Cum am reciclat o revistă

Nu știu dacă am mai văzut ideea asta pe undeva, nu e ca și cum spun că eu am inventat roata, însă această idee s- a născut din dorința de a le da o față nouă și aspectoasă cutiilor de pantofi pe care le-am transformat în cutii de depozitat…diverse, pentru a le putea integra în biblioteca cea nouă, de care sunt foarte mândră, la fel și soțul, acest meșterul Manole al casei.
Și apoi e o soluție pentru reciclarea revistelor, să le dăm ocazia să fie utile, asta după ce au fost citite, răscitite și răsfoite. Le dăm o nouă șansă.
De exemplu acestă revistă, așteaptă încă din 2012 o ocazie de a fi utilă.

Acestă șansă a venit. Nu m-a dezamăgit. Cu o singură revistă am ”îmbrăcat” 4 cutii.
Am tăiat în pătrate și dreptunghiuri de diferite mărimi, texte, titluri și imagini care mi-au plăcut. Se face mizerie însă rezultatul este, zic eu, reușit.
Și cu o pensulă și aracet dizolvat cu puțiiiinăăă apă am început a așeza textele așa cum mi-a zis intuiția.
Iată ce a ieșit:

7 fraze pe care le-am evitat în creșterea copilului

Încă de dinainte de a avea copii, îmi setasem câteva obiective sau fraze pe care nu i le voi spune:

  • ”Dacă nu ești cuminte, chem doctorul să îți facă injecție.” sau polițistul, gardianul, țiganul etc. Eu am auzit toată copilăria fraze de tipul acesta. Un om ca toți oamenii era pus, teoretic, să sperie copiii, doar de dragul de a prinde frică de ei. Astăzi, încă se poartă aceste ”scheme”, ”metode” și se și văd roadele: copii și adulți cu prea multe carii sau cel puțin cu o mare frică de stomatologi, injecții, etc.
  • Nu te duce singur în cameră că e bau-bau sub pat. Și când te gândești că în loc să-ți ușurezi viața, și pe a ta și pe a copilului și să-i arăți că, la dracu, nu e nimic sub pat și trecerea la dormitul singur în cameră va fi mai lin, te apuci și inventezi niște povești tâmpite și groaznice ca să…ce? Îi repet fiică-mii  ori de câte ori am ocazia, pentru că se mai contaminează de la alți copii, că nu există bau-bau în casa asta sau în lumea asta.
  • Barza care aduce copii. Nu, eu te-am născut, mamă! Mă rog, prin cezariană dar ai stat la mine în uter, burtă.
  • Trebuie să mănânci tot din farfurie. Asta dacă nu ești dobitoc și îi umpli farfuria ca  unui adult. Un copil trebuie să mănânce atât cât poate. Părinții mei nu ne obligau să mâncăm tot, dar avea tata o chestie cu ”ți-e foame sau nu, ia măcar o înghițitură”, să semnezi condica, cum ar veni. Nu e nici asta neapărat corect, dar măcar nu eram obligați să mâncăm tot. Astăzi, la noi la masă, copilul are controlul asupra lingurii.
  • Să nu se așeze pe jos sau să bage mâinile în nisip că se murdărește. That s the point ! A te murdări pe mâini, mai ales cu bună știință,e o artă, e terapie curată. Eu am dat liber la distracție, mașină de spălat avem, hainele nu le vom păstra o veșnicie, așa că, ia copile de te murdărește !
  • Nu te mai iubesc dacă…chiar de dinainte să citesc ”parenting necondiționat” și altele, mi-am zis că îmi voi iubi și sprijini copilul chiar dacă e surd, orb, șchiop, urât, gras ,gay, obraznic sau indiferent de meserie.
  • Să taci când vorbesc eu. Nu. Vorbim pe rând,atât eu cât și tu.

