Mesaj pentru cei care așteaptă de la tineret să ia atitudine

(Simt atâta revoltă…că îmi este greu să alcătuiesc câteva fraze coerente, de aceea regret dacă acestă postare nu are introducere, cuprins, încheiere, așa cum ar fi normal, vă datorez mii de scuze. Postarea ar fi trebuit să fie mai lungă.)

Nu trebuie să fii mare cunoscător de politică ca să îți dai seama ce se întâmplă în politica noastră. Trebuie doar să te intereseze țara ta. Atât. Și să ieși la vot. Și să nu votezi cu penalii. Și apoi să îți ții gura atunci când trebuie.

Am auzit aseară la radio, după ce s-a aflat că guvernul a căzut, un fel de interviu cu persoane de rând care suna ceva de genul :” Eu l-am votat pe Dragnea, dar văd că își cam face de cap acum și nu ne place. Noi mai avem puțin trăit, dar tineretul să ia atitudine că murim de foame, pensiile sunt mici.”

Știu…tineretul nu a ieșit la vot. Și va mai dura până se vor mobiliza să iasă. Dar nici voi, cei în vârstă nu îi ajutați. Nu avem cu să vă scăpăm de pensii mici și trai mizerabil. Și știți de ce ? Pentru că și noi, ăștia tineri, o ducem la fel de rău.
Chiar dacă avem ani puțini în buletine, și noi ne chinuim să găsim locuri bune de muncă, asta după ce mai și terminăm școli și facultăți. Și ce? Unii chiar nu găsesc și se angajează la mc donalds. Nu e rău, nu? Cotizează la pensii dar e posibil ca după o tură de 8 ore în căldură, cartofi prăjiți, degețele de pui să nu mai aibă energie și să vrea să stea și el jos, pe scaun, în tramvai.
Tot aud vorbe cum că ne e mai bine acum că avem tot felul de electrocasnice, scutece la copii, nu cârpe, telefonie și alte facilități. Dar ai știu eu o vorbă tot de la părinții mei: pe vremea lui Ceaușescu aveai bani dar galantarele erau goale, iar acum galantarele sunt pline dar nu avem bani. Și cum facem?

Stați voi liniștiți că suntem și noi la fel de bolnavi ca și voi. Ați auzit de diabet la vârste de 10, 7 sau chiar 3 ani? De autism, ADHD, încălzire globală, copii care nu își văd părinții cu anii?

Nu aveți cum să ne puneți în cârcă nouă, tineretului, starea actuală a țării.
Nu poți să te duci 27 de ani la vot, să votezi PSD pentru pensii mai mari, iar acum că psd își dă arama pe față ca mama vitregă din Cenușăreasa, noi, tineretul să luăm atitudine !!!
Cei care merg la vot și au votat oricare alt partid nu au reușit să-i învingă pe cei care au votat psd. Matematic vorbind, e imposibil.

Sper ca din toată mocirla asta, oamenii care nu se gândesc doar la pensia sau ajutorul lor social, să iasă puțin din papucii lor, să realizeze că populația acestei țări nu este formată numai din pensionari, bugetari, asistați sociali. Țara asta are nevoie de multe alte domenii puternic dezvoltate și finanțate, ca să prospere. Să mănânce și tinerii, și copiii, să facem afaceri la noi în țară, să se întoarcă oamenii plecați în străinătate.
Și când vor realiza asta…să voteze cu mai multă pricepere, mai multă orientare și spre aproapele său. Să nu mai conteze cu cine votează țața din colț, sau cu cine spune primarul, să nu mai conteze kilu de făină și zahăr pe care îl aduce un lingău de-al partidului. Nu vă mai lăsați cumpărați cu doi lei. Oamenii care vor să facă bine, aduce zahăr și făină oricând, nu în campanie electorală.
Nu de alta dar nu vă e milă de copiii și nepoți voștri cum stau în ger, viscol, ploaie, soare să protesteze, să ceară normalul, să ia atitudine? Cum vă mai uitați în ochii lor?

Lasă-l să fie

Știi că umblă vorba aia că îți dorești mai mereu ceva ce nu ai, iar când îl obții nu-ți mai place, nu-l mai vrei?
Când ai părul întins îl vrei creț, când îl ai creț, îl vrei intins; când ești brunetă vrei să fii blondă și invers, și când ai copil mic vrei să fie mai repede mare, când e mare off, vrei să fie iar mic.
De foarte puține ori am simțit că nu îmi aparțin, excluzând perioada adolescenței, când nimic nu-mi plăcea, între timp am învățat să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am și pentru ceea ce sunt.

Dacă la partea cu calități, defecte, plusuri, minusuri sunt convinsă că aproape toată lumea a experimentat cel puțin o dată în viață nemulțumirea față de ceea ce i s-a dat de sus (mare lucru să te placi 100%, e minunat și sănătos), la capitolul copii, eu mă declar îngrozită de ceea ce unii părinți ar dori să le insufle copiilor termenul de autonomie.De la a-i pune pantalonii, a-i sufla mucii, a-l urca pe topogan în condițiile în care, slavă cerului, poate, nu înțeleg de ce dorești să faci asta în locul lui.Că până la urmă îi faci un rău dacă stai să te gândești.Pe moment câștigi 3 minute în plus, 3 minute pe care la vei pierde cu altă ocazie.

