Mama, primești cu emoțiile?

În vremuri demult apuse, o consideram pe mama o persoană de care ar trebui să mă tem. Nefiind chiar cele mai bune prietene, aveam o permanență senzație că ceva nu merge. E realitate, relația noastră n-a fost una dintre cele mai reușite.

Uitându-mă acum în urmă, sunt sigură că a făcut tot ce se putea face atunci; a procedat cum a considerat că este mai bine.

E minunat când lucrurile se așază, când timpul vindecă rănile, iubirea umple golurile, iar viața capătă sens. Continuă lectura „Mama, primești cu emoțiile?”