Parfum de weekend

Într-adevăr, weekendul are ceva aparte, un parfum seducător.
Așa mi s-a părut mereu.
Parcă ești pe altă lume atunci când ești în weekend.
Parcă și lumea din jur e altfel când e weekend.
Plutește în aer o melancolie molipsitoare, bolnăvicioasă, apăsătoare, mai ales dacă e o toamnă ruginie și târzie.
De altfel, în anotimp cald, weekendul este fastuos, epic, de ținut minte. Cel puțin așa am auzit. Că de weekend liber si memorabil nu am mai auzit de la ultima vacanță la mare din iulie, anul ăsta.
Reinterpretare a weekendului, in stil personal cu recuzita din dotare, umilă de altfel. Două puncte:

  • Alarmă la 06:10,snooz până la 06:50.Mereu fac la fel. 
  • Cafea proastă și ieftină la pahar mare, lapte și mult zahăr 
  • Șosea liberă, plecat de la semafor cu scârțâituri de roți
  • „baby you can give it to me” de lui Mariah Carey, la radio. 
  • Ora 15 și nimic de mâncare propriu zis, în afară de covrigi și brioșe 
  • Cer innorat și groaznic de cald în biroul de muncă 
  • Da, am uitat să precizez că e weekend muncitoresc
  • E ok să folosesc aerul condiționat în septembrie? 

Poveste…mobilă

În urmă cu două zile.Zi de muncă terminată cu succes nebun.Urcat în mijloc de transport în comun.Plătesc şoferului şi ocup jumate de loc.Donşoara de lângă mine vorbeşte la telefon,doamna din faţa mea vorbeşte la telefon.
Trece un minut sau două minute sau poate mai multe …şi se apucă de vorbit la telefon şi şoferul.
Trece un minut sau două minute sau poate mai multe…şi o doamnă care trebuia să coboare la o anumită staţie vorbeşte şi ea la telefon.
Mai trece un minut (că până acasă e drum lung)…trece pe lângă noi o maşină,apoi încă una…apoi un tramvai..iar vatmaniţa,tanti care conduce tramvaiul, vorbeşte şi ea la telefon.
O ce seară minunată !

În aşteptare

Un hol.Pătrat şi răcoros.Lumea aşteaptă.De parcă ar aştepta verdictul unui proces greu şi istovitor,rezultatul unui examen greu al vieţii.Cu feţele lungi,unii de durere,alţii de plictiseală şi stres,se uită în gol,uneori inspectând anticamera.Care…încearcă pe cât posibil s-o imite pe cea originală,clasică.Nu pot să zic că era neprimitoare.Ba da,era/este.Încerca pe cât posibil să alunge monotonia şi teama cu o floare într-un ghiveci ,care presimt că erau plastice amândouă.Câteva reviste de modă pentru doamnele interesate,o carte de Nadia Comăneci (am răsfoit-o şi eu câteva minuţele),apă,scaune colorate etc.Nimic deosebit,nimic ieşit din comun.Dar nu m-a dat pe spate;şi nici nu aş fi vrut să mă dea pe spate.
Şi …ştii cum ar fi interesant un experiment?Te leagă cineva la ochi,te duce într-o cameră/o sală de aşteptare ,unde se desfăşoară activităţi cu publicul.Stai preţ de câteva minute.Poate 2-3 minute.Nu mai mult.Din discuţiile oamenilor îţi dai seama unde te afli.Dacă vorbesc despre dinţi,te afli la stomatolog,dacă vorbesc de nişte acte,au acte în mână,sunt la notar….etc.Astea se numesc preocupări/probleme/interese  comune.Şi chestiile astea îi instigă pe oameni la discuţii.

Aaaa….şi ziceam ceva de aşteptare,nu?Păi da,sunt şi eu în aşteptare.