Ziarul și mica publicitate

În vremurile de glorie ale ziarului, nu era om care să-l rateze.

Ziarul…acest social media old school era cumpărat, și mai ales, citit cu conștiinciozitate de toate categoriile de oameni.

În alte țări, ziarul, atât cititul, cât și livratul, era/este un adevărat ritual. Păi să ne gândim la copiii care livrau ziarul, de fapt, aruncându-l peste gard, la câinii care le aduceau ziarul stăpânilor, proaspăt luat din curte.

Eu îmi amintesc de bunicii mei care aveau  abonament la un ziar local, cu câtă plăcere îl răsfoiau și îl citeau din scoarță-n scoarță.

Nu rămânea vreun titlu, cuvânt sau rubrică necitită, astfel deveneau informați cu tot ce se petrecea în lume.

Dacă stau bine să mă gândesc, ziarul este pionerul mediului online de azi, social media, cea de toate zilele.

Cel puțin…pe vremea mea (e delicioasă expresia asta), ziarul avea câteva rubrici mari și late, fiecare cu importanța sa:

  • Economicul, unde îți povestea ce s-a mai cumpărat, cheltuit din banii statului, despre cum a căzut bursa de valori și în ce să mai investim.
  • Politică. Domeniu puțin discutat în familia mea la acea perioadă.
  • Eveniment- ce s-a mai întâmplat în lumea noastră.
  • Reportaj-interviu cu vreun om ce avea ceva de spus.
  • Sport
  • Mica publicitate.

Cam tot ce are și facebook-ul azi. Voiai să afli ce au mai făcut aia de la partid, deschideai ziarul, voiai să afli ce echipă de handbal a mai câștigat, deschideai ziarul, voiai să cumperi, să închiriezi ceva, deschideai ziarul, iar dacă aveai nevoie de un loc de muncă, cautai tot în ziar.

Sunt mai mult decât convinsă că exista o pondere mare a acelor care cumpărau ziarul pentru mica publicitate.

Aici nu doar îți căutai un loc de muncă, închiriai, vindeai sau cumpărai. Mica publicitate era și un indicator economic. Știai cât de bine îi merge economiei după cererea și oferta locurilor de muncă, de salarii, de costul apartamentelor spre vânzare.

Cum am putea noi să găsim mai ușor ceea ce căutăm? Cum am putea vinde, închiria sau cumpăra dacă n-am avea acest instrument valoros?

Moda cu cv-urile din poartă în poartă a trecut demult, chiar din 1990 de când apărea Anunțul Telefonic, un ziar de mica publicitate, și în 96 în varianta online.

Așadar, cum ar arata lumea noastră fără anunțuri de mica publicitate?

Cum am putea noi să ne găsim locuri de muncă? Am umbla de dimineață până seara, pe la toți agenții comerciali, pe la toate firmele, cu cv-urile în traistă, întrebând dacă putem lăsa și noi un amărât de cv la ei. Asta după ce faci bătături în talpă, insolație și hipertensiune, toate o dată, te trezești că hârtia ta, cea mai importantă hârtie a ta după diplomă, pe care ți-ai trecut tacticos toate abilitățile, competențele și școlile absolvite, este aruncată într-un sertar, sau mai rău, aruncată la coș.

Astăzi, cu mica publicitate ai o altă variantă. Așa ești sigur că ajungi să afli de toate ofertele angajatorilor și, mai ales, poți să depui un număr mult mai mare de curriculum-uri într-un timp mult mai scurt, chiar din câteva click-uri. În așa fel îți cresc șansele de a fi contactat de mai mulți angajatori, implicit pentru a obține jobul mult visat.

Desigur, nici angajator să fii și să n-ai angajați nu e de dorit. Te trezești într-o bună zi că a plecat de la contabilitate doamna Mimi. Doamna aia drăguță și bună care știa să facă de toate. Și e greu, normal că e greu. Cum mai găsești așa bunătate de om care să știe și meserie, să fie și punctual, și plus, să facă și cafea bună? Evident, dai un anunț la mica publicitate și spui acolo tot ce-ți dorești de la noul angajat și tot ce poți să-i oferi.

Unele lucruri merită să fie făcute încet și păstrate pentru sine, iar altele răspândite și împărtășite și cu ceilalți, așa cum este și mica publicitate.

 

 

Articol scris pentru competiția Spring SuperBlog 2019.

 

 

catalina

Un comentariu la „Ziarul și mica publicitate”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *