The end !

Dezamăgirea are gust amar.E ca atunci când ţi-e foame şi îţi dai seama că nu mai ai pâine.Ca atunci când visezi că bei apă şi te trezeşti însetat,ca atunci când te întinzi şi îţi dai seama că nu-ţi ajunge plapuma,când stai în staţie şi autobuzul nu opreşte,ca atunci când vrei să suni pe cineva să-i transmiţi o veste bună şi are telefonul închis ori nu răspunde ori nu ai tu credit.Ca atunci când nu mai faci bine ceea ce făceai cândva ,ceva la care te pricepeai.
Ca atunci când îţi pierzi inspiraţia,muza,omul tău de suflet.Ca atunci când îţi pierzi identitatea,te întreb cine eşti ,ce vrei,încotro te îndrepţi.
Ca atunci când un dansator îşi pierde un picior sau un cântăreţ muţeşte.
Ca atunci când te îmbraci în tricou alb şi afară e frig şi plouă.
Ca atunci când îţi dai seama că nu eşti pe aceeşi lungime de undă cu cel de lângă tine.În ochii lui tu eşti vinovatul şi totuşi nu e aşa…Îl tot aştepţi să te întrebe ceva…orice (chiar şi „cât face 105″ ) dar nu te întreabă…
Aştepţi să înţeleagă ce zici,aştepţi să fie lângă tine,aştepţi să te aştepte…
Nu întotdeauna e după tine…
Dezamagirea are un gust amar !Ăsta e sfârşitul.


Taxi – O viata fara noi
Asculta mai multe audio Muzica


Tablou trist

In calatoriile mele cu tramvaiul intalneam in fiecare zi parca aceeasi oameni.Din toata aglomeratia se gaseste mereu cate un batran suparat cu fata acra zicand parca :”eu unde stau?” ;cate o batrana cocheta cu ruj rosu pe buze si o plasa mai mult goala;pustanii care vorbesc tare si rontaie chipsuri;un libidinos care analizeaza pe toata lumea;un slabanog cu sprincenele groase,cu uitatura in gol,sunandu-i incontinuu telefonul;maimutele care au pantalonii cu talie excesiv de joasa ,covrigi impletiti la urechi,cu ochii ingropati in farduri si mai nou cu oja neagra(ca sa ascunda ce au pe sub unghie,nu ca le-ar place negrul);mama a carei copil plange ca vrea sa stea pe alta banca si desigur nelipsitii iubitori de manele care tin mortis sa-mi impartaseasca gusturile lor in materie de muzica(nu, multumesc).
Cobor….dau peste turme de adolescenti cu testosteron in exces(si nu era dimineata),cu glume de 2 lei si rasete de oligofreni.Nu-i analizez prea mult si trec mai departe.Abia astept sa ajung ….si stiu ca undeva pe un colt e baiatul ala dragut care imi zambeste mereu ,chiar daca nu ne cunoastem.Si ii zambesc si eu…macar de mi-ar ajunge pana ajung acasa ,in coltul meu.
Ajunsa la destinatie dau peste alte cosmaruri parca mai negre decat cele precedente.Oameni care nu reusesc sa lege 2 cuvinte fara sa se balbaie,oameni care put,oameni nervosi si grabiti,voci ragusite care imi irita creierul,laude idioate,explicatii necerute de mine,intrebari „capcana”,caini imperechiati,gunoi aruncat la intamplare,tipete si injuraturi.
Si am dureri de cap…cutite imi strapung capul,devenind greu…si simt cum durerea imi pulseaza cu mare intensitate facandu-mi parca in ciuda.
Iar…tabloul asta este zugravit cu mare talent de marlanie,lipsa de interes a oamenilor de a evolua,de a se autoeduca,de societate in general.
Bai…ma calca pe nervi tabloul asta.Am sa-i dau foc.