O zi cu ninsoare

Îmi amintesc serile de dinaintea ninsorii, când peste oraș se lăsa o liniște ciudată, atipică, parcă. Nu se mai auzea nimic, nu mai mișca nimic. Niciun țipăt nu deranja liniștea din al ei spectacol. Mă uitam pe geam și știam că va ninge pentru că fulgii de nea își trimitea prima dată praful de sclipici.

Iar dimineață…era magie!

Nu știu să existe ceva mai proaspăt decât zăpada neatinsă, abia așternută.

Nu știu să ceva mai autentic decât un zâmbetul unui copil în zăpadă.

Iarna se pricepe de minune să facă spectacol și magie, să îmbrace natura cu haine de sărbătoare, să bucure fețe triste și plictisite.

Zăpada a rămas printre puținele lucruri care mai bucură atât copii, cât și adulți.

Perfect de imperfect

Rochia perfectă, mașina perfectă, copilul perfect, prăjitura perfectă, casa perfectă, cadoul perfect…

Ai observat că suntem într-o continuă perfecțiune? Că ne dorim totul sau nimic? Că vrem să fim suverani, autotputernici și stăpânii lumii? Că vrem să fim mereu în față, eventual cei mai buni, fiecare fir de păr la locul lui, nicio cută pe cămașă, nici un pic de roșeață în obraji? Continuă lectura „Perfect de imperfect”