Ce e un HDMI?

Dacă ar fi să mă gândesc la toate experiențele avute de-a lungul timpului cu calculatoarele și tot ce ține de componente…mi-ar da un pic cu virgulă.

Prima mea mare reușită a fost să montez un desktop singură. Pare ușor, nu? Însă eu până la vremea aceea abia știam să deschid un calculator și să intru în câteva programe simple de tot. Informatică am avut ca materie la școală, însă profesoara ne-a pus pe toți pe același nivel, nu a luat în calcul că, posibil mai sunt și alții care nu dețin calculator. 
Oricum ar fi, am montat eu primul meu calculator, am montat toate cablurile alea, doar unul singur l-am conectat invers, și anume cablul monitorului care duce spre unitate. Se vede că mă „pricep”, nu? 
Stați! Înainte să aruncați cu roșii stricate vreau să mai adaug ceva care ar putea fi de folos în favoarea mea la proces și anume că acum sunt prima care se ocupă de calculatorul mamei. Păi ce…cine a instalat internetul, routerul, camera web și cine face curățenie acolo în sistem? 
Pe cine sună că „mi-a apărut nu știu ce chestie pe ecran” și nu știe să o scoată? Pe mine. 
Și nu că aș fi eu mare depanator dar îmi place să învăț. Imi cunosc nivelul și limitele, sunt capabilă să accept o înfrângere. Însă nu mă las doborâtă așa ușor și încerc să progresez. Mai fur meserie de la vreun prieten, mai un tutorial, important este că informație există. 
Îmi amintesc că intr-o zi am vrut să văd un film. Și filmul se anunța spectaculos, plus că actorul principal masculin era tare chipeș, așa că am zis să am o calitate superioară a imaginii. Nu era prima dată când trebuia să folosesc un adaptor HDMI, mai vazusem la mine la serviciu, când seful a conectat calculatorul cu un monitor LCD pentru o imagine mai clară a unor camere video de supraveghere. Așa că mi-am comandat un adaptor HDMI și problema s-a rezolvat cât ai zice HDMI. 
Cireașa de pe tort a fost când am configurat routerul wireless de pe android. 
In rest, pentru altfel de probleme se apelează la specialiști, care îți rezolvă problemele. Eu dețin un astfel de specialist.

De ce scriu despre toate astea?Pentru că,am aflat și eu de curând că în perioada 15-30 octombrie se desfășoară ”săptămâna rețelisticii„ de la conectica,care va împlini 10 ani de activitate.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog,proba 7.

Singură la Residence hotels

Să vă povestesc mare întâmplare. Am venit săptămâna trecută de la piață, vorba bărbatului „ca un moș Crăciun”, cu 5 plase de plastic care aproape că mi-au tăiat mâna, iar chestia asta e ceea ce urăsc cel mai tare după parchetul maro. Evident, nimeni să mă ajute. Don’șoara la balet, iar bărbatul formator de citate plecat hai-hui, cică „sunt cu mașina la spălătorie „. Bine…deci voi vă relaxați și eu fac pe sclava Isaura.

Nu e vorba că am vrut să mă răzbun, însă la cină am pregătit mâncarea lui ”preferată” :mâncare de dietă, piept de pui la grătar și legume la abur. L-am omorât. Pe când ținea el un discurs foarte convingător despre cum unui bărbat îi trebuiesc un anumit număr de calorii, eu visam cum după cină și „mica sirenă”  voi face un adevărat dezmăț :îmi umblu cada cu apă și spumă, fac mult abur în baie și mă relaxez singură că mai am și eu nevoie de introspecție.

-Iubito, ești bine? În ultimul timp nu ai fost în apele tale.
Nu știi vorba aia, nu ești tu când ți-e foame. Zic eu în gând.
-Sunt bine, mă gandeam să îmi iau câteva zile libere și să mă odihnesc.
-Am o idee, și mustățile i se ridică asemeni lui Grinch. N-ar fi rău să ieși din casă, din oraș chiar. Îți alegi o destinație, îți faci rezervare, iar eu mă ocup de finanțare, fac cinste cu puțină liniște. Eu și fiică-ta plecăm pe la rude.
-Nu sună rău, eu mă gândeam la cada din dotare, dar o saună adevărată nu mi-ar prinde rău. Și pentru că, știi că îmi doresc să văd Bucureștiul, mă voi caza la un hotel din București.
-Perfect. Distracție plăcută și să ne trimiți poze.

