Absențe motivate

Și uite că s-a făcut luna de când n-am mai postat nimic, dar am lipsit motivat. Examenul de admitere din iulie a venit cu o decizie bruscă și s-a lăsat cu multe hârtii de citit, memorat, analizat…

M-am decis să dau examen și pentru suplinitor educator, ca să merg mână-n mână cu facultatea.

Slavă cerului că memoria nu m-a lăsat, cheful și pasiunea pentru învățat gramatică, literatură și altele…iată că s-a lăsat cu rezultate bune, sperate și nesperate.

 

De la 11 septembrie 2017 sunt educatoare cu acte în regulă, bugetar, cum ar veni, ceea ce încă nu-mi dau seama cât de încântător este, dar am timp să aflu, nu-i așa?

Este ceea ce mi-am dorit, de ceva timp încoace, este ceea ce voi face pe viitor, și am luptat și încă lupt din greu pri acest sistem greoi și rudimentar.

Deși parcă a trecut o veșnicie de la ultimul articol de pe blog, în particular am realizat lucruri de care sunt mândră. Așa că…timpul mi-a fost așa de prețios, de puțin…

Până la următorul articol, eu mă duc să decupez frunze, să pregătesc evaluări, activități, procese verbale și altele…

August, bine ai venit!

 

august
august

 

Am citit, în urmă cu mulți ani, un interviu cu un om căruia toate nenorocirile posibile și imposibile i s-au întâmplat în…august!

Ce încurajare, nu?

De aproape un an mă urmărește și pe mine o nenorocire.

De aproape un an, august e o lună tristă, plină de evenimente neplăcute dar și plăcute.

Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

Pasiunile mele

Conform DEX (pasiune=s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului), ceea ce ar urma n-ar fi chiar pasiunile mele în adevăratul sens al cuvântului,însă sunt niște lucruri pe care le-am descoperit în timp la mine,mi le-am cultivat,le-am crescut,le-am udat bine bine și au răsărit timid,aproape pe nesimțite.

Așadar:

  • mirosul și gustul de cafea.
  • cărți și biblioteci
  • povești de viață ,bibliografii
  • flori
  • drame (mi se par fascinante)
  • marea și farmecul ei (vacanțele în general)
  • terase și iarbă verde sub tălpi
  • muzică în surdină
  • natură și liberate

Nu sunt chiar niște pasiuni,nu-i așa?Însă cred că pasiunile sunt cele care ne definesc și ne alcătuiesc întregul,ne pune literă mare la început  și punct la sfârșit de propoziție.

Cât timp e ok să faci ceva?

Tot aud și citesc asta: ”cât timp e ok să îți alăptezi copilul?”

Dar nu am citit sau auzit :”cât timp e ok să locuiești cu părinții ,pe banii lor,în casa lor ,chiar dacă ești trecut de mult de 30 ani?”

De ce unora le place să se încadreze în niște tipare,standarde precise și sigur trasate,care uneori fac mai mult rău decât bine?
Trebuie să stai bine cu moralul,să nu înnebunești când auzi :”cât de repede trebuie să slăbești după naștere, cât trebuie să îți alăptezi copilul,cât trebuie să mănânci,câte kg trebuie să ai la 25 sau 37 ani,10 lucruri pe care să nu i le accepți bărbatului de lângă tine (de ce nu 12?). ”

Se vrea o educare a publicului prin accesul la informație ,însă cred că astfel de titluri nu ajută.Te face te simți inferior dacă nu ai atins acele ”vârfuri”.
Aceste standarde eu le percep ca fiind manipulare în masă,o uniformă pe care ar trebui să o purtăm.Dar nu suntem obligați să o facem.Asta pentru că oamenii sunt frumoși când sunt diferiți,pentru că e normal să nu fim la fel și să avem ritmuri diferiți de dezvoltare.Unii sunt mai grăsuți,unii sunt mai slăbănogi și deșirați,alții au ten perfect,alții au părul aspru,alții au nasul mare și urechi clăpăuge,alții au buzele subțiri.