De asta am zis că atunci când ai copilul mic îți dorești să se facă mare mai repede, să se încalțe și să mănânce singur, să își pună mâncare singur în farfurie și să meargă singur la baie.Va face și toate astea dar doar atunci când nu-i vei mai spune: ”tu ești mic și nu poți să ajungi la bec să-l aprinzi.” Adică ”tu ești prost, stai jos, ai 4.”Dă-i un scaun să se urce pe el, ajută-l să fie mare, nu face lucruri în locul lui.Lasă-l să gândească.

Va fi mare, desigur că va fi mare, dar a fi mare nu înseamnă doar o vârstă în buletin, înseamnă să nu-ți mai arate mami cum să te joci, nu-ți va mai ridica chiloții din vine și nu te va mai duce cu bombonica, când tu deja te gândești la lucruri serioase și știi să construiești fraze întregi.

Dacă vrei să fie mare, lasă-l să fie mare.Dă-i ocazia să fie mare.
Lasă-l să fie !!!!

De ce îmi dai dacă nu îți cer?

Când mă gândesc la cele  mai mari ”belele” pe care ți le pot face prietenii, apropiații, oamenii în general mă gândesc la trădare, minciună , dezinteres, incorectitudine și multe altele.Te poți gândi că a ți-a făcut sau zis ceva greșit din diverse motive, că ați avut un conflict și fiecare a zis ce l-a dus capul, că nu te sună, că nu-i pasă de tine, că te bârfește, că nu are cuvinte de laudă despre tine sau despre o altă persoană.Toate astea te pot răni și te afectează pe termen.Te face să devii neîncrezător în oameni, să crezi că toți sunt la fel de răi și meschini, că în orice moment te poate împușca în spate când te întorci să-i torni cafea în ceașcă.
Până la urmă toate astea lasă un semn în tine, în felul cum interacționezi cu alți oameni, felul cum privești lucrurile, situațiile încurcate. Toate astea le pot pricepe și rumega liniștită și în voie, ceea ce nu înțeleg eu de ce oamenii dau sfaturi gratuite, care nici măcar nu le sunt cerute, sfaturi care mai sunt și cretine pe deasupra, cu care vine și îți cotropește viața.

Pot să accept un sfat de genul: ” vezi că îți put picioarele.” Bine, mulțumesc, mă duc să mă spăl.
”Vezi că angajează contabil la firma x ,du-te și tu că dă salariul mare.” Ok, o să mă gândesc la asta.
”Ciorba ta nu are gust deloc, mai fă-i ceva.”
Milioane de exemple pot da.Milioane de variante care să fie ok și să nu simți că îți invadează teritoriul personal, și toate astea de la persoane apropiate care te cunosc pe tine și pe familia ta, știu cine ești și ce îți dorești de la viață.Ce nu voi accepta vreodată sunt sfaturi de la no name-uri, care habar n-au despre mine, despre visurile mele.Persoane gen vecina de lângă, o amică pe care o vezi prin parc de câteva ori pe săptămână, să îți spună să nu mai faci copii că uite ce greu se cresc, ce să le faci, să îi tot plimbi din casă în casă?
Păi, da bine, vin eu la tine să-ți cer borș și zahăr cu împrumutul sau te întreb cât e ceasul?