Cumva, lucrurile astea, pe care acum le găsim în cărți sau sunt adevărate reguli pentru părinți, au venit din mine natural, fără să îmi propun sau să studiez prea mult.Da, am și citit despre parenting dar prima dată ar trebui să-ți asculți instinctul și să îți tratezi copilul ca pe o persoană cu nevoi, personalitate proprie, un om, nu o păpușă și ori de câte ori poți, să te pui în papucii lui .

(Probabil va urma, mai sunt multe de spus și aranjat.)

Spirit de Vamă

(Vama Veche, 3 iunie 2017)

Da, ați auzit cu toții de Vama Veche, dar fiecare a înțeles ce a vrut sau cât a putut. E după cât te ajută materia cenușie, cum o ajuți și tu pe ea sau cât de mult te uiți la televizor.
Până nu vezi nu ai cum să-ți faci o părere. Dar mai ales nu ai cum să-ți faci o părere proastă despre Vamă. Nu ai cum să condamni o masă de oameni normali la cap care vin la mare, la plajă și fac lucruri pe care le face oricine.

Există oameni care fumează, citesc, beau bere, râd, înoată, mănâncă și se șterg cu prosop cu Winni the Pooh. Lucruri pe care le face oricine, eu, tu, și în oricare stațiune din lumea asta. M-am săturat de clișeul ”în Vamă lumea se droghează”. Să mori tu? În București nu? Direct în tramvai,nu? În casa scării, nu? Al naibii rocker, se duce special în Vamă să se drogheze, că în altă parte îi este rușine. Cine se droghează, se poate droga unde vrea și mai ales unde poate. Pentru că eu nu am văzut în Vamă cum se droghează lumea. Poate au făcut-o, nu le iau apărarea, dar eu nu am văzut. Poate s-au drogat în camera de hotel și apoi au ieșit pe plajă. Cert este că pe noi nu ne-a deranjat.

În general sunt oameni civilizați. Sunt și bizoni, of course. Și nu e prima dată când merg în stațiunea asta, așa că până acum mi-am format o părere despre ce înseamnă spiritul de Vamă. E frumusețe, e libertate, e normalitate, e colorit și relaxare. Se aud valurile mării pe ritm de raggae, folk sau rock. Se aud râsete de oameni cărora nu le pasă de kg în plus a vecinului, de fața imperfectă a fetei de lângă, de numărul de cercei a altuia sau de tatuajele celuilalt.
De obicei evit comparațiile, dar de data asta voi face o excepție și voi spune  scrie că, față de Costinești, Mamaia, etc ,în Vama Veche vin tineri liberi, cel puțin spiritual vorbind. Sunt oameni care își lasă grijile acasă, se vede asta, nu au inhibiții și complexe, și reușesc cumva să antreneze o situație, să o facă specială, să o facă memorabilă și mai ales să fie normală.

E muzică bună, nu se dansează pe cuburi ca în club, nu e dată tare să îți bubuie urechile, nu se aud 3 melodii diferite în același timp, nu stă nimeni cu slipii băgați în fund, vrea să se bronzeze total, se duce la nudiști.
Găsești toalete publice și dușuri aproape de plajă (nu cum s-a dat la tv că în Vamă nu există wc), marketuri cu de toate, bere la draft sau nu, clătite uriașe, patiserie, shaorme, restaurante cu mâncăruri diverse, autoservire, porumb fiert, discotecă seara, live-uri, stand-up comedy, lucruri handmade, hoteluri și pensiuni, campare la cort în curte sau direct pe plajă, nudiști, cherhanale cu specific pescăresc și multe altele. Am adunat și o listă de prețuri:

  • bere la draft de 400 ml 4-5 lei
  • timișoreana la 1L -la market, îmbuteliată 6-7 lei
  • shaorma pui 12 lei (mică)
  • hamsii 5 lei
  • frappe 12 lei
  • porumb fiert/copt 5 lei
  • wc public  1-1,5 lei 
  • campare la cort 19 lei/pers/noapte  (cu acces la dușuri, grătar, hamac),cu cort propriu, 10 lei pentru mașină 
  • cameră pensiune cu duș, tv ,acces la frigider 100 lei/noapte  (anul trecut) 
Ca evenimente culturale/distractive :
  • Concert Zaibar 15 lei biletul+ voucher consumație 10 lei
  • stand-up comedy Dan Badea 30 lei biletul
  • Concert Leo Iorga 30 lei biletul
  • Bosquito 20 lei biletul