E bine să avem repere,să ne ghidăm după ceva,însă e normal să fie doar pentru orientare ,așa cum e linia ce separă benzile de circulație ,ne ghidăm după ea,însă în lipsa ei nu ar trebui să intrăm pe contrasens.

Scurt pe doi, ce mai facem noi

De când am dat vestea în sat ,că sunt pe pauză cu jobul,toată lumea a sărit ca arsă: ”că ce-o să faci toată ziua ? o să te plictisești și o să înnebunești de cap stând acasă ca o cloșcă.”

De obicei acești oameni sunt aceia nemulțumiți:nici la muncă ,nici acasă.
Eu una…am ce face acasă,zău.Pe lângă faptul că am o semi-adolescentă de 4 ani care jobul ei este să îți dea de treabă (e ca la patron,știi? trebuie mereu să faci ceva,să nu te vadă că stai degeaba) ,curățenia rămasă restantă din ultima săptămână în care ne-am mutat de două ori,  cursurile de balet a adolescentei,articole pe blog,o mulțime de cărți care urlă după mine să le citesc,rețete noi de biscuiți ,plus că se apropie Crăciunul ,iar anul acesta vreau o mega decorare a casei plus mâncare pe săturate.

Am zis anul trecut,al doilea revelion la serviciu nu mai fac.Am zis,mă țin de promisiune.

Sindromul ovarelor polichistice

Mă uit la ea cât e de perfectă și mă gândesc că dacă mai intarziam vreo 3 ani, posibil că nu mai puteam să o nasc. Unele afectiuni sunt incompatibile cu o sarcină. Cum ar fi ovare polichistice sau sindromul de ovare polichistice. Cică ar fi ceva frecvent chiar și printre puștoaicele din ziua de azi;că ar fi vorba de tot felul de anticoncepționale luate alandala nerecomandate de medic. Și cu toate astea nu au un răspuns la :”de la ce apar? „. Doar dereglări hormonale. E simplu. Ca și cum ai spune că de vină pentru aceaste diferențe de temperatură se produc din cauza încălzirii globale. E evident.
Ar fi de vină o rezistență la insulină, niște foliculi care ar trebui eliminați din ovar, însă acest lucru dacă nu se întâmplă, se tot adună și nu mai are loc menstruația.
Medicul ginecolog nu a explicat ca la carte fenomenul, iar eu mă gândeam cât de sinistru e și de ce n-am aflat mai devreme.

M-am simțit ușurată când am auzit diagnosticul. Oarecum mă așteptam pentru că citisem pe internet despre niște simptome identice cu ale mele. Și nu neapărat că îmi pun diagnostice cu sf. Google dar oarecum am știu că asta îmi va da păsăre pe creier. Google-ul doar mi-a instalat colivia.

Ginecologul a pus diagnosticul și de atunci am știu care e țelul meu:să mă fac bine. Sau să încerc să am o viață…nu normală ar fi cuvântul…ci sănătoasă. Pentru că a avea chisturi pe ovare nu înseamnă viață sănătoasă, ci o viață dereglată, hormonii îți preiau cârma și te conduc.

Poți să ai probleme cu tenul, acnee, păr nedorit, mătreață, care să fie confundată cu dermatita seboreică, depresie, cicluri menstruale dereglate, infertilitate, creșterea în greutate.

Nu am găsit prea multe informații legate de tratament, în afară de pilule contraceptive, care era ceva de așteptat, acestea. reglează hormonii în funcție de ceea ce ai lipsă sau în plus.
În cazuri mai rare s-ar recurge la operație.

Până acum am făcut consult ginecologic și ecografie și s-a pus stampila. Am facut analize de sânge, glicemie, colesterol, etc, cele de hormoni, sumar de urină. Toate astea au costat ceva bani. Aștept cu nerăbdare interpretarea rezultatelor și tratamentul pe care îl voi primi.

Particip la superblog 2016

Doamne, n-am mai făcut așa ceva, dar va fi o experiență interesantă, antrenantă și plină de provocări, zic eu. Va fi micul meu proiect. Am așa emoții pentru că de obicei nu am foarte mare încredere în mine și în forțele mele. Particip pentru că…am nevoie de ceva, așa îmi place să cred.