Dovada că depresia e treabă serioasă

M-a întristat și pe mine vestea morții solistului de la Linkin Park. Poate pentru că îmi plăcea muzica lor, pentru că au fost printre primele trupe rock îndrăgite de mine și pentru că e trist ce/cum s-a întâmplat.

Și tot aud/citesc cum că ar fi fost un laș că a făcut asta, un drogat, un alcoolist și multe alte adjective urâte. Cum că depresia lui ar fi fost imaginară și se alinta. Cum crede lumea că se poate băga în viața unui om doar pentru că i-a ascultat muzica, că i-a cumpărat un album sau că l-a văzut pe internet sau tv. Continuă lectura „Dovada că depresia e treabă serioasă”

Casa părintească îmi amintește de tata, nu cimitirul

Deși în curând se împlinește anul, eu încă sunt în starea de negare. Încă îl mai aștept pe tata să intre pe ușă, să răspundă la telefon, să plecăm cu mașina, să ne aștepte la masă cu pește gătit și prins de el, să se joace cu nepoata lui…

N-am crezut că voi face parte și eu din „clubul celor cu rude decedate”, dar știm cu toții că întrebarea „de ce mie?” este retorică, însă la noi a fost ceva mai mult decât neașteptat. E la fel de neașteptat ca atunci când duci o viață super sănătoasă, sport, fără stres, călătorii și vacanțe, relație de cuplu și sex super, bani și altele și te trezești că îți cade tencuiala de la o clădire veche în cap.

Viața este uneori foarte nedreaptă.

Continuă lectura „Casa părintească îmi amintește de tata, nu cimitirul”

Daviduțu, Alexuțu și alte diminutive

Știu, diminutivele vi se par drăguțe, amuzante, sunt legale și corecte din punct de vedere gramatical, dar sunt ale naibii de enervante atunci când sunt folosite de mai multe ori într-o singură frază.

De exemplu: „Daviduțu meu a făcut azi 3 lunițe. La mulți anișori, puișorul meu.” Cum să nu o iei razna? Cum poți să suporți așa ceva, până când dulcegăriile astea?

„Alexuțu al meu a făcut azi căcuță la oliță, apoi s-a spălat singurel pe mânuțe.”

Continuă lectura „Daviduțu, Alexuțu și alte diminutive”