Vama Veche este și va rămâne ceva special, cu farmec aparte, indiferent de câte tocuri și buze rujate va vedea sau câte mașini decapotabile se vor plimba pe plajă sau câți fițoși vor râde sau batjocori stilul rockerilor, fiți voi mai buni atunci, și mai capabili !

data nu este cea corectă

Lumină calda de la SavElectro

De când mă știu îmi place conceptul vintage și tot ce ține de el :haine, mobilă, decorațiuni.Mă fascinează și mă duce într-o stare de reverie.
Pentru că pentru mine, vintage reprezinta clasicul, romanticul, absolutul și inspirația în modă și mobilă.Un rafinament aparte, iar ca să fie considerat vintage, un obiect trebuie să aibă o vechime de peste 40 de ani.
Vă imaginați ca unele obiecte, automobile sau haine nu mai sunt în stare bună de funcționare, iar cele încă funcționabile sunt în regim de muzeu și au fost păstrate ca pe ochii din cap.

Aș da o zi din viața pentru o oră în anii 40-50-60.Să miros acel parfum al scrisorilor de dragoste, să simt în mână dantela perfectă, perlele, să stau pe un scaun înalt, în casă să miroasă a trabuc bun, să mă îmbrac flower power și să am mobila patinată.
Desigur, așa cum am spus mai sus, un obiect considerat vintage are o vechime de peste 40 de ani, iar acest lucru, în bani, poate însemna chiar o sumă importantă, iar din acest motiv,pentru pasionații de vintage reprezintă un impediment în a-și satisface nevoia de vintage.Asta pentru cei ce au astfel de nevoi.
Însă producatorii de mobilă, decorațiuni sau chiar designerii vestimentari au upgradat conceput de vintage și ne propun mereu soluții și idei moderne care satisfac pe deplin nevoia de aspect vintage modern.
Pentru că, o casă cu aspect vintage însemna un stil arhitectural complet aparte, forma ușilor și a geamurilor în forme ovale, cu arcade și geamuri rotunjite, asta înseamnă să gândești casa în stil vintage de dinainte de a o construi.Când acest lucru nu e posibil, ne decoram casa cum putem.O înfrumusețăm, și o aranjam  în ce stil vrem.
Asa că, pasionații de linii clasice, sofisticate dar în același timp perfect funcționabile și aspectoase pot rasufla ușurați și să dea fuga prin magazine sau pe internet și să caute inspirație.Bineînțeles, poți începe întâi cu detalii mici care nu costa cât un apartament cu 2 camere.Poți începe cu decorațuni:  ceasuri de perete, perne, veioze, lustre.Sau poți înlocui doar becul de la veioza de-a gata de pe birou.Important este să fie o veioză „deschisă” , să fie vizibil becul.Și ca să fie  vintage, alegi bineînțeles un bec cu aspect vintage, ca acesta :

Acesta este un bec denumit Edison, fix ca inventatorul becului, Thomas Edison și este  un bec cu LED de 60 W și nu necesită cine-știe-ce cunoștințe de electricitate și se adaptează la orice fasung de tip E27.Și trebuie sa recunoaștem că este un produs deosebit cu filamentul incandescent de mare efect. Îmbină cu mare succes nevoia de vechi, de clasic, sofisticat cu nevoia de modern, util și ușor de folosit.Distribuie lumina calda,intimă și difuză, potrivită pentru citit, meditat, iubit și pierdut vremea prin casă, de mâncat cireșe seara pe răcoare sau pentru vinul fiert cu scorțișoară și coajă de portocală,iarnă.Pentru mângâiat puii de pisică sau pentru jucat în păr.Orice activitate ai efectua…important este să fie făcută cu dragoste.
Am stat și m-am gândit unde aș integra eu un astfel de bec.Și am zis: în noua mea veioza minimalistă, aproape scheletică, pe noua mea noptieră de culoare natur, citit „Copilul invizibil”, o carte despre copilărie și maturizare.
E perfect am zis.
Probabil vă întrebați de unde se pot cumpăra aceste becuri.Răbdare, vă zic acum: 
, și la ei puteți găsi numeroase becuri vintage, becuri cu LED, corpuri de iluminat,benzi LED și alte accesorii.
Spor la citit, decorat, iubit și…ce mai vreți voi.

