Cum petreceam noi sfântul Ion

Îmi amintesc că într-un an, de sfântul Ion, a plouat torențial, apoi a dat un ger de a crăpat pietrele, mai exact de s-a făcut pe jos exact ca în Frozen.

La noi era o a doua petrecere, de fapt a treia, Crăciunul, revelionul și sf Ion a treia, dar și cea mai din cele mai. Pentru că, dacă de Crăciun toată gașca stătea acasă cu familia, de ziua lui Ion se petrecea.

Era un miros aparte în casă, și nu era de la piftie, friptură, cornulețe cu untură sau de la sarmale, era miros de sărbătoare, de petrecere, de intimitate, de familie și prieteni. Continuă lectura „Cum petreceam noi sfântul Ion”

Primul nostru revelion la Azuga

A fost prima dată când am fost cazați la Azuga și deși zăpada naturală a lipsit, cea artificială ne-a permis o experiență cu sania. O experiență aproape uitată.

Pârtia din Azuga

Continuă lectura „Primul nostru revelion la Azuga”

Dorințele și rezoluțiile mele la început de an

Deși nu obișnuiam să fac asta, am observat că dacă îți faci planuri de viitor, au șanse mai mari să fie îndeplinite. Atât timp cât ele sunt în limita decenței și a posibilităților.

Până acum am fost ocupată să trăiesc și să respir, încât am uitat efectiv să-mi mai fac planuri de viitor, să mă gândesc ce am făcut bine sau rău în 2017, sau ce îmi doresc în 2018. Am lăsat să-mi vină ideile pe parcursul zilelor. Continuă lectura „Dorințele și rezoluțiile mele la început de an”

Absențe motivate

Și uite că s-a făcut luna de când n-am mai postat nimic, dar am lipsit motivat. Examenul de admitere din iulie a venit cu o decizie bruscă și s-a lăsat cu multe hârtii de citit, memorat, analizat…

M-am decis să dau examen și pentru suplinitor educator, ca să merg mână-n mână cu facultatea.

Slavă cerului că memoria nu m-a lăsat, cheful și pasiunea pentru învățat gramatică, literatură și altele…iată că s-a lăsat cu rezultate bune, sperate și nesperate.

 

De la 11 septembrie 2017 sunt educatoare cu acte în regulă, bugetar, cum ar veni, ceea ce încă nu-mi dau seama cât de încântător este, dar am timp să aflu, nu-i așa?

Este ceea ce mi-am dorit, de ceva timp încoace, este ceea ce voi face pe viitor, și am luptat și încă lupt din greu pri acest sistem greoi și rudimentar.

Deși parcă a trecut o veșnicie de la ultimul articol de pe blog, în particular am realizat lucruri de care sunt mândră. Așa că…timpul mi-a fost așa de prețios, de puțin…

Până la următorul articol, eu mă duc să decupez frunze, să pregătesc evaluări, activități, procese verbale și altele…

Filozofia mea de viață

De-a lungul vieții am experimentat tot felul de idei, gânduri și filozofii: Cum să fac să-mi fie bine? Cum să fac să nu îmi pierd vremea cu nimicuri, chestii inutile care nu produc nici bani, nici fericire, nici nimic?

Așa că sistemul meu de autoapărare a decis așa:

Continuă lectura „Filozofia mea de viață”

Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile

Nu credeam asta. Nu credeam că timpul vindecă rănile. Complet nu, cât de cât, să nu mai simți că te topești pe picioare sau să-ți iasă inima din piept de necaz ori de câte ori îți amintești.

De fiecare dată când îmi aminteam mă năpădeau lacrimile, și pentru tot atâtea ocazii când îmi era imposibil să le vărs, le vărsam mai târziu. Înzecit. Înmiit. Continuă lectura „Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile”

August, bine ai venit!

 

august
august

 

Am citit, în urmă cu mulți ani, un interviu cu un om căruia toate nenorocirile posibile și imposibile i s-au întâmplat în…august!

Ce încurajare, nu?

De aproape un an mă urmărește și pe mine o nenorocire.

De aproape un an, august e o lună tristă, plină de evenimente neplăcute dar și plăcute.

Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

De ce merită să citești bloguri

blogging
blogging
Să citești bloguri nu este un trend care trebuie urmărit, un moft, ci este un obicei care îți poate influența și transforma  viața în bine.

Eu îți dau câteva motive pentru care ar trebui să acorzi mai mult credit celor care scriu pe bloguri, să privești cu alți ochi atunci când îți ajunge în fața ochilor un astfel de articol. Așadar: Continuă lectura „De ce merită să citești bloguri”

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Cândva mă dădusem bătută. Mă gândeam voi fi veșnic un adult imatur care n-a știut ce vrea de la viață. Așa gândeam eu despre mine. Și ca întotdeauna,cu gândirea mea pesimistă, mi-am pus bețe în roată mereu, singură, ca un sado-maso. Dar asta e altă poveste.

Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea

Mi-am zis eu! A fost greu să conștientizez asta, mi-au trebuit câți ani, o facultate aproape fără rost, mulți nervi și bani pierduți sau niciodată câștigați.

teaching
teaching

Continuă lectura „Niciodată nu e prea târziu să-ți găsești calea”