Fericirea mea nu avea margini, alerga nestingherită prin toată casa, iar bagajul l-am făcut atât de repede, încât până ai spus cuvântul „saună”, eu deja îl aveam făcut.
Aveam, știu sigur că aveam, o sclipire în ochi pe care n-am mai avut-o de mult. Era mai mult entuziasm, pentru că, deși plecam singură pentru prima dată de când eram casatorită, mă facea să mă simt liberă, înălțătoare, plină de aventură, deși tot ce îmi doream era să adorm în cadă.
N-am avut somn în noaptea de dinaintea plecării și nu îmi păsa, puteam să dorm în tren, pentru că n-am vrut să conduc un drum atât de lung, din Galați și să mă rătăcesc prin București, asta îmi lipsea.
Am ales să citesc „fata din tren”  în tren. Ce clișeu.

-Clucerului 19,vă rog, mă trezesc spunând taximetristului.
-Eram sigur că nu sunteți de prin împrejurimi.
-Asta ar trebui să fie de bine?
-Nu știu pentru dumneavoastră, cert este că intuiția mea nu mă înșală. Glumesc. Se vede după cum vă joacă ochii în cap după clădiri și vitrine și chiar și după accent, și aruncă în retrovizoare un zâmbet sincer.
Avea dreptate până la urmă….

Am fost plăcut surprinsă de cele 25 de minute de drum de la gară și până la hotel. Și mai plăcut surprinsă de clădire în sine.Hotelul Arc de Triomphe, unul din cele 4 hoteluri ale primului lanț de boutique-hoteluri din România – Residence hotels, de 4 stele, este situat într-o zonă bună a capitalei, cu numeroase obiective turistice, detaliate grație taximetristului  bucureștean.

Era spre înserat când am ajuns, așa că hotelul se scălda în lumină.Parcă era o mică sărbătoare, sărbătoarea mea. Parcă bucureștenii și toți străinii mă așteptau să deschid seara. O seară de octombrie friguroasă, melancolică și solitară.
Evident, după cazare, am dat iama în restaurant. Ora era perfectă pentru cină. Lume bună în jurul meu. Se auzeau toate limbile posibile, iar la masa de lângă mine un român îmbrăcat la 4 ace cina cu un alt tip tot la 4 ace; tocmai încheiau o afacere foarte profitabilă, după rânjetul pe care îl avea afaceristul român pe față și după culoarea din obraji.

Mi-am văzut de treaba mea.

Simfonia de creveți, felul de mâncare comandat a și sosit cât am făcut eu inventarul oamenilor din jur.

După cină, am vorbit pe facebook cu soțul și i-am arătat imagini live din camera mea, pentru că internetul wi-fi al hotelului ne-a permis.
M-am băgat în cadă și să fi stat vreo 2 ore, nu mi-am dat seama când au trecut așa repede. Am ieșit ca o doamnă în halatul și papucii hotelului, m-am răsfățat cu niște cosmetice tot din partea casei și am dat o tură prin cameră. Mobilierul din lemn masiv de cireș, lumina caldă și florile naturale proaspete m-au impresionat. Apoi m-am aruncat pe patul moale îmbrăcat elegant în bumbac egiptean (nu știam că există așa ceva) și am dormit ca un prunc lângă mama sa.

A doua zi spre seară urma să plec la mine în oraș, așa că am zis să profit de faptul că Arc de Triomphe are o localizare centrală și să merg să îmi bucur ochii de frumusețile din jur. Așa că am bifat Parcul Herăstrău, Ateneul Român, iar la Romexpo era târg de produse tradiționale și am plecat cu ceva bun de acolo.

A urmat saună,jacuzzi și masajul care m-au pus pe picioare. Slavă Cerului că am avut serviciu zilnic de menaj și room-service că după plimbarea prin București, am căzut lată.
Poate mi-ar mai fi trebuit încă vreo câteva zile să merg prin oraș sau să mă relaxez la SPA, însă zilele libere se terminau, iar eu trebuia să „zbor”  acasă. Am fost încântată de serviciile hotelului ,de priveliștea Bucureștiului, însă îmi era și dor de familie.
Clar, următoarea mini- vacanță va fi cu ei, eventual un „răsfăț romantic”  pe care Hotel Residence îl pune la cale pentru noi.

