Cum petreceam noi sfântul Ion

Îmi amintesc că într-un an, de sfântul Ion, a plouat torențial, apoi a dat un ger de a crăpat pietrele, mai exact de s-a făcut pe jos exact ca în Frozen.

La noi era o a doua petrecere, de fapt a treia, Crăciunul, revelionul și sf Ion a treia, dar și cea mai din cele mai. Pentru că, dacă de Crăciun toată gașca stătea acasă cu familia, de ziua lui Ion se petrecea.

Era un miros aparte în casă, și nu era de la piftie, friptură, cornulețe cu untură sau de la sarmale, era miros de sărbătoare, de petrecere, de intimitate, de familie și prieteni. Și cum la noi nu prea se obișnuia să se facă cadouri de Crăciun, de sf. Ion era o ocazie potrivită să ne declarăm curioși:

„-Tăticule, nu te uiți să vezi ce cadou ai primit?” (iar el niciodată nu era curios de unul singur, trebuia să-l ajutăm noi)

Setea cu care strângeam banii de buzunar, puținii bani de buzunar pe care îi primeam pentru mâncare, dar noi îi strângeam să-i luăm tatălui cadou, că de sf Ion era ziua lui.

Și ar fi fost și azi dacă el nu…

Dacă el nu ar fi…

Dacă s-ar fi dus la timp să…

Dacă nu s-ar fi întâmplat așa…

Ultimul cadou pe care i-am făcut a fost o mulinetă (chestii de pescuit), la care ținea mult și cu care l-am făcut fericit. De data asta n-am mai răbdat de foame ca să i-o cumpăr. Am luat-o din salariu!

 

 

La mulți ani tuturor celor cu nume de Ion!!!

catalina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

WordPress spam blocked by CleanTalk.