Poveste…mobilă

În urmă cu două zile.Zi de muncă terminată cu succes nebun.Urcat în mijloc de transport în comun.Plătesc şoferului şi ocup jumate de loc.Donşoara de lângă mine vorbeşte la telefon,doamna din faţa mea vorbeşte la telefon.
Trece un minut sau două minute sau poate mai multe …şi se apucă de vorbit la telefon şi şoferul.
Trece un minut sau două minute sau poate mai multe…şi o doamnă care trebuia să coboare la o anumită staţie vorbeşte şi ea la telefon.
Mai trece un minut (că până acasă e drum lung)…trece pe lângă noi o maşină,apoi încă una…apoi un tramvai..iar vatmaniţa,tanti care conduce tramvaiul, vorbeşte şi ea la telefon.
O ce seară minunată !

Rock’n’Rolla Girl

De fiecare dată,adică în fiecare an la început de sezon cald am aşa un şoc vizual puternic…puternic.

Ipocrizii mari cât Casa Poporului ,gagici care ascultă rock şi ţin neapărat să poarte un tricou pe care scrie mare cu sclipici „rock” sau pe cercei ,cum ar fi ăştia…
Adică….mai există aşa ceva? Fii atent :”
Odata cu frizura,  cu stilul, am schimbat tot, asa ca mergem Rock’n’Rolla Girl. Adica genti, piele, tocuri inalte, rochii!”

[ Adică…toate sunt pe rock…că mai toate femeile au genţi şi rochii…chiar şi mamaia mea e pe sistem rock,iar piele…cine nu are piele?A mea e mai albă că nu-mi place să merg la solar.]


Eu sunt absolut scârbită de cum îşi definesc doamnele astea stilul rock pe care mai nou l-au adoptat …
Deci cineva să mă împuşte !