Ție îți pasă, lor nu

Cum sunt unii oameni…ai făcut parte din viața lor într-un fel sau altul, într-o mică mare parte semnificativă, poate le-ai împrumutat un caiet, o carte, un lucru și nu ți l-au mai înapoiat. Poate le-ai  făcut un favor mic sau poate mare…le-ai oferit un sprijin și au uitat să ți-l înapoieze, să-l dubleze, tripleze…
Le-ai oferit sprijin necondiționat de timp, loc, mod…
Le oferi umărul, brațul, casa, timp, emoție, empatie, urechile tale le pui la dispoziție…
Și ei ????
Îți aruncă  la gunoi toată implicarea ta, se șterg la fund cu părerile tale, cu visele tale, cu bucuriile tale. Mai mult, după scurt timp nu mai are numărul tău de telefon. Așa …din senin.

Și  tu ce faci? Păstrezi fiecare amintire, fiecare bilețel, hârtiuță care te leagă de vreo amintire. Ai păstrat numere de telefon, milioane de numere de telefon ale tuturor persoanelor care ți l-a dat. Îți amintești cum îi cheamă, cum arată la față, ce voce au…

Te amăgești singur. În lumea asta de parveniți, profitori și nepăsători tot e în zadar. În zadar să îți pese când lor nu le pasă.

Odorul meu

….nu ştiu cine îmi duce dorul pe aici,poate aş putea zice chiar că nimeni; cert este că eu îmi duc dorul.
Îmi este dor de o plimbare,un dor nebun; îmi este dor de o cafea sorbită la un film de comedie englezească,îmi este dor de seri lungi alături de El şi îmi este dor de nostalgie,când cuvintele miros a vechi.
Şi până la urmă cred că îmi este dor de primăvară,de adiere uşoară de vânt ,de cer înstelat şi de plimbări nocturne,de îngheţată  uşor topită  de câteva raze de soare.
Îmi este dor de lucruri care ,prin simplitatea lor,mă fac să zâmbesc până la urechi.
Şi poate îmi este dor de oameni mai puţin zgribuliţi şi vineţi de frig.
Da da ….îmi este !

Angajatorul Timp

Cine n-ar vrea să fie Timpul?
E probabil cea mai faină meserie din lume.Pentru că să fii Timp n-ai nevoie de experienţă, n-ai nevoie de pregătire profesională.Trebuie să fii doar tu .
Timpul e chiar independent.Poate prea independent.Nu depinde de nimic,nici de faptul că tu n-ai apucat să te maturizezi pentru lovitura vieţii ce a venit ca o furtună pe neaşteptate;nici de faptul că n-ai apucat să-ţi susţii restanţele  şi iată vine sesiunea;nu ţine cont de faptul că n-ai făcut cumpărături şi piaţa s-a închis.
Timpul e nemilos care nu ţine cont de nimeni şi de nimic.
El poate să fie aşa cum vrea.Azi poate să fie cald şi blând,mâine e posibil să ningă ,fără să-i pese dacă tu ai garderobă potrivită.Şi nimeni să nu-i ceară socoteală,pentru că nimeni nu se poate răzbuna sau supăra pe el.Pentru că eu n-am auzit pe cineva să spună că e supărat pe Timp. Pentru că el e suprem,pentru că el comandă ordinea lucrurilor.
Cum ar fi lumea fără el? Cum ne-am pune noi ordine în planuri şi în activităţi?Ar fi haotic nu-i aşa?Fără un început şi fără un sfârşit,cu toate că uneori n-ai mai vrea să existe Timpul.Crede-mă n-ai vrea să se întâmple asta.
Pfff….uneori cred că mai oboseşte şi el de o ia aşa razna şi începe să deruleze înainte toată ziua,de parcă s-ar grăbi să ajungă undeva.Atunci zic că ar fi potrivit un concediu de odihnă,doar fiecare merităm asta !!!

Altcineva

 (foto:creaţie personală)
Cine s-ar fi gândit că eu aş fi bucătăreasa sefă ?
Cine s-ar fi gândit că eu…aş face pastele ,ciorba ,friptura atât de bune?
Cine s-ar fi gândit că aş fi atât de apreciată doar pentru faptul că am învăţat toate astea (culmea) fără să mă fi învăţat  nimeni?

