La 10 ani de la terminarea liceului

Între un sandwich, epilat și mângâiat pisoiul (mai nou), am zis să vă povestesc ceva fain, ceva de nostalgie, despre revederea de după 10 ani cu colegii de liceu. Nu știu la alții cum a fost, cum au păstrat legăturile, noi le-am păstrat și nu prea…

Apoi, după ce 10 ani de zile totul a fost ceață, nori, mohorât, uitare și mister, azi s-a luat vălul. A fost un sentiment ciudat dar plăcut în același timp. Eram tot noi, aceleași fețe, aceleași glume (hehe), dar ușor mai inteligente, aceleași priviri și totuși alți oameni. Oameni în toată firea, adulți cu verighete, copii, cu planuri și realizări mari, cu idei și viziuni, cu planuri mari de vacanță și carieră.

Și parcă 10 ani nu au fost 10, au fost mai puțini. De parcă în 10 ani câte nu poți face? În 10 ani câte nu se pot schimba? În 10 ani câte planuri nu-ți faci? Câte dezamăgiri trăiești, câte iubiri și câte prietenii legi și dezlegi? Câți bani strângi sau câți cheltui?

Am fost ca niște copii mari. Sau ca niște oameni mici.

Și mi-au trecut prin fața ochilor toate amintirile frumoase sau urâte din timpul liceului. De materiile grele și urâte, de pauzele scurte și amuzante, de colegii puși pe șotii, de „iubitul” din liceu, de mâncarea proastă dar cu gust pe care ne-o luam de la chioșcul din afara liceului, de ieșirile în parc, de banchetul atipic, de bac, de profesori, de fețele noastre strâmbe și schimonosite de adolescență, de necunoscutul viitorului, de tot!

Și mi-a plăcut asta. E ca și cum am semnat un contract. Am semnat că sunt de acord cu niște condiții, îmi asum trecutul!

Am vrut să le spun că mi-a plăcut revelația pe care am avut-o dar n-am mai apucat. Am vrut să le spun, dar mi-a fost jenă, că deși poate nu avem mai nimic în comun, aș vrea să ne mai vedem. E de ajuns să le văd fețele și să-mi amintesc de liceu. E ca și cum aș vedea un film vechi și bun.

La tine cum a fost la liceu?

 

 

catalina

2 comentarii la „La 10 ani de la terminarea liceului”

  1. Eu am detestat liceul. Am avut numai fete in clasa, majoritatea mi se pareau foarte rautacioase. Plus ca…au existat, la un moment dat, niste dezamagiri. Eram convinsa ca nu vreau sa merg la intalnirea de 10 ani care, in liceului nostru, e o traditie. Unde mai pui ca pica exact in ziua plecarii la mare. O prietena (fosta colega de banca) m-a convins sa vin si bine am facut. A fost o experienta foarte placuta. Probabil daca eram colegi/colege la 27-28 de ani, ar fi fost suuuuper. Dar na…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WordPress spam blocked by CleanTalk.