Gandurile din umbra

O viata trista,o viata pustie,o viata in care parerea si dorinta mea nu conteaza.
O viata in care lupt sa-mi gasesc identitatea,sa-mi gasesc un scop pentru care sa merg mai departe,sa-mi fac cale sa scap de tot ce e de influenta negativa,bolnava,sa scap de tot ce ma tine pe loc si nu ma lasa sa respir.
Ma simt…pierduta,nu vad luminita de la capatul tunelului.
Ma simt…singura si totusi e asa multa lume in jur…
Planurile mele sunt proaste,n-au continuitate,n-au esenta,n-au sprijin,n-au capat…
Incerc sa ma incurajez, sunt puternica,am sa reusesc sa trec si peste asta,am curaj,nu-mi pasa de ce las in urma…
Prefer sa traiesc intr-o camera,singura ,doar eu si spiritul meu,sa-mi calc singura hainele,sa-mi culeg singura scamele de pe pantaloni,sa-mi aranjez singura gulerul,sa mananc singura la masa,sa fiu singura din casa care tipa si tranteste,decat sa fiu inconjurata de serpi !
…Dar…aripile mele sunt un pic ranite,drumul pana la cuibul meu e lung,e posibil sa obosesc…e posibil sa obosesc fizic,insa psihic n-am sa renunt sa-mi indeplinesc dorinta;dorinta de libertate pana la cel mai mic detaliu.Promit !

Raspuns…

Ieri m-ai intrebat ce m-a atras la tine.In alta zi m-ai intrebat de ce sunt inca cu tine.E dubios tare…si eu ma intreb uneori, cand ma superi…
Imi amintesc si acum cand te-am vazut prima oara.Aveai un zambet tampit pe fata si pana si ochii iti radeau sub stralucirea aia misterioasa si umeda.Ai nimerit intr-un moment prost,cand imi ieseau flacari pe urechi,eram pe punctul de a face o criza ca atunci cand cineva iti raneste orgoliul.Raspunsul meu la intrebarea ta a sunat destul de taios si rece dar asta nu te-a impiedicat sa ma revezi….
Si sa ma revezi,si sa ma revezi….,si sa ma revezi…
Tarziu am inceput sa bantuim strazile orasului.A durat ceva timp pana am zis „da,ne mai vedem”.Poate in sinea mea ma gandeam cu frica la o iesire,imi era frica sa te cunosc,imi pareai dintr-o alta lume .Simteam o magie intre noi,o ata cu care eram legata de tine,o punte dintre doua lumi aparent indepartate dar atat de aproape…
M-a atras si ma atrage personalitatea ta,ca ai pareri dar nu ti le justifici,n-ai nevoie de motive .Gasesc in tine laturi de-ale mele ,traiesc prin tine,imi doresc sa fiu ca tine.
Dincolo de toate astea,ca persoana,m-ai atras prin tandretea si calmitatea pe care le expui cu naturalete,insistenta si siguranta de care ai dat dovada de la inceput,de cand te-am refuzat.Si apoi…esti inteligent,chiar daca ai dat-o in bara cu bacul,ai gusturi deloc proaste.
Dar mai ales ai un efect asupra mea…Efect pe care greu il controlez…Imi blochezi mintea dar in acelasi timp imi dai o inspiratie fantastica,ma destind,ma descopar.
Si te rog eu…cand ne certam nu ma mai tine in brate sau de mana,nu te mai uita la mine,nu de alta dar…nu mai pot sa te cert,mi se inmoaie picioarele 🙂
Te iubesc prostule !

Daca n-ar exista…

…cei care arunca gunoi pe jos,maturatorii n-ar mai avea loc de munca pentru ca n-ar mai avea ce matura.
…agramatii, noi n-am mai avea pe cine corecta.
pitipoance si cocalari noi de cine am mai rade si ne-am bate pula?
…maneaua ,cum am mai recunoaste prostul gust in materie de muzica?
…elodia disparuta, zero tv-ul n-ar mai face rating.
…mirosul urat,nu am mai folosi sapun,deodorant,pasta de dinti si firmele de cosmetice ar da faliment.
…eba si inteligenta ei,noi n-am sti pluralul de la „succes”.
…tigara,ce alt motiv am avea pentru a face pauza la fiecare 10-15 min?
…criza financiara,n-am avea alt motiv petru a economisi bani.
…menstruatia,omul nu s-ar mai reproduce.
Dupa ce ti-ai dat seama de toate astea te gandesti ca pana la urma in spatele fiecarui lucru rau se afla un lucru bun;toate se petrec cu un scop 🙂

Vrei sa contribui la continuarea listei?

