Categorie: copil

7 fraze pe care le-am evitat în creșterea copilului

Încă de dinainte de a avea copii, îmi setasem câteva obiective sau fraze pe care nu i le voi spune:

  • ”Dacă nu ești cuminte, chem doctorul să îți facă injecție.” sau polițistul, gardianul, țiganul etc. Eu am auzit toată copilăria fraze de tipul acesta. Un om ca toți oamenii era pus, teoretic, să sperie copiii, doar de dragul de a prinde frică de ei. Astăzi, încă se poartă aceste ”scheme”, ”metode” și se și văd roadele: copii și adulți cu prea multe carii sau cel puțin cu o mare frică de stomatologi, injecții, etc.
  • Nu te duce singur în cameră că e bau-bau sub pat. Și când te gândești că în loc să-ți ușurezi viața, și pe a ta și pe a copilului și să-i arăți că, la dracu, nu e nimic sub pat și trecerea la dormitul singur în cameră va fi mai lin, te apuci și inventezi niște povești tâmpite și groaznice ca să…ce? Îi repet fiică-mii  ori de câte ori am ocazia, pentru că se mai contaminează de la alți copii, că nu există bau-bau în casa asta sau în lumea asta.
  • Barza care aduce copii. Nu, eu te-am născut, mamă! Mă rog, prin cezariană dar ai stat la mine în uter, burtă.
  • Trebuie să mănânci tot din farfurie. Asta dacă nu ești dobitoc și îi umpli farfuria ca  unui adult. Un copil trebuie să mănânce atât cât poate. Părinții mei nu ne obligau să mâncăm tot, dar avea tata o chestie cu ”ți-e foame sau nu, ia măcar o înghițitură”, să semnezi condica, cum ar veni. Nu e nici asta neapărat corect, dar măcar nu eram obligați să mâncăm tot. Astăzi, la noi la masă, copilul are controlul asupra lingurii.
  • Să nu se așeze pe jos sau să bage mâinile în nisip că se murdărește. That s the point ! A te murdări pe mâini, mai ales cu bună știință,e o artă, e terapie curată. Eu am dat liber la distracție, mașină de spălat avem, hainele nu le vom păstra o veșnicie, așa că, ia copile de te murdărește !
  • Nu te mai iubesc dacă…chiar de dinainte să citesc ”parenting necondiționat” și altele, mi-am zis că îmi voi iubi și sprijini copilul chiar dacă e surd, orb, șchiop, urât, gras ,gay, obraznic sau indiferent de meserie.
  • Să taci când vorbesc eu. Nu. Vorbim pe rând,atât eu cât și tu.

Cumva, lucrurile astea, pe care acum le găsim în cărți sau sunt adevărate reguli pentru părinți, au venit din mine natural, fără să îmi propun sau să studiez prea mult.Da, am și citit despre parenting dar prima dată ar trebui să-ți asculți instinctul și să îți tratezi copilul ca pe o persoană cu nevoi, personalitate proprie, un om, nu o păpușă și ori de câte ori poți, să te pui în papucii lui .

(Probabil va urma, mai sunt multe de spus și aranjat.)

Când ești mamă și vrei să nu o iei razna

Deunăzi,îmi povestea cineva, o persoană cu care avea o întâlnire , nu o va mai onora cu prezența pentru că…o doare burta.
Nimic de condamnat ,nu? De câte ori nu te-a durut capul și n-ai avut chef de serviciu sau de dus gunoiul,de strâns masa sau chiar coborâtul până la chioșcul din colț după țigări?
De câte ori n-am zis: ”hai că fac mâine curat ,că azi mă doare spatele să mai stau aplecat/ă.”

Și de câte ori nu am lăsat ca durerea adevărată și neadevărată să pună stăpânire pe viețile noastre?
Îmi amintesc că eram prin clasa a 4-a și n-am avut chef de școală.Da da,n-aveam chef de școală,nu mă durea nimic.M-am rugat de mama foarte frumos să o convingă pe doamna să mă treacă motivat.M-a ascultat mama și ne-am dus împreună la școală ,culmea,să mă învoiască. (Pe vremea aia,telefoanele mobile nu existau nici în faza de proiect.)

Și uite așa ,doamna asta minunată ,nu a putut să-și onoreze întâlnirea din cauza unei dureri.Și persoana respectivă cu care îmi povestea zice că e necăsătorită și nu are copii.Păi da,nu știe cum e să te trezești de 5 milioane de ori pe noapte, să-ți scoți cheful de la naftalină și să liniștești o persoană care nu știe nici cum îl cheamă,darămite să spună ce îl doare.

Norocoasa,am zis eu cu voce tare.