Sfat medical pediatric prin telefon

Cine s-ar fi gândit că poți,în ziua de azi să ceri un sfat medical pediatric prin telefon? 
Cine are copii,știe despre ce vorbesc.Iar dacă e primul copil,sau chiar și al doilea,pentru că nu toți copiii sunt la fel,chiar dacă sunt ai noștri,frica de a nu-i pune viața în pericol pentru un lucru mărunt îți poate afecta starea de bine.
Îmi amintesc că am trecut printr-o fază asemănătoare,de aproape că nu dormeam noaptea,gândindu-mă dacă nu cumva i-am pus viața în pericol copilului meu.Căzuse din pat,era clar că nu avea nimic vizibil la nivelul capului,în afara faptului că se speriase și plângeam amândoi de spaimă.Până am ajuns la medic ,îmi făcusem un milion de gânduri și idei,scenarii posibile și imposibile.
Sincer,la secția urgențe nu m-am gândit.În primul rând ,pentru că acolo tratează mamele și copiii cu spatele,îngreunând rapiditatea consultației și apoi că unii medici au așa…un dar de a te face să te simți ca o mamă denaturată.Că e îmbrăcat prea gros,sau că e prea subțire;că acasă precis e prea frig de a răcit la așa o vârstă fragedă,că de ce l-ai născut prin cezariană,etc. (Am relatat o experiență personală adevărată,asta nu înseamnă că așa e la toate secțiile de primiri urgențe.)
Nu aș vrea să se înțeleagă că,noi mamele ,nu acceptăm sfaturi provenite de la medici autorizați,avizați,în favoarea mămicilor cu normă întreagă de pe facebook.Greșit.Vrem sfaturi bune,corecte,dar cu blândețe date.Cu tâlc și bunăvoință,nu cu ton răstit și superior.
Eu nu fac ce citesc pe forumurile de mămici,e de ajuns să citești o idee ca să-ți încolțească alta în cap.Cred că din cauza asta multe mame nu ajung la medic când trebuie,de frica lor,iar altele…well… probabil din frica de a nu-l răni pe copil.
Și pentru că la primiri urgențe pediatrice ,a celor 12 spitale pediatrice,aproximativ 550.000 de copii anual,10 % sunt urgențe medicale,a luat ființă Peditel-1791,sfat medical pediatric prin telefon ,non stop,apel gratuit.Un serviciu care funcționează de 3 ani și a ajutat peste 40.000 de părinți cu sfaturi ,ajungându-se totodată la scăderea cu 10% a numărul prezentărilor la primiri urgențe.
De ce am ales să scriu despre Peditel?Pentru că este un ONG ,care pe lângă faptul că face o treabă minunată pentru părinți și copii,implicit pentru medicii și spitalele din România,este competitor în CAMPIONATUL DE BINE ,care se desfășoară pe perioada 6 decembrie 2016-15 februarie 2017,competiție organizată de Bursa Binelui.Pentru cine nu știe ,Bursa Binelui este singura platformă online unde donațiile sunt necomisionate, încurajând astfel donatorii care vor să participe cu sume mici (5, 10 lei) pentru o cauză. Toate plățile sunt 100% securizate și intră sub incidența legilor transferurilor bancare, platforma stimulând astfel plățile electronice cu cardul. Bursa Binelui este dezvoltată de către Banca Comercială Română, în parteneriat cu EuPlătesc.ro.
Primele 3 proiecte ,care vor strânge cele mai multe donații ,vor câștiga dublarea sumelor atrase din donații de către organizațiile participante în Campionat, în limita a 5000 de euro.
Peditel și-a setat suma target de 700.000 lei din care vor asigura timp de 12 luni ,in regim de non stop,sfaturi medicale pedriatice pentru 70.000 de copii la nivel național.
Așa că puteți dona pentru Peditel 1791,dacă v-am convins că merită donația voastră,însă mai sunt și alte proiecte care merită atenția voastră,sunt 42 ,iar aici aveți lista .cu ceilalți participanți.

Până donați și citiți ce face mai exact Peditel,salvați numărul 1791 în telefon și apelați în caz de nevoie.
Îi urez mult succes.


Revelion pe muchie de…pat

Am zis și noi să petrecem rev-ul 2016 mai altfel.Mai altfel decât anul trecut,când amândoi am petrecut la muncă,în orașe și țări diferite,iar copilul sforăia în camera mea de copil ,la părinții mei acasă.
Bun…și cu cine să ne petrecem noi așa seară ”importantă” din viețile noastre?Desigur,cu o amică și ea de profesie mamă și un alt amic ,burlac și fără copii, norocosul de el.
Toate bune și frumoase,dar hai să culcăm puștimea,că-s totuși prea mici încă pentru a sta treji până după 00.Mare greșeală să culci 3 copii în pat ,ne mai făcând asta niciodată și cu pretenția să adoarmă înainte de 00.

Le-am făcut toate ritualurile posibile și imposibile pentru a le face trecerea mai ușoară.Semi-întuneric,căldură,pijamelele preferate,masaj,cântat,poveste,legănat,ridicat tonul,mângâiat,ținut de mână…Doamne …gâdilatul nu l-am încercat dar sigur n-ar fi mers.Și când aproape se făcu liniște…petardele și artificiile ne făceau în ciudă…
Toate planetele se aliniase ca la careul de la școală,Uranus era în berbec și berbecul se duela cu taurul,flacăra mov ,roz și toate culorile posibile erau împotriva noastră.

Aproape că mă resemnasem…
îmi părea rău că mă străduisem să arăt decent pentru seara aia,adică fond de ten,fard la ochi,rimel,blush,ruj,rochie și colier,toate la un loc…așa ceva mai rar, ca să sfârșesc amorțită pe muchie de pat în noaptea de revelion,un revelion diferit de până acum.
Nu știu cum,cine,ce a făcut,sfântul Duh poate, sau o fi din cauză că în urmă cu o duminică în urmă nu mai spălasem rufe,dar la 23:50 adoarme și monstrul meu cu 3 capete.Victorieeeee !!!
Urma să-i pup picioare dar mă vedeau ceilalți monstruleți care încă nu adormise !!!!!!
M-am retras frumos,nu am putut să o ajut pe prietena mea cu nimic ,așa că am plecat spre marea petrecere,adică în bucătărie ,unde se hlizeau doi bărbați cu artificii în mână.

Mno…se zice că așa cum te prinde anul nou ,așa vei fi tot anul.Fuck ,mai bine stăteam în pat să dorm decât să mă prindă trează,așa nedormită voi fi tot anul? Nasol de mine.Uite,pe prietena mea a prins-o în pat cu cel mic în brațe,legănându-l. Nu-i așa că e mai frumos?