Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

De ce merită să citești bloguri

blogging
blogging
Să citești bloguri nu este un trend care trebuie urmărit, un moft, ci este un obicei care îți poate influența și transforma  viața în bine.

Eu îți dau câteva motive pentru care ar trebui să acorzi mai mult credit celor care scriu pe bloguri, să privești cu alți ochi atunci când îți ajunge în fața ochilor un astfel de articol. Așadar: Continuă lectura „De ce merită să citești bloguri”

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Cândva mă dădusem bătută. Mă gândeam voi fi veșnic un adult imatur care n-a știut ce vrea de la viață. Așa gândeam eu despre mine. Și ca întotdeauna,cu gândirea mea pesimistă, mi-am pus bețe în roată mereu, singură, ca un sado-maso. Dar asta e altă poveste.

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Mi-am zis eu! A fost greu să conștientizez asta, mi-au trebuit câți ani, o facultate aproape fără rost, mulți nervi și bani pierduți sau niciodată câștigați.

teaching
teaching

Continuă lectura „Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea”

Dovada că depresia e treabă serioasă

M-a întristat și pe mine vestea morții solistului de la Linkin Park. Poate pentru că îmi plăcea muzica lor, pentru că au fost printre primele trupe rock îndrăgite de mine și pentru că e trist ce/cum s-a întâmplat.

Și tot aud/citesc cum că ar fi fost un laș că a făcut asta, un drogat, un alcoolist și multe alte adjective urâte. Cum că depresia lui ar fi fost imaginară și se alinta. Cum crede lumea că se poate băga în viața unui om doar pentru că i-a ascultat muzica, că i-a cumpărat un album sau că l-a văzut pe internet sau tv. Continuă lectura „Dovada că depresia e treabă serioasă”

Atmosferă de vacanță cu rom de la Havana Club (p)

Soare, cald, bronz, culori, petreceri, nebunie…mai bine zis vacanță.

Ce e mai frumos și mai memorabil decât o ieșire cu prietenii, acum vara? Un chef până dimineața, asta ca recompensă pentru multele ore de toceală, părințeală și muncă?

Vara este anotimpul cel mai potrivit pentru petreceri în aer liber, pentru festivaluri, concerte, flash-mob-uri, food festival și multe altele. De ce? Pentru că vremea e bună, pentru că e cald, pentru că ne îmbrăcăm colorat și suntem veseli, pentru că e perioada concediilor și a aventurilor, pentru că marea e superbă și caldă.  Continuă lectura „Atmosferă de vacanță cu rom de la Havana Club (p)”

Expoziție „Rolul albinelor în natură”

rolul albinelor în natură
rolul albinelor în natură

Galațiul are treabă. „Rolul albinelor în natură” se desfășoară la Complexul Muzeal de Științele  Naturii, adică Grădina Botanică, iar ieri a fost deschiderea expoziției. Artist Gina Popa, cea care ține ateliere de creație pentru copii atât în grădinițe cât și în atelierul ei, dar și școală de vară. O cunosc, colaborăm și e un om minunat. Continuă lectura „Expoziție „Rolul albinelor în natură””

Casa părintească îmi amintește de tata, nu cimitirul

Deși în curând se împlinește anul, eu încă sunt în starea de negare. Încă îl mai aștept pe tata să intre pe ușă, să răspundă la telefon, să plecăm cu mașina, să ne aștepte la masă cu pește gătit și prins de el, să se joace cu nepoata lui…

N-am crezut că voi face parte și eu din „clubul celor cu rude decedate”, dar știm cu toții că întrebarea „de ce mie?” este retorică, însă la noi a fost ceva mai mult decât neașteptat. E la fel de neașteptat ca atunci când duci o viață super sănătoasă, sport, fără stres, călătorii și vacanțe, relație de cuplu și sex super, bani și altele și te trezești că îți cade tencuiala de la o clădire veche în cap.

Viața este uneori foarte nedreaptă.

Continuă lectura „Casa părintească îmi amintește de tata, nu cimitirul”

Cum am reciclat o revistă

Nu știu dacă am mai văzut ideea asta pe undeva, nu e ca și cum spun că eu am inventat roata, însă această idee s- a născut din dorința de a le da o față nouă și aspectoasă cutiilor de pantofi pe care le-am transformat în cutii de depozitat…diverse, pentru a le putea integra în biblioteca cea nouă, de care sunt foarte mândră, la fel și soțul, acest meșterul Manole al casei.
Și apoi e o soluție pentru reciclarea revistelor, să le dăm ocazia să fie utile, asta după ce au fost citite, răscitite și răsfoite. Le dăm o nouă șansă.
De exemplu acestă revistă, așteaptă încă din 2012 o ocazie de a fi utilă.

Continuă lectura „Cum am reciclat o revistă”

Daviduțu, Alexuțu și alte diminutive

Știu, diminutivele vi se par drăguțe, amuzante, sunt legale și corecte din punct de vedere gramatical, dar sunt ale naibii de enervante atunci când sunt folosite de mai multe ori într-o singură frază.

De exemplu: „Daviduțu meu a făcut azi 3 lunițe. La mulți anișori, puișorul meu.” Cum să nu o iei razna? Cum poți să suporți așa ceva, până când dulcegăriile astea?

„Alexuțu al meu a făcut azi căcuță la oliță, apoi s-a spălat singurel pe mânuțe.”

Continuă lectura „Daviduțu, Alexuțu și alte diminutive”

La 10 ani de la terminarea liceului

Între un sandwich, epilat și mângâiat pisoiul (mai nou), am zis să vă povestesc ceva fain, ceva de nostalgie, despre revederea de după 10 ani cu colegii de liceu. Nu știu la alții cum a fost, cum au păstrat legăturile, noi le-am păstrat și nu prea…

Apoi, după ce 10 ani de zile totul a fost ceață, nori, mohorât, uitare și mister, azi s-a luat vălul. A fost un sentiment ciudat dar plăcut în același timp. Eram tot noi, aceleași fețe, aceleași glume (hehe), dar ușor mai inteligente, aceleași priviri și totuși alți oameni. Oameni în toată firea, adulți cu verighete, copii, cu planuri și realizări mari, cu idei și viziuni, cu planuri mari de vacanță și carieră. Continuă lectura „La 10 ani de la terminarea liceului”