Îmi plac zilele când ne hrănim sufletele cu orez cu lapte şi dulceaţă,sărmăluţe cu smântână şi mămăligă,vin roşu dulce,ciorbă cu ardei iute,cafea cu lapte şi …bineînţeles desertul nelipsit ,măgura.
Îmi plac zilele când,cu zâmbet timid pe faţă aştept  reacţia ta despre surpriza culinară, pe care sper că am nimerit-o.
Dar ştii ce? Am un secret !
Umbra din spatele meu mă ghidează 🙂

Şi pentru că asta e melodia noastră.
Scorpions – Wind Of Change
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Scrisoare de adio

Continui să mă ascund.Şi e greu….
La tot pasul simt că cineva mă urmăreşte,îmi numără paşii,îmi urmăreşte privirea, simte cum răsuflu greu,de parcă mi-ar citi gândurile…
Îi caut pe acesti  necunoscuţi dar nu-i găsesc,îi privesc şi totuşi nu-i văd.,sunt prezenţi tot timpul  în gândurile mele,în temerile mele,în speranţele mele pentru viitor.
Îl urăsc.Pentru că mi-au făcut să-mi fie frică de ei,pentru că acum,în acest moment trăisc cu frica de a nu-i găsi la uşa casei mele ,de a nu-i întâlni la piaţă,în autobuz.,pentru că mi-e teamă să le răspund la telefon..
… [ Pentru ca le-am permis sa fiu obiectul lor…]Încep să mă simt ca oaia neagră,care nu-şi va ierta părinţii,care nu-i va răspunde la telefon fratelui,care va ocoli cartierul natal,care se va rupe de trecutul încătuşat,care va vrea să trăiască singură fără cei care i-au pus piedică.Nu-mi pasă.Şi ştii de ce?Pentru că nu merită să faci compromisuri,nu merită să accepţi să trăieşti „bine” lângă cineva care nu te apreciază,lângă cineva care nu-ţi recunoaşte meritele …şi calităţile.Nu merită să stai lângă cineva care să-ţi spună că tot ce faci e prost,lângă cineva care nu are încredere în tine…Şi dacă libertatea are preţ …da,merită să-l plăteşti cu astea.Eu l-am plătit .Mi-au dat şi bon fiscal,stampilat,iar  marfa vândută nu se primeşte înapoi.
Eu am plecat ….am plecat să văd băncile de la geamul meu,să simt răcoarea de toamnă de la miezul nopţii şi să-mi iubesc alesul.
Asta e scrisoarea de adio pentru voi…

Viitorul e împletit în v

Un cer albastru cu nori pufoşi ca de frişcă.
O cafea simplă şi dulceagă.
O căldură degajată de un trup devotat şi o răcoare de la zorii dimineţii.
Un sentiment de siguranţă combinat cu linişte sufletească.
O armonie între fiorii de dragoste şi confort.
O tachineală plăcută care aduce zâmbete în colţul gurii.
O prietenie pecetluită de o strângere fierbinte de mână.

Azi cuvintele şi zâmbetele mele se împletesc în albastru şi negru.


Asculta mai multe audio Muzica

Bine ai venit acasă

 (….un fel de continuare)
Plouă.
Plouă leneş ca de primăvară.
Plouă cu dor de lenevit la căldură.
Pluteşte miros de iarbă verde şi flori proaspăt culese.
Miroase a tinereţe,a fericire .Ştiu sigur asta,că doar am deschis fereastra,am tras adânc o gură de aer proaspăt şi acum am închis-o.

Am auzit uşa când ai închis-o,bocancii tăi cum au presat lemnul tare şi neted,iar cheile cum au scos un sunet fin când au fost aşezate pe mobilă.Zgomotele astea le aştept de-o veşnicie.
Eu te aştept în camera noastră.Camera noastră cu ferestre mari unde a bătut ploaia toată ziua.Camera noastră cu draperii lungi şi covor pufos.
Te aştept lângă fereastră cu ochii mai verzi ca niciodată,cu acelaşi păr nepieptănat,cu aceeaşi piele albă,cu unghiile vişinii şi îmbrăcată în cămaşa ta.Îţi şterg fruntea  de apă,îţi mângâi pleoapele obosite,îţi admir cutele ochiului,îţi strâng mâna dreaptă şi abia apoi îţi sărut buzele.
Te simt cald,cu buzele fierbinţi ca de obicei,cu răbdarea ta imensă.
Te simt al meu.
Bine ai venit acasă!

Soarele de după furtună

Ba era furtună,ba era cald şi soare,ba era mohorât.Uneori eram tare derutată.Trebuia să fiu pregătită mereu cu umbrelă,tricou şi anti-depresive.

Ploaia îmi bătea puternic în geam, stropii erau acizi şi parcă îmi măcinau sufletul.Stăteam cu fruntea lipită de geamul rece şi aşteptam…aşteptam o rază de soare,un fir de iarbă încolţit,un zâmbet firesc.

Şi am aşteptat în zadar.Din nou aşteptările mi-au fost înşelate,din nou dezamăgirea a fost prezentă,din nou am zis „gata”.

Am zis un „gata” cu voce tare,adevărat şi sincer,din plămâni.

Am dreptul la fericire !!!

Am dreptul la zâmbete fără să fiu nevoită să cer.Primesc fără să cer.Şi e bine.

Am dreptul să-mi fac planuri ; am dreptul să închid ochii şi să visez cer albastru şi curat; am dreptul să lenevesc în pat alături de o respiraţie caldă.

Soarele de după furtună e mereu curativ.