Voi lăsa fotografiile să grăiască.

http://www.residencehotels.com.ro/
http://www.residencehotels.com.ro/

http://www.residencehotels.com.ro/

http://www.residencehotels.com.ro/

Scurt ghid de șoferie pentru începători

Când ești începător la volan,e greu,atât pentru tine,că ești crispat să nu faci vreo gafă,să nu încalci vreo regulă de circulație ,să nu iei vreo groapă și să rămâi acolo,să nu greșești drumul și să faci 30 minute pentru un drum de 10.
Așă că…m-am gândit să vin cu niște idei ,niște ponturi pe care le-am descoperit atunci când m-am urcat și eu pentru prima dată singură la volan:

  1. Prima dată aș vrea să menționez un lucru important: dacă îți place volanul îți va fi ușor să și înveți pentru examen,în consecință îl vei lua ușor ,iar asta își va fi confortabil din punct de vedere moral.Condusul de frică nu e sănătos nici pentru tine ,nici pentru cei din jurul tău.Așa că sfatul nr 1 este  că dacă îți dai cu stângul în dreptul la examen și îl iei după 25 ori …mai gândește-te atunci când te vei urca la volan,mai ales singur.
  2. Aș vrea să spun ca la prima tură cu mașina de după admitere să te urci cu cineva care are permis și în care ai încredere că te poate ajuta la impas sau măcar să îți ridice moralul,dar…la mine a mers prima dată că am ieșit cu o prietenă,dar avem trei copii în spate care se hlizeau așa că plimbarea a fost scurtă,aproape am mers cu ochii închiși.După aia am ieșit cu bărbatul meu în dreapta…proastă idee.Nota 10 la cicălit.
  3. Am evitat trasee aglomerate,intersecții mari,unde trebuie să dai prioritate.Am circulat pe traseele pe care le făceam cu autobuzul,și vedeam semnele de circulație,ce volum de pietoni sunt zilnic,gropi,etc.Mă duceam la mama,traseu arhicunoscut pentru mine,iar de parcat parcam exclusiv în locuri spațioase,parcări mari ,lejere.Și mult timp am evitat parcările supermarketurile unde în fiecare minut cineva intră sau iese din parcare,pietoni cu cărucioare care traversează aiurea.Am evitat de asemenea și parcarea școlii.
  4. De evitat de asemenea și orele de vârf,am circulat mult sâmbetele,duminicile,în zilele de sărbători,când șoferii stau acasă cu berea în bot.
  5. Am rulat cu viteză relativ mică,sub limita legală,pe prima bandă ca să nu încurc.
  6. N-am ieșit în exterior,unde clar rulezi cu viteză de cel puțin 60-70 km/h.



Cam așa am făcut eu.Poate nu e sunt cele mai bune idei,însă pe mine m-au ajutat,am știut că am făcut bine,am vrut să îmi crească încrederea în mine ,să nu mă pun singură în situații limită,să încurc ,să blochez traficul.
Iar acum conduc pe distanțe mici,merg în locuri unde am mare nevoie,dacă am bagaje,mai circul și pe jos.Pentru mine nu a fost și nu e nevoie foarte mare de mașină.

Spor la condus și fără evenimente neplăcute în trafic.

La ștampilat prin oraș

http://www.colop.ro/

Ora 19:00. Pe scara blocului se aude tropăit de tocuri. Da, ea e. Tipa aia sexy de la birou, blondă cu onduleuri și…îmbrăcată colorat, ai ghicit. Se pregătește de plecare:happy hour îi mai spune la timpul petrecut alături de colegele de la birou. Abia așteaptă să le mai audă poveștile amuzante ale colegelor, pe care ea oricum le consideră plictisitoare, dar totuși se simte bine cu ele, are impresia că ea este mai bună și mai folositoare ca ele.
Însă ceva nu miroase a bine și nu e de la tușul lor special, e ceva în aer, poate puțină îndrăzneală. Dar să auzim ce texte mai au „fetele”  în ziua de azi.

-Uite că vine și vedeta noastră. Ce vii așa greu, dragă? Zice ștampila cu text predefinit. Iar te-ai gătit?
-Bună fetelor, ce-ați mai ștampilat azi, tot „conform cu originalul”?
– Eu am dat 87 de numere de înregistrare cu data de azi. Era să cedez nervos și eu și colegul cu ” încasat „, noroc că sunt silențioasă chiar dacă sunt din oțel cromat. La un moment dat ajungi la epuizare cu datarea asta, replică ofticată ștampila datieră. Efectiv nu mai rezist cu jobul ăsta. Puteam și eu să fiu cineva, să fac masterul ăla și să lucrez ca intern la un birou de traduceri. Visez la proiect de câteva pagini, iar la final logo-ul firmei, adresă, e-mail, numărul de telefon, așa cum ești tu. Sau puteam să fiu o ștampilă de buzunar sau un pix cu ștampilă 3 în 1 pentru suprafețe cu touch-screen. Așa aș fi fost mereu alături de șeful meu. Nu mai eram atât de banală și comună.

