Şi ce dacă sunt tânără?

 Am auzit de multe ori treaba „adu-mi şi mie lucrul x de pe masă,hai că tu eşti mai tânără”.
Ok…dacă vreau ţi-l aduc dar nu pentru că sunt mai tânără.Nu poţi invoca motivul ăsta.De parcă să fii tânăr înseamnă să te frece alţii cum vor ei doar pentru că li se pare că parcă ai fi scos acum din cutie.De parcă să fii tânăr înseamnă să fii sănătos tun.
Dacă eşti tânăr n-ai voie să stai jos în autobuz chiar dacă ai abonament şi chiar dacă ai lucrat 8-12 ore.
Dacă eşti tânăr asta înseamnă că toată lumea are voie să se bage în faţa ta la coadă,pentru că tu ai tot timpul din lume să aştepţi.
Dacă eşti tânăr e imposibil să fii bolnav,să te doară capul,iar dacă te doare „stai liniştit,că n-ai nimic…”
Iar dacă eşti tânăr ,eşti prea tânăr pentru că n-ai experienţă,deci nu ştii nimic.

Mă calcă pe nervi faza asta cu „tu eşti mai tânără”.Da ,sunt tânără,am 22 de ani dar uneori mă simt de parcă aş fi o babă în privinţa sănătăţii.Am şi eu dureri de cap,de spate,am pe picior o mare vânătaie ,aproape să-mi rup şi gâtul,am şi câteva zgârieturi,am nervi,am tremurat de frig la scârbici.Şi toate astea se întâmplă în acelaşi timp;frumos !Dar da,sunt tânără pot să rezist nu?

O zi cu doliu (1)

Se întâmpla în vară 2009.15 august mai exact.Era chiar foarte cald.Simţeam cu tricoul meu negru devine un magnet atrăgând razele solare.

A fost o înmormântare tristă.Tristă şi liniştită.Nu a plâns nimeni.Nu a curs nici măcar o lacrimă evadată din ochiul trist care să străbată obrazul înfierbântat de soare.Nimic.Toţi stăteau şi se uitau cum ritualul de înmormântare îşi urmează cursul.Vorbeau între ei despre cum să facă să ajungă repede la locul unde se ţinea pomana.
La biserică văduva chiar zâmbea cu diferite rude,iar când m-a văzut s-a bucurat ,că mă avea pe mine să duc o coroană cu flori până la cimitir.
Pentru mine a fost dureros să văd cum îi pune capcul sicriului,cum îl bate în cuie şi cum aruncă pâmânt peste.E cea mai îngrozitoare imagine.

Aveam un nod în gât,îmi venea să plâng de furie,dar şi de imaginea din faţa ochilor;aveam un chef nebun să ţip la ei,să-i trezesc la realitate „cum puteţi fi aşa nepăsători?”.Nici măcar felul tragic în care a murit şi nici chipul desfigurat nu i-a îndurerat,încăt să-şi exteriorizeze durerea şi emoţia.Pe mine da !Şi nici măcăr nu-l cunoşteam bine.Îl văzusem o dată ;era tatăl şefei mele,iar văduva era mama ei;probabil m-au chemat la înmormântare ca să fie lume mai multă şi să ducă cineva coroana aia.
Dar pentru mine a fost trist,chiar şi acum când îmi aduc aminte mă întristez tare,mai ales că am mai trecut prin aşa ceva cu bunicul şi naşa mea de botez.

Am refuzat să merg la faimoasa pomană;îmi era scârbă de oamenii ăştia nepăsători,preocupaţi de lucrurile trupeşti şi de obiceiurile alea fără noimă.

În drum spre casă am cumpărat un buchet de flori galbene pentru mama,era ziua ei;şi am încercat să uit imaginile ce m-au chinuit din după amiaza aia de doliu.

Welcome to hell !

…adică în 2010.
Se spune că aşa cum te prinde anul aşa o vei duce până la sfârşit.Trebuiau nişte bani în buzunar,eu n-am avut nici măcar 5 bani,n-am avut chiloţi roşii pentru noroc în dragoste,ci verzi,am petrecut cu nişte amici în compania cărora m-am simţit uşor ciudată,dar a fost ok în rest,nu m-a ţinut nimeni de mână la 12 noaptea pentru că fiecare erau ocupaţi cu partenerii lor,şampania n-a bubuit. Dar bine că imediat ce am trecut în anul 2010 am avut paharul în mână şi apoi am aprins o ţigară ca să nu mă simt singură şi să fiu pe deplin ciudată.Dacă ar fi să mă iau după toate superstiţiile astea ar însemna că anul ăsta va fi iad pentru mine.

Şi până la urmă ce a fost?Nişte sărbători cărora nu le-am simţit farmecul,un revelion care a început destul de cuminte s-a terminat al naibii de prost urmat de nişte cearcăne şi ochi umflaţi (şi nu din cauza oboselii).
M-am întors la scârbici,mă întorc la învăţat că vine stresiunea în curând…vin şi altele…

Până la urmă se pare că am intrat în iadul ăsta care se numeşte 2010 care se anunţă destul de nasol din multe puncte de vedere.

Şi acum cică „la mulţi ani” .


Chris Rea – Road To Hell
Asculta mai multe audio Muzica

Aglomeraţie de sezon/Cad

De vreo 2 săptămâni e mare aglomeraţie în oraş;sărbătorile-s de vină că în autobuz e full de n-ai loc să arunci o beşină,în piaţă tre să dai coate să ajungi în faţă,iar supermarketele sunt şi ele full.Azi iar a început aglomeraţia cu marea pregătire de revelion.Aşa că următoarea melodie exprimă destul de mult toată agitaţia asta de sezon mai mult superficială.Enjoy it !!!

Merg pe strada de nebun

Oamenii imi stau in drum

Vreau sa trec dar nu am cum

E multa aglomeratie

Vad la televizor sfaturi pentru viitor

Vorbe dulci pentru popor

Si multa aberatie

Refren:

Si Nu mai suport

Vreau sa se termine odata

Si sa scap viu

Cu mintea curatata

Sa nu ma invete ce sa iau

Ce sa fac….si cui sa dau…

Ziarele le-am aruncat

Sunt pline de…

Radioul l-am stricat

Si-nchid casetofonul

Scot din priza tot ce am

Trag perdeaua peste geam

In sfarsit e liniste…sunt calm

Dar suna telefonul

Refren:

Si Nu mai suport

Vreau sa se termine odata

Si sa scap viu

Cu mintea curatata

Sa nu ma invete ce sa iau

Ce sa fac….si cui sa dau…

Si Incep sa cad…

sa curg in iad….

Ma adancesc…

Si nu ma opresc

Sunt in acelasi loc

Nu pot sa-mi revin de loc

Sper c-a fost un simplu joc

De imaginatie ….

Dar ziarele nu le gasesc

Radioul nu pot sa-l pornesc

Geamurile se-aburesc

Si iar simt o vibratie…

Refren:

Si Nu mai suport

Vreau sa se termine odata

Si sa scap viu

Cu mintea curatata

Sa nu ma invete ce sa iau

Ce sa fac….si cui sa dau…

Simt ca innebunesc…

N-am nevoie de stapani

Sa imi spuna cine sunt si cum sa gandesc…

Vreau un pic de liniste…

…de liniste

Vreau un pic de nimic…

Incep sa cad

Sa curg in iad

Ma adancesc

Si nu ma opresc

Si cad in iad

Si Ochii imi cad

Sunt multi si grei…

Sï cad mereu