Eu iubesc untul(P)

Îl mănânc pe baghetă crocantă,pe pâine de casă prăjită,cu gem de prune făcut de mine sau miere făcută…de albine,îl pun la final la rizzoto.Îl ador pe cel clasic,dulce dar și pe cel sărat.Îi ador consistența cremoasă,îmi place să fie moale,ușor de întins pe pâine sau de tăiat pentru a fi aruncat în tigaie la încins,pentru că da,cepei rumenite îi dă un gust divin untul.I-am dat cezarului ce-i al cezarului și am cumpărat pentru unt un suport transparent care dă bine pe raftul frigiderului.Bineînțeles că ambalajul nu l-am aruncat așa din prima;am uns tava și am răsturnat un chec în două culori .


Unul îmi amintește de pachețelele de grădiniță pe care mi le punea mama în rucsac.Pur și simplu ungea două felii de pâine cu unt,le punea un praf de sare și le împreuna pentru a face un frumos duet.Ușor de mâncat,simplu,gustos și chiar ieftin.Mama știa că untul e un necesar ,că are grăsimi sănătoase.Însă mama nu știa și nu avea unt Kerrygold,despre care eu am auzit numai de bine,iar de gustat ,am gustat de curând  la o prietenă ,care foarte mulțumită de ce avea în frigider,știind că sunt fan unt,mi-a prezentat bunătățile pe care le cumpărase.Era prima dată când gustasem unt sărat,ceea ce mi-a încântat papilele gustative pentru că unele alimente le ador ușor sărate,parcă le accentuează gustul.În supermarketele din orașul meu nu am văzut,aș vrea să fie și aici untul Kerrygold.

Cei de la Kerrygol spun că acest unt  poți să-l consumi imediat după ce îl scoți din frigider.Ceea ce e perfect pentru că dimineața,după ce mă dau jos din pat,somnoroasă ,pentru că am amânat alarma aia de 10 ori,mă duc la frigider să văd ce idei îmi vin pentru micul dejun al mofturoasei mele de 4 ani,care acuș întreabă „ce mi-ai pregătit pentru micul dejun?” Recunosc,untul m-a scos din dilemă de multe ori.Mai ales că nu durează mult să-l întinzi pe pâine.Iar după ce vine de la baie spălată și aranjată își înfige degetele ascuțite în unul meu apoi se linge lacom pe degete.Cum să nu fie asta drăguț?
Untul Kerygold este un unt fabricat în Irlanda,Europa de Vest,țară recunoscută pentru produsele agroalimentare, vitele, carnea de vită, produsele lactate,plumbul și aluminiu.Balanța comercială între exporturi (89,4 miliarde euro) și importuri (45,5 miliarde euro) avea ca rezultat un surplus anual de 43,9 miliarde de euro în 2010, cel mai mare excedent comercial relativ la PIB din toate țările membre UE.
Îmi place ambalajul,e simplu,discret,culori calde și plăcute ochiului.
Abia aștept să fie mai ușor de găsit și în Galați,să i-l prezint și fetei mele,garantat îi va plăcea.
Din ce am auzit la nutriționiști,untul este un aliment sănătos și nu trebuie evitat.
Este fratele mai deștept al margarinei.Iar noi nu îl evităm,îl iubim și îl consumăm des,e nelipsit din coșul de cumpărături.

Acesta este un articol folosit ca răspuns la întrebarea provocare inițiată de cei de la Kerrygold,
care m-au întrebat ce rol are untul în viața mea.

Infarctul miocardic văzut de aproape

Când am aflat de moartea lui Gyuri Pascu am avut o strângere de inimă.Tatăl meu murea de acceași afecțiune în urmă cu o lună.Subit și tăcut.