-Draga mea, visezi prea mult. Știi, nu toți putem avea cele mai bune joburi. Cineva trebuie să facă și treburile mai migăloase, iar tu ești perfectă pentru asta, zise blând ștampila cu text predefinit.

-Tu ai textele la tine, bravo, accentuând cu aciditate ștampila cu text personalizat.

-Simt așa că mă apostrofezi și nu înțeleg de ce. Nu trebuie să fie o competiție între noi două. Până la urmă fiecare are scopul ei, iar faptul că tu ai mai multe cuvinte, nu te face neapărat și mai specială decât mine, zise ștampila cu text predefinit, în timp ce gusta timidă din prosecco-ul fructat. Am și eu calitățile mele. Pot defila cu RO-ul firmei, contul bancar, „confidențial”, pot avea ramă metalică sau antibacteriană.

http://www.colop.ro/

-Hai să îți explic mai bine de ce sunt eu specială pentru că nu degeaba mi se spune „cu text personalizat„. Eu apar exclusiv pe acele mari contracte și proiecte. Apar la final, când voi celelalte ați datat, încasat, verificat, ați dat detalii și ați notat „confidențial”. Eu vin la final, exact ca un artist care încheie concertul. Eu am logo-ul firmei, original și creativ, apar date importante, cum ar fi adresa, număr de telefon, e-mail, număr de autorizație. Sunt completă și utilă. Și pe deasupra… fără modestie, arăt și bine.
În timp ce ștampila cu text personalizat își ținea pledoaria, ștampila cu text predefinit își băuse deja tot paharul de prosecco, semn ori că era fabulos de gustos, ori discursul ținuse prea mult. Și atunci replică :

-Știi că la orice concert al oricărui mare artist trebuie să fie și o deschidere, alți artiști care să facă show, să incite publicul la dans, să-i aducă în spiritul concertului? Degeaba ești tu bună dacă cei care îți fac intrarea lasă de dorit.

Tăcere…

-Nu știu, dar acest vin pe mine mă derutează, în ce dată suntem azi? Întrebă derutată ștampila datieră ,după ce luase paharul de la…gură.
-Probabil ai dreptate, zise imediat ștampila cu text personalizat, apoi își îndreaptă atenția spre cea datieră și o trase de-o mânecă :hai dragă ,să ne încărcăm tușierele, azi am chef să ștampilez pe cineva.

Mulțumesc personajelor care au acceptat ca această scenă să fie pusă în practică. În ordinea apariției :
Ștampila cu text personalizat și cu altă ținută:

http://www.colop.ro/

Ștampila cu dată :

http://www.colop.ro/
http://www.colop.ro/

Ștampila cu text predefinit:

http://www.colop.ro/

http://www.colop.ro/

Mulțumesc și companiei COLOP, cea care distribuie ștampile în România. „Personajele” din text, ștampilele COLOP sunt produse în Austria și Cehia, sunt certificate ISO 9001 și ISO 14001, referitoare la protecția mediului și au o gamă largă de astfel de „personaje”,cu experiență de peste 10 ani.


P.S : Stați fără griji,ștampilele noastre au luat câte un taxi la plecare.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog ,proba 5.

I don`t speak medical.Do you?