Apoi m-am gândit.Nu neapărat că ce aș fi grăit ar fi avut sens 100 % ,însă un sâmbure de adevăr tot a existat .

sursa https://www.facebook.com/logopedMariaPetrea/

Și m-am gândit.Mi s-au derulat toate în cap toate momentele  ,clipele în care adultul din mine a trebuit să facă pe adultul.Câte stări de neliniște,câte momente de cumpănă,câte nopți nedormite și altele pe jumătate dormite ,câte dureri știute și neștiute am avut ,câte dumicate de mâncare duse nemestecate sau înghițite pe fugă,câte oase netrosnite am avut.Și câte și mai câte…

Nu zic că să fii căsătorită /mamă e foarte greu.Dar e …puțin greu.Nu ești mereu fresh și la 4 ace,mereu odihnit și mâncat,mereu distrat și scos în lume.Mereu ai câte ceva de făcut,mereu ți se pare că a trecut așa repede ziua și ție tot nu ți-a ajuns.
Uneori e atât de greu că vrei o pauză și zici: ”vreau să am 5 ani.”Ca să te joci o zi întreagă în loc să distrezi tu pe altul,sau vrei să te dea cineva în leagăn ,nu să dai tu pe cineva,sau să fii cărat în cârcă ,să te îmbrace altul,mâncare să îți fie servită la nas,să nu ai treabă cu alarma,cu bani,facturi,job,poliție.
Dar nu poți. PENTRU CĂ EȘTI ADULT.Și când ești adult ai tu grijă de alții.Și dacă ești mamă…te-ai aranjat pe viață.

Hai să aveți o zi și o noapte minunată. (Citând clasici în viață.)

Când e greu și ușor în același timp

Cine crede că e ușor să fii părinte/mamă se înșală.
Dincolo de faptul că ”cineva”,o persoană (mult spus) pe care nu o cunoști,nu știi nimic despre ea,cum va fi,dacă o vei place,dacă te va place,cum va fi viitorul vostru ,dacă va exista viitor,vine ,uneori neplanificat ,și îți ocupă un sector al corpului,ca apoi să pună stăpânire pe întreg corpul,manipulându-l fără remușcări.Asta dacă nu știți deja,o sarcină,în unele cazuri,transformă femeia atât de drastic,fizic și psihic că nici nu se mai recunoaște .

E ca un chiriaș nesuferit,dar nu-l dai afară,pentru că îți aduce foloase,și n plus e-ai obișnuit cu el.
E ca un vecinul de deasupra care dă cu bormașina la ora prânzului,fumează pe hol și arunc chiștoacele pe joc,chiar lângă ușa ta ,iar tu te-ai lăsat de fumat,îți ocupă mereu locul de parcare,pentru că ajunge înaintea ta de la birou,pentru că,deh e bugetar și nici măcar nu dă prioritate la toți pietonii,el e regele.Bonus pune și muzică proastă de se aude clar prin podeaua apartamentului tău,dar apoi ,brusc,te trezești că Fuego împodobește bradul la el în casă.Și nu poți să te superi pe el din cauza asta,parcă ți se înmoaie picioarele de empatie,și în plus nu poți să te duci să-i bați la ușă să îl cerți,oricum nu-ți deschide,iar pe scara blocului…chiar de te-ai întâlni cu el ar fi inutil,nu-l cunoști.Așa e și cu sarcina.

Bineînțeles că e greu să fii părinte.Înainte de a ține copilul propriu zis în brațe mai e cale lungă,lungă cât vreo 9 luni.Timp în care ai două posibilități: să te transformi în monstru sau într-un îngeraș.Ar mai fi posibilitatea de a combina cele două ipostaze și să îți faci cruce,să speri că nu vei încurca situațiile și ”actorii”.

Dincolo de chestiunile morale pe are le faci pentru copil,gen spălat,mâncare,sănătate,securitate,ți se pune în mâini o imensă responsabilitate: să îl faci Om.E de datoria părintelui ce valori îi transmite,ce îi spune despre iubire și violență,despre doctori și moarte,despre cărți și școală,despre minciună și adevăr,despre cât ,cum și când,despre oameni,prieteni.
Până la urmă poate nu ar fi așa greu ,nu?Îl dai la școală și se ocupă profesorii de el.Dar nu e de ajuns.
Ca să ajungă Om ar trebui să fii și tu Om cu el.

Ce cred eu că este cel mai greu pentru unii părinți în relația cu copiii lor e să dea o parte din ei copiilor,nu să renunțe de tot.E ca atunci când ești într-un avion care stă să se prăbușească ,prima dată își pune masca de oxigen mama/tata ,apoi copilul,că să poată să-l salveze pe copil prima dată trebuie să se salveze pe sine.
Datul acestă se referă la timp,sentimente,bunătate,cunoștințe…

  • Uneori mai renunți la revelion pentru că cel mic s-a trezit între timp și are un coșmar.
  • Renunți la concerte pentru teatru de păpuși
  • Renunți la ieșiri în oraș pentru o lectură târzie din ”mica sirenă”
  • Înlocuiești preparate grase cu variante light
  • Frozen în loc de x factor

Și câte n-ar mai fi,aș umple file întregi de variante.
Nu toate sunt o corvoadă dacă îți iubești copilul.Și cred că toți părinții își iubesc copiii,unii nu știu să se exprime,alții nu au un reper de ce înseamnă dragostea,alții sunt prinși în trecut în relația cu ai săi părinți.Dar de iubit nu e nici o îndoială.