August, bine ai venit!

 

august
august

 

Am citit, în urmă cu mulți ani, un interviu cu un om căruia toate nenorocirile posibile și imposibile i s-au întâmplat în…august!

Ce încurajare, nu?

De aproape un an mă urmărește și pe mine o nenorocire.

De aproape un an, august e o lună tristă, plină de evenimente neplăcute dar și plăcute.

Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

Pasiunile mele

Conform DEX (pasiune=s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului), ceea ce ar urma n-ar fi chiar pasiunile mele în adevăratul sens al cuvântului,însă sunt niște lucruri pe care le-am descoperit în timp la mine,mi le-am cultivat,le-am crescut,le-am udat bine bine și au răsărit timid,aproape pe nesimțite.

Așadar:

  • mirosul și gustul de cafea.
  • cărți și biblioteci
  • povești de viață ,bibliografii
  • flori
  • drame (mi se par fascinante)
  • marea și farmecul ei (vacanțele în general)
  • terase și iarbă verde sub tălpi
  • muzică în surdină
  • natură și liberate

Nu sunt chiar niște pasiuni,nu-i așa?Însă cred că pasiunile sunt cele care ne definesc și ne alcătuiesc întregul,ne pune literă mare la început  și punct la sfârșit de propoziție.

Cât timp e ok să faci ceva?

Tot aud și citesc asta: ”cât timp e ok să îți alăptezi copilul?”

Dar nu am citit sau auzit :”cât timp e ok să locuiești cu părinții ,pe banii lor,în casa lor ,chiar dacă ești trecut de mult de 30 ani?”

De ce unora le place să se încadreze în niște tipare,standarde precise și sigur trasate,care uneori fac mai mult rău decât bine?
Trebuie să stai bine cu moralul,să nu înnebunești când auzi :”cât de repede trebuie să slăbești după naștere, cât trebuie să îți alăptezi copilul,cât trebuie să mănânci,câte kg trebuie să ai la 25 sau 37 ani,10 lucruri pe care să nu i le accepți bărbatului de lângă tine (de ce nu 12?). ”

Se vrea o educare a publicului prin accesul la informație ,însă cred că astfel de titluri nu ajută.Te face te simți inferior dacă nu ai atins acele ”vârfuri”.
Aceste standarde eu le percep ca fiind manipulare în masă,o uniformă pe care ar trebui să o purtăm.Dar nu suntem obligați să o facem.Asta pentru că oamenii sunt frumoși când sunt diferiți,pentru că e normal să nu fim la fel și să avem ritmuri diferiți de dezvoltare.Unii sunt mai grăsuți,unii sunt mai slăbănogi și deșirați,alții au ten perfect,alții au părul aspru,alții au nasul mare și urechi clăpăuge,alții au buzele subțiri.


E bine să avem repere,să ne ghidăm după ceva,însă e normal să fie doar pentru orientare ,așa cum e linia ce separă benzile de circulație ,ne ghidăm după ea,însă în lipsa ei nu ar trebui să intrăm pe contrasens.