Nu am avut până acum curajul să vorbesc/scriu despre asta,să zic ? pentru că nu aș vrea să dau vreo informație eronată,să elimin vreun simptom de pe listă din greșeală,însă aș vrea să prezint cazul tatălui meu ,infarctul văzut de aproape.
Tatălui meu îi era rău deja de 24 h.Rău însemnând o stare generală proastă,nevoia de a sta așezat pe scaun sau întins în pat,munca lui desfășurându-se în picioare.A refuzat să meargă la spital mizând pe faptul că e doar o stare generală proastă provocată de stres și oboseală acumulată la serviciu,însă într-un final nerezistând sau mai bine zis în momentul în care inima nu-și mai îndeplinea funcțiile, a plecat la spital,însă mult prea târziu.
În noaptea în care a plecat la spital avea dureri în capul stomacului și înspre piept și transpira foarte tare.A ajuns la spital ,i s-a facut EKG ,s-a constatat starea în care era și l-au internat de urgență.A fost conștient o seară,îi era foame și sete,cunoștea lumea din jurul lui.A doua zi deja era și mai grav ,respira cu ajutorul aparatelor ,urmând să intre în comă .A mai durat o noapte,timp în care nu a făcut nici un progres dpdv medical.A decedat dimineața devreme ,în salonul de terapie intensivă, singur ,dar sper împăcat cu gândul că și-a văzut copiii,soția și câteva rude apropiate.

Mirarea și supărarea noastră vine din faptul că nu suferea de vreo boală de inimă,în afară că avea hipertensiune arterială,pe care o trata și o ținea din scurt.Nu era fumător și nici alcoolist.Muncea de peste 30 de ani,urma peste 6 luni să iasă la pensie.Destinul i-a fost tragic și necruțător.
Avea 57 de ani și Gyuri Pascu 55.
Aveau oare vreo șansă?Mă întreb mereu.Avea oare vreo șansă dacă tatăl meu,pentru prima dată în viața lui asculta de cineva și suna la ambulanță mai devreme?De la primul simptom?Dacă știa despre ce e vorba?
Nu știu cum de am rezistat și nu m-am topit acolo lângă patul de spital,văzând un munte de om pus la pământ.Răceala mâinii lui și respirația prin aparate a înnegrit tabloul nostru de coșmar.Medicii nu i-au dat șanse mari,chiar aproape zero,dând vina pe faptul că a fost spitalizat prea tărziu,mult prea tărziu.

Din ce m-am documentat,am citit pe wikipedia și la Miruna blonda, semnele ale infarctului sunt : durerea bruscă de piept , dispneegrețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște. Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute, rareori fiind brusc.(cum a fost și în cazul tatălui meu),acea durere toracică ,care popular îi spune și gheară,durerea iradiază în brațul stâng .

Mi-aș dori ca în țara noastră să se facă campanii de informare a omului,efectiv să ne bombardeze cu informații corecte legate de infarct,la radio,la tv,să ne facă să învățăm simptomele pe de rost ,să le visăm noaptea.Să le mai dea la naiba pe crudele și anamariile de doi lei și să se facă emisiuni folositoare.Pentru că…ne mor oamenii dragi înainte ca ei să se poată apăra în fața bolilor și a morții .

Particip la superblog 2016

Doamne, n-am mai făcut așa ceva, dar va fi o experiență interesantă, antrenantă și plină de provocări, zic eu. Va fi micul meu proiect. Am așa emoții pentru că de obicei nu am foarte mare încredere în mine și în forțele mele. Particip pentru că…am nevoie de ceva, așa îmi place să cred.

Mi-a plăcut să sun la OPC.Mai fac

S-a mai întâmplat să fiu pusă în situații nasoale cu comercianți și aș fi avut motive să sun la protecția consumatorului;ba vreun aliment alterat, ba produs fără preț afisat, ci pus ad-hoc după față, cred, ba condiții necorespunzătoare de depozitare a alimentelor, nu îți trebuia facultate ca să îți dai seama de asta, ba chiar am „iertat”  când mi-a venit consortul acasă cu o carne de un verde-albastru sidefat de îți lua ochii, cumpărată de la magazinul în care noi aveam încredere, având  vânzare,considerând că având clienti, marfa nu stă pe raft. Evident ne-am înșelat. L-am trimis să le-o dacă înapoi sau mă duc eu…
„–E…cum să fie stricată? Haideti că v-o schimb dar nu știu cum s-a întâmplat așa ceva. „
Greșeală, trebuia să sun la OPC, cu mâncare nu-i de joacă.