Festivalul Internațional de Statui Vivante 2017

Doamnelor, domnilor, un eveniment cultural destul de important e pe cale să se producă.Poate ați auzit de statui vivante, sau poate ați și văzut în realitate așa ceva.Recunosc, eu am văzut doar digital.
În realitate, există o un teatru întreg care se ocupă doar cu teatru stradal, pantomimă, expresie corporală.Și e teatru din România.Și are un festival dedicat acestui tip de teatru.
Teatrul Masca din București a fost înființat în 1990 de Anca Dana Florea, regizor și Mihai Mălaimare, actor la Teatrul Național București și până în prezent a obținut numeroase premii, inclusiv Ordinul de ”Merit Cultural” în grad de Ofițer ”în semn de înalta apreciere pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei dramatice, impunându-se atât în țară, cât și în străinătate drept un veritabil ambasador al culturii românești.”

Statuia vivantă sau vie, este un actor costumat, machiat și așezat în așa manieră încât să imite o statuie veritabilă. De aici și denumirea de ”statuie vivantă.”
Statuia vivantă este produsul unor elemente atent îmbinate.Așa că fascinația machiajului , costumului antichizat, ca de bronz, fac ca tot ansamblul să spună o poveste, să facă artă, să fie teatru, spectacol.

Este diferit față de teatru clasic, unde actorii se ajută de voce, au replici, dialoghează, se mișcă, au dinamică, muzică, decor, pe când statuile vivante, au marele target de a pune toate aceste elemente în expresia feței, poziția corpului, pe care și-o păstrează cu orele.
Mă gândesc cât de greu este să faci asta.Să stai nemișcat pentru că eu pățesc mereu asta: dacă merg la coafor și îmi spune coafeza să stau nemișcată, ei, atunci mă apucă mâncărimea.Sau când eram la școală, iar în timpul orelor îmi venea să râd de nu-știu-ce, rămâi serios dacă poți.

Așa că, să(-ți) creezi o stare, o atmosferă, o lume, o emoție atunci când în jurul tău se creează alta (și să o și păstrezi), nu e ceva ușor.Poate fi foarte solicitant.
Însă Teatrul Masca ne demonstrează că se poate, nu degeaba Festivalul Internațional de Statui Vivante a ajuns la a VII-a ediție.Anul acesta participă statui din Viena, Olanda și China, alături de 15 statui vivante ale teatrului nostru.
”Nu știu alții cum sunt…” , vorba lui Creangă, însă eu aș și plăti să văd așa ceva;pentru că accesul la festival este gratuit și în aer liber, în parc, în fiecare zi de la ora 16, în trei locații diferite din București.Deschiderea Festivalului, intitulat și Noaptea Statuilor Vivante, va avea loc pe 30 mai la Casa Filipescu-Cesianu, ora 20, și continuă după cum urmează:
         În Parcul Humulești (Ferentari) pe 31mai- 1iunie , și poate și o idee grozavă pentru petrecut ziua copilului.
         În Parcul Crângași (cartier Crângași) pe data de 2-3 iunie 
         În Parc Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului (Locul de la Roata Mare) pe 4 și 5 iunie.

Mă gândesc serios să-mi sun verișoara din București și să o anunț să pregătească salteaua gonflabilă, o pătură, orice bun de pus sub șale, pentru că îi fac o vizită și să pregătească o salată, o măslină, ceva bun de mâncare.