Testament

Devreme sau nu,am decis sa-mi intocmesc testamentul.Nu m-am decis sa mor prea curand (insa aseara am crezut ca am sa dau coltul),nici macar nu am cum sa decid asta.Ma gandesc ca poate cineva se va gandi la blogul meu,il va citi cand voi fi moarta.
Dragii mei,
Mai mult ca sigur nu am murit de vreo boala grava.Singura boala grava e cea din capul nostru.Mai mult ca sigur am murit de nervi,de inima,de …singuratate.Mi-am dorit mai mereu sa stiu raspunsuri la unele intrebari cica „retorice”,acele intrebari cu raspunsul ala cretin „asa trebuie”.M-am framantat si m-am framantat sa patrund in mintea umana,sa inteleg de ce unii oameni prefera singuratatea atunci cand au pe cineva langa ei,pe cei care isi complica viata,pe cei care isi distrug viata incontinuu.Prea mult…
Eu…mi-am dorit o viata simpla,cu oameni buni,cu preocupari si gusturi comune,oameni care transmit caldura,oamenii care iti trimit fiori pana-n maduva oaselor,oameni care inteleg lucruri si fara cuvinte,doar vorbindu-le inima ta…
Mi-am dorit prieteni sa-i sun cand imi era dor de vocea lor,sa-i strang in brate,sa vorbim de nimicuri si de lucruri marete…
Mi-am dorit un altfel de prieten,care sa ma sarute pe frunte si sa-i vorbesc cu inima.Sa ne acceptam cu toate ale noastre,sa ne ajutam,sa convietuim,sa ne certam si sa ne impacam iarasi.Sa vorbim despre tot ce ne trece prin cap,sa povestim,sa stam imbratisati.Si mai ales sa-i daruiesc partea ascunsa din mine…
Insa mi-e greu sa cred ca am realizat toate astea.Sa fac acum o statistica a celor ce am realizat si ce nu,ar fi prea greu,complicat si inutil.
Mi-ar place sa cred ca exista viata dupa moarte si sa ma reincarnez in alte 6 vieti.Mi-ar place sa cred ca voi putea sa realizez si alte lucruri de pe lista mea.Insa n-am cum sa stiu asta inca..si nici cum sa transmit mai departe,asa ca voi ramane iar cu o intrebare fara raspuns !
Mi-ar place sa cred ca am fost o persoana buna,o prietena de baza,un om cu principii si personalitate.Vreau sa cred ca n-am trait degeaba ,ca poate i-am facut cuiva viata mai buna cel putin cateva clipe.Dar poate am fost prea critica.Sau poate prea rea,suparacioasa,perfectionista(fara sa exagerez cu perfectul),prea…
Nu am putut sa fiu ipocrita (scuze), dar nu a fost scopul meu in viata.Si nici sa mint nu mi-a placut.Am avut o revolta pentru asta.
Acum la finalul finalului voi spune ce-mi doresc dupa moarte.Mi-as dori sa ma odihnesc intr-un loc linistit,cu iarba verde si cer senin.Sau poate pe o apa , pe un munte,poate pe un deal,sa-mi cante cineva la chitara,sa-mi recite poezii,sa-mi citeasca o carte si sa-mi culeaga flori nemuritoare,sa-mi aduca din cand in cand lapte si …sa ma viziteze El.Sa-mi povesteasca despre tot si despre nimic,stiu si imi place sa ascult.
Sa-mi transforme corpul in cenusa ca sa ma plimb prin lume,insa sa am un loc unde sa ma refugiez,unde sa meditez si sa visez.
Sa ma cunoasteti indeajuns doar din aceste randuri ar fi imposibil,insa eu sunt optimista.
Sa aveti o viata frumoasa.

Sunt puternica

Ce inseamna sa fii puternic?
Sa poti sa cari acumulatorul de la masina 3 etaje?
Sa te abtii sa nu plangi la inmormantarea cuiva drag?
Sa induri mitocaniile unor mitocani fara sa ripostezi?
Sa accepti sa traiesti intr-un mediu care nu se pliaza pe dorintele tale?
Sa nu-l injuri pe cel ce te raneste ca sa nu tulburi „apele” ?
Sau sa nu-l suni ,sa nu vorbesti cu cel drag ca sa vezi care-i mai tare?Sau asta inseamna sa fii slab pentru ca nu accepti ce-ti spune inima?
De multe ori a fi slab/a ceda= a fi prost,fraierul care accepta sa primeasca oalele sparte,bobarnacele.Recunosc ,si eu am spus asta de cateva ori,pentru ca in unele situatii e valabila.In situatia asta sunt eu acum,asa ca voi fi 2 in 1 ,si puternica si slaba.
Nu am de gand sa alerg dupa un tramvai,chiar daca stiu ca e cel bun,care ma duce la destinatie,voi astepta sa vina altul,iar daca nu….voi merge pe jos.Am spus !