Tatăl meu

Ce ai mai putea spune când cineva își pierde unul dintre părinți?
Un tată,bunic care mai avea puțin puțin de tot și îi bătea poștărița la ușă cu pensia.
Un bunic care abia aștepta să petreacă mai mult timp cu nepoții săi.
Un om care vreme de 30 și ceva de ani a muncit fără întrerupere,fără concedii.

Un om care în final găsise o companie care îi aprecia meseria,îl plătea corespunzător pentru munca depusă,pentru devotament,implicare.Era angajatul perfect.
Un om puternic,sănătos ,stătuse în spital de vreo 3 ori în viața lui,care răcea foarte rar,nu lua medicamente.

Tatăl meu nu mai este.Am nevoie să citesc asta pentru că altfel nu realizez încă.
Poza ta e aici lângă mine și mă privește.

Tatăl meu nu mai este.Dar rămâne viu în mintea mea.

(Am visat că îmi citea blogul.)

Înghețată de casă

Cu ingrediente simple ,fără prostii,zahăr,prafuri sau alte nebunii.Cu banane,iaurt gras și miere.

Nu e ideea mea,prima dată am văzut la Jamie Oliver,bucătarul;el făcuse cu mango ,a pus înghețata în cornete și a ras ciocolată amăruie deasupra.
Fac așa: tai în bucăți bananele,le bag la congelator 1/2/3 ore,cât permite timpul și copilul sau până te aduce la disperare întrebarea :„când e gata înghețata ,mami?”
Apoi le-am dat la robot,cu lama în S,nu mixer vetical,s-ar putea să nu facă față; am adăugat câteva linguri de iaurt grecesc și o linguriță de miere.Iaurtul și mierea după gust,în funcție de câte banane sunt,dar bananele fiind dulci,se poate pune puțină miere.Se omogenizează bine,se pune într-o caserolă și pusă la congelator câteva ore,iarăși în funcție de cât timp aveți ,cât de înghețată o vreți și cât vă permite copilul.



Nu trebuie să mai spun cât e de gustoasă.
Declar copil fericit (sătul să tot saliveze pe stradă după înghețată) și mămică mulțumită.

Plimbare cu mocanița iulie 2016

Ne doream mult,mai ales ochii soțului meu își doreau să vadă,picioarele să se urce în tren,inima să bată mai tare,nasul să simtă miros de lemn ars,iar urechile să audă sunetul trenului.
Am plecat spre Vișeul de Sus,Maramureș doar cu o singură informație: printre singurele localități ce mai are mocaniță cu aburi care să și funcționeze.

Am ajuns spre seară în Vișeul de sus și la a doua încercare am și găsit cazare cu 70 lei pe noapte.La un domn simpatic ,ospitalier.Camera simplă,dar comodă,mare,baie în cameră.
Pentru perioada în care am fost noi,iulie anul acesta,2016,plecare s-a făcut la 09,00 dimineața (și trebuia să ne fi îmbrăcat mai bine că a fost chiar frig dimineața.),am ajuns la destinație(Paltin) la 11,00.În timpul acesta au mai fost opriri pentru toaletă (sunt opriri standard,mereu se fac în același loc ,de aceea au făcut toalete),alimentări cu apă pentru locomotivă,pentru poze,pentru pălincă și cafele,luate direct din vagonul-magazin improvizat,care de altfel cam piperat la prețuri.
Traseul total de drum forestier are 21,6 km,iar la destinație ,la Paltin sunt amenajate locuri de picnic,se servesc câteva feluri de mâncare,băuturi calde sau reci,sunt toalete,scenă de dans,unde s-a și dansat tradițional ,mini-muzeu cu istoria mocăniței,poze din timpul construirii acestui traseu ,cu intrarea este gratuită, este acces la râul Vaser,afluent al râului Vișeu.
Călătoria este de vis,peisaje deosebite,calea ferată trece chiar,pe unele porțiuni foarte aproape de munte,îl poți atinge din mers,vezi case cocoțate pe munte,urlă liniștea, chiar și curățenia,o bucățică mică de pământ era murdărită cu pet-uri și alte ambalaje,pe la jumătatea drumului pierzi semnalul la telefon,însă flueratul trenului se aude așa de frumos…

Imagini din gară :

Imagini de pe traseu:

Stația Paltin:

Alte detalii importante:

Ne-a costat 53 lei biletul de persoană,copilul a avut gratuit.
Verdictul nostru:mai mergem,mai ales că în preajmă se urcă cu telescaunul până la Cascada Cailor.