Acum, după o altă experiență care m-a facut să apelez la OPC, știu că dacă sunam pentru carne, nu știu dacă se lua măsura care trebuia…gen un control. Se încearcă să se rezolve ” conflictul” amiabil, ceea ce nu mi se pare fair-play in ceea ce privește mancarea.
Ca vânzătoare, când iei un pachet de carne din frigider și e VERDE, nu-i mai dai omului. Nu e ceva ce ți-a scăpat, cau un termen de valabilitate…nu, e VERDE, la dracu.

Și după câteva faze din astea „frumoase”, hai că pățim alta:nevoie marede un dulap, corp de bucătărie. Hai rapid să cumpăram. Ne decim asupra modelului… se negociaza și prețul, se bate palma pentru 440 lei, cu livrarea de la firmă in 2-3 zile ore. Nu numai că nu s-a respectat timpul de livrare, ci după ce am dat avans, ne sună un „agent de vânzări”  că s-a scumpit produsul, a venit sefa acum în depozit și a scumpit produsul. Say what???
Ce am facut?  Reclamatie la protecția consumatorului, online chiar. După câteva zile m-a sunat sefa magazinului. Explicația ei? Uneori, la produsele pe comandă se modifică ușor prețul. Dar eu luasem produsul direct din magazin, nu pe comanda.
Oricum… mi-a fost restituita suma de 20 lei, adusă chiar de un agajat direct în dinți. Ce drăguț, aproape că am plâns.
M-a contactat opc-ul să le confirm că mi-a fost restituită suma de bani, ceea ce înțeleg eu e că doar a somat firma, nu le-a făcut nici un control.
De genu ‘:”dacă nu îmi dai banii înapoi te spun lu’  opc. „

Copiii crescuți de cine?

Am fost surprinsă să văd câți bunici își duc/aduc nepoții la (de) școală,aceeși bunci care îi scot în parc,aceeși bunici care merg cu ei la festivitatea de deschidere a anului școlar (care apropo ,la școală la noi a ținut foaaartee puțin,comparativ cu alți ani),aceeși care merg la ședințele cu părinții și serbări la șfârșit de an.

Nu,nu e greșit,chiar ar fi mai ok cu bunicii decât cu o bonă,o persoană necunoscută sau Doamne ferește,cum am mai auzit, cu vreo vecină.Nu mi se pare greșit asta,însă sunt părinți ,cunosc cazuri ,care pleacă ambii la muncă în străinătate sau ambii au aici joburi care le mănâncă timp foarte mult ,ajung seara la 8 acasă,iar copilul în timpul acesta stă cu o bonă.Și parcă n-ar fi de ajuns în unele weekend-uri mai pleacă și amândoi în vacanțe.Sau mai sunt părinți care au un program mai lejer dar seara copilul tot la bunica doarme,pentru că e mai comod,pentru că și mama vrea să stea liniștită,că doar se vor vedea în weekend-uri,nu?
Copiii sunt făcuți de părinți,de mame și de tați,da?Creșterea lor tot de ei trebuie să fie făcută.
Știu ,sunt vremuri grele,banii nu ajung ,dar în momentul în care te-ai decis să faci un copil,să-l păstrezi,bine ar fi să îți asumi responsabilitățile care vor veni,sau cel puțin să fii pregătit pentru necunoscut.
Vorbesc în cunoștință de cauză,mă intersectez cu copii care sunt crescuți de bunici,în toate momentele  cheie (care au fost publice,bineînțeles) nu am văzut pe mama și tata.Cu siguranță,sunt tot felul de cazuri,dar oricum ar fi este o situație grea și asta mă întristează.
Asta e părerea mea și mi-o susțin:copiii trebuie să fie crescuți de părinții lor,în măsura care se poate.