Cum să scapi de prieteni în câțiva pași simpli

Cine ar vrea să scape de prieteni, nu-i așa? De ce ai vrea să ți-i îndepărtezi, când prietenii sunt a doua familie? Când prietenii sunt cei la care apelezi în caz de nevoie, supărare sau fericire.

Prietenii sunt acea categorie de persoane cu care vrei să bei o cafea fără motiv, la care te poți duce în vizită oricând sau îți vin în vizită oricând. Pentru că vrei și tu…și ei. Neapărat!

Și totuși…când vrei să scapi de câțiva prieteni: Continuă lectura „Cum să scapi de prieteni în câțiva pași simpli”

Cum am ajuns să-mi placă și mașinile pe lângă farduri (P)

Știu cum sună, acestă Roxana Ciuhulescu a familiei mele.

Pasiunea mea (deși e cam mult spus pasiune, hai să-i spun atracție) pentru mașini și șofat există încă din copilărie, când învățasem reguli și indicatoare odată cu tata și fratele meu. Îmi plăcea așa de mult încât abandonam și păpușile și alte jucării, iar eu eram un copil care s-a jucat mult, până în adolescență.

Cred că la momentul respectiv, îmi plăcea mai mult să mă uit la indicatoare rutiere decât la desene animate.

Continuă lectura „Cum am ajuns să-mi placă și mașinile pe lângă farduri (P)”

Reportaj din vremea copilăriei și a adolescenței (P)

 

Probabil că nu e corect să amestec copilăria cu adolescența, ele având scopuri și activități diferite, însă pentru mine, adolescența a fost un fel de copilărie prelungită, iar pentru mulți copii de pe vremea mea(!), copilăria dura ceva  mai mult. Adolescența nu începea la 10 ani ca acum, la 12 ani eu încă mă jucam cu păpușile, nu mă gândeam cum să cuceresc băieți.

Deși, în orașul natal, principalele activități de divertisment, jocurile noastre se desfășurau afară, erau limitate ca timp. Mie, cel puțin îmi plăceau parcurile. Adoram să mă dau în leagăn și balansoar. Și deși erau cele mai aiurea și nesigure parcuri, cu leagăne defecte și topogane din beton, pentru mine, parcul era satisfacția supremă. Continuă lectura „Reportaj din vremea copilăriei și a adolescenței (P)”

Lucruri simple

Haine proaspăt spălate…

Miros de ger…

Satisfacția lucrului bine făcut…

Senzația de ușor de după duș…

O cafea fierbinte lângă sobă…

Îmbrățișarea celui drag…

Un „ai grijă de tine”…

O mână de ajutor în loc de o mână de bătaie…

Lucrurile bune sunt de cele mai multe ori cele „ieftine”, simple, aproape, ce nu trebuiesc căutate secole la rând. Sunt aproape și în același timp atât de departe, atât de neatins.

Se pare că unii dintre noi nu se mai hrănește cu iubirea sinceră, unii au nevoie de confirmări de la cei din jur.

Alții au nevoie să „strige” fericirea, deși…mulți nu știu cu ce se mănâncă.