Punct.Și de la capăt

Doamne, prin câte am trecut de când ne-am mai fost pe aici. Câte am făcut și câte nu am făcut.;am fost rebelă, am fost de dulce, iar acum am doi ochi verzi, pe care oricum îi aveam… doar că i-am ținut ascunși, dacă se poate așa ceva.
Acest blog este fostul – copilul rebel din mine- unde am scris încă din 2009.Timpul trecea și îmi dadeam seama că e ciudat să mă numesc așa;deși aveam cititori care mă urmăreau, citeau și comentau, am decis să plec. Nu am șters blogul, l-am lăsat ca amintire. De aceea am incercat să îl surescitez și să îi mai acord o șansă sau poate mai multe dar sub alt nume, așa cum e firesc.
Postările vechi mai există în arhivă doar pentru că le-am scris eu, am depus efort, chiar dacă nu pare, le-am scris cu patos, nerv, bucurie, cu nevoia de autovindecare, autocunoaștere. În unele postări mă recunosc, în altele nu. Și asta mă bucură. Pentru că nu putem fi într – un fel mereu, de la început și până la sfârșit.
Cât mă bucur că am crescut, cât mă bucur că sunt tot eu dar într-o variantă mai bună. Sper să am ocazia ca nepoții mei să asculte povești savuroase de la mine. (cross finger)
Și apoi am scris pe scriudedulce.blogspot.com. Nimic notabil nu s-a întâmplat.
Ca apoi să revin aici. Știu,  probabil îmi derutez cititorii dar am ales să fac cum mă simt eu mai bine, mai comod și mai inspirată. Ar fi tare plăcut să știu că cei care au dat „subscriu” la blogul vechi să îl redescopere acum, aici, pe acesta.