sursa:http://www.swiss-solutions.ro/ro/

Știi întrebarea – clișeu. :”tu ce vrei să te faci când vei fi mare? ” Ei bine în ultimul timp, sincer, eu n-am mai auzit-o atât de des cum o auzeam pe vremea mea. Da, știu, e old school să spui așa , însă” pe vremea mea” nu e un clișeu mai mare decât „ce vrei să te faci când vei fi mare?”
Prima dată, pentru că prima dată e mereu ceva memorabil, am vrut să fiu doctoriță, cum spunea mamaia mea. Nu-mi amintesc ce ramură a medicinii voiam să studiez, eram prea mică să știu așa ceva, dar a fost o întâmplare care m-a marcat.
La bloc aveam o parteneră de joacă cu care mă jucam de-a doctorul și pacientul. Evident, eu eram doctorul, un fel de medic de familie, însă pacientul meu venea mai mereu cu dureri de măsele. Culmea, îi intra cioburi în măsea și nu mai putea să le scoată. Ciudat, nu? În „Crăiasa zăpezii”  oamenilor le intrau cioburi în inimă, dar în măsea…nu s-a mai auzit.
E interesant asta pentru că, deși nu înțelegeam cum să îți intre cioburi în măsea…încercam, conștiincioasă, să îmi ajut „pacientul”. Reușeam de fiecare dată.
Apoi, mamaie, de care vă povesteam mai sus, a considerat că e timpul să trecem la next level. O demonstrație live despre dinți. Așa că și-a dat jos placa dentară. Stupoare, haos, panică. Cum e posibil??? Am știu că acela e momentul în care trebuie să pun halatul în cui și să mă reprofilez.
Apoi a venit generala. Dragostea mea, materia preferată, printre altele, era și engleza. De fapt o iubeam încă din clasa a doua. Țin minte exact cum arata prima profesoară :înaltă, suplă, un roșcat – arămiu la păr, riduri fine la ochi și un roz fucsia pe buze. Toată clasa o iubea.
Iubirea creștea progresiv, acumulam informație tot mai multă zilnic, eram printre primii din clasă la citit, scris, tradus. Scriam chiar după dictare cuvintele exact cum se auzeau, nu cum se scriau. Până când deja în clasa a – 7-a, a-8-a eram prima. Ajutam colegii, alți copii din scara blocului la teme, practic le făceam toată teme eu, gratis.Eram mereu panicată de calitatea traducerii mele.Mereu luam luau note bune.
Până la urmă, nu am profesat nimic, nici medicină, nici limbi străine, nici geografie, nici litere. Am ales finanțe și scriu pe un blog, dar nu despre finanțe . Sunt economist și nu practic meseria.
Culmea,  „pacientul” meu din copilărie, pe nume Alexandra este studentă la medicină.

sursa:http://www.swiss-solutions.ro/ro/

Și când mă gândesc că puteam să îmbin medicina cu engleza… Nu mai eram acum ca o oaie fără cap, să obercăi printre joburi și domenii, să nu știu cum să fac ceva să îmi placă și nici să nu mor de foame.
Puteam să fiu medic care traduce articole medicale, analize de laborator, studii clinice, prospecte, fișe medicale, scrisori pentru Ministerul Sănătății.Chiar dacă, să fii traducător medical înseamnă,pe lângă cunoștințele medicale ,medic de fapt, cunoștințe de limbi străine și foarte multă responsabilitate.

http://www.swiss-solutions.ro/ro/

Pentru că eu așa gândesc.Orice job are responsabilitățile lui,iar traducătorul medical nu face excepție.Mă gândesc cât de bine trebuie să știi ceea ce faci,cât de bine pregătit trebuie să fii și să poți pune capul pe pernă seara fără să fi rănit pe cineva sau să fi distrus viața cuiva.
Imaginează-ți să greșești scrisoarea medicală a unui bolnav de cancer,unde se precizează medicamentele care trebuie administrate pacientului,recomandări ,etc.
Sau interpretarea greșită a analizelor de sânge a unui pacient suspect de trombofilie.
Să fii acel pacient cu scrisorile medicale greșite sau cu alte medicamente decât cele potrivite ar însemna poate pierderea vieții.De aceea trebuie să te asiguri că îți alegi o companie traducătoare de top,cu traducători pe măsură.

Responsabilitatea vine și din partea firmei de traduceri,își pune în joc reputația,munca unui om care a gândit acest proiect,viața lui pe viitor și conștiința lui.Să știi că un om și-a pierdut dreptul la viață pentru că i-ai greșit traducerea unui rezultat de laborator sau că ai lansat pe piață un prospect tradus eronat ,ar fi dezolant pentru oricine.


Dar dacă ai face parte din agenția de traduceri Swiss Solution…sau dacă le-ai fi client ,ai ști că ești în siguranță.Ai avea garanția lucrului bine făcut.Ai știi că cineva și-a dat interesul să traducă fidel niște informații medicale care îți pot schimba viața,îți pot furniza adevărul,oricât de crud ar fi,sau și mai bine ,îți poate da o veste bună.
Eu nici nu știam că sunt 78 de limbi care pot fi traduse,atât câte traduce Swiss Solution,care are traducători nativi.Ceea ce înseamnă că acești oameni nu au cum să dea greș cu 5 sedii,9 ani de experiență,3000 de traducători din întregul univers și 5 departamente.
E o echipă galactică ce te ajută să depășești barierele lingvistice.
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2016,proba 4.