ştiu…în mod aparent „ce treabă am eu cu ei dacă-s căsătoriţi sau nu?”
E bine de observat ce se întâmplă cu personalităţile fiecăruia,adică cum s-au schimbat fiecare după căsătoria asta.Şi drept să spus chiar se simte la fiecare dintre ei patru că locuiesc cu cineva şi că sunt influenţaţi,în bine sau în rău, nu contează.Nu contează dacă acum fratele meu ştie sau a învăţat să-şi facă două ouă ochiuri sau dacă sora mea şi-a deprins obiceiul să bea câte un pahar de vin roşu ,pentru că nu mereu se învaţă în căsnicie lucruri bune unul de la altul.
E posibil ca acum (după căsătorie/convieţuire) cei doi să împrumute de la celălalt greşeli gramaticale,ticuri verbale,idei şi chiar până la a transmite un mesaj cu aceleaşi cuvinte ca şi partenerul, acelaşi gen de muzică,acelaşi mod de a-şi bea cafeaua.
Până la urmă nu ştiu dacă asta conduce la ceva pozitiv sau ceva negativ,dacă asta e ok şi sănătos mintal.
Pentru mine e un pic ciudat,am senzaţia că sunt traşi la xerox sau mai rău la indogo.
Eu mă consider un caz fericit,cu toate că experienţa mea este redusă şi încă nu m-am căsătorit,însă deşi ne asemănăm foarte mult avem şi lucruri separate şi chiar o detaşare cu privire la  influenţă prea accentuată.
Şi până la urmă….ăsta să fie farmecul căsătoriei?

Compromisul major

Într-o lume în care confortul fizic e mai presus e cel psihic,eu îl aleg pe cel psihic.Pentru mine este mult mai important să-mi fie bine psihic,să mă culc liniştită pe pernă şi să mă trezesc la fel de liniştită.Să am oaza mea de linişte atunci când şi cât vreau.Vreau să fiu eu ,fără să mă inhibe cineva,făra ca cineva să-mi spună că nu e bine ce fac.M-am săturat să-mi tot spună „nu e bine”,m-am săturat să le văd faţa acră atunci când spun ce gândesc,m-am săturat de ipocrizia lor ,de falsa lor afecţiune.
Pentru puţin timp am fost scutită de toate astea.Pentru puţin timp am fost într-adevăr liberă.
Şi pentru prima dată cred că  fac un compromis pe care eu îl urăsc de moarte.Trebuie,pentru că circumstanţele o cer,să renunţ la confortul  psihic pentru cel fizic.Şi pentru asta mă urăsc !