D’ale penibilului

Ţi se pare penibil să cazi în faţa unei mulţimi?Ţi se pare penibil să te bâlbâi când ai ceva interesant de zis în faţa unei persoane necunoscute?Dar să fii luat peste picior de către o persoană mai neinteresantă de cât tine?Îţi spun eu ce e penibil.Un tip care îţi spune că vrea să fie cu tine(adică iubiţi !!!!) deşi nu vă cunoaşteţi prea bine,abia aţi schimbat câteva cuvinte pe nişte subiecte destul de banale.Apoi îşi cere numărul de telefon.Şi vai cât te abţii să nu-i spui că e penibil.Te mulţumeşti să-i spui doar: „nu!!!!”Tradus: „nu cred că am ce vorbi cu tine,de fapt sunt sigură că ai să-mi spui că nu-ţi place imaginea băieţilor care au piercing-uri prin tot felul de locuri,că tu eşti un băiat cuminte şi că nu ţi-ai înşelat niciodată prietena,că nu-ţi plac manelele (dar aproape te porţi ca un manelist) ,că tu asculţi „hause” ,că spui lucrurilor pe nume şi că dacă cineva te-a respins nu mai insişti.N-ai să întelegi de ce sunt aşa complicată (?!!!) şi ce e chestia aia pe care o port la mână şi ce reprezintă.Te-ar bufni râsul dacă aş vorbi mai serios despre nişte treburi chiar seriose,ai întreba de ce nu sunt mai accesibilă şi populară ,că ce înţeleg eu prin muzica aia care urlă,băieţi cu plete şi bocanci.Că nu-ţi place să bei alcool şi nici să fumezi,mai mult chiar nici n-ai încercat.Că îţi place să te plimbi prin cartier şi să mănânci seminţe la colţul blocului,că nu-ţi place să dansezi şi că n-ai nici o legătură cu arta,lectura,poezia. „
E chiar interesant ce spirit de observaţie am, nu? cum reuşesc să-i „citesc” pe unii.
E chiar interesant ce tupeu au unii să creadă că dacă i-ai salutat,ai fost amabilă şi glumeaţă cu ei,au impresia că te cunosc şi au dreptul să-şi dea cu părerea despre tine ca personalitate şi că pot să intre în viaţa ta destul de repede pentru că el „vrea să fie cu tine”, te doreşte domle.Îi plac la nebunie ochii tăi şi mmm ce ar muşca din buza aia rozalie şi moale.
Partea nasoală e dacă stă cu tine în cartier şi totuşi ai cedat şi i-ai dat numărul de telefon aşa….ca „să mai ieşiţi la o tură prin cartier ca amicii”,cu toate că ştie că lucrezi,i-ai adus aminte că eşti la facultate,în anul 3 chiar,ai o licenţă de pregătit.Şi ce e chiar nasol,e că tipul crede că n-ai prieten că cică „se citeşte pe faţă”.Bullshit.Adică cum?Adică astea fără arată într-un fel?Că disponibilă nu m-am arătat.
Băieţel,eşti penibil !!!Şi să ştii că dacă ţi-am dat numărul de telefon (oricum pot să-l schimb,să nu-ţi raspund,să te fac să ajungi la concluzia mea,adică nu ai ce face cu numărul meu atât timp cât nu vreau eu) nu vom ieşi afară împreună chiar dacă stăm în acelaşi cartier,pentru că eşti PE-NI-BIL .Şi nu-mi place deloc râsul tău.

Dezamăgirea!

Dezamăgirea are gust amar. E ca atunci când ţi-e foame şi îţi dai seama că nu mai ai pâine. Ca atunci când visezi că bei apă şi te trezeşti însetat, ca atunci când te întinzi şi îţi dai seama că nu-ţi ajunge plapuma, când stai în staţie şi autobuzul nu opreşte, ca atunci când vrei să suni pe cineva să-i transmiţi o veste bună şi are telefonul închis ori nu răspunde ori nu ai tu credit. Ca atunci când nu mai faci bine ceea ce făceai cândva, ceva la care te pricepeai.
Ca atunci când îţi pierzi inspiraţia, muza, omul tău de suflet. Ca atunci când îţi pierzi identitatea, te întreb cine eşti, ce vrei, încotro te îndrepţi.
Ca atunci când un dansator îşi pierde un picior sau un cântăreţ muţeşte.
Ca atunci când te îmbraci în tricou alb şi afară e frig şi plouă.
Ca atunci când îţi dai seama că nu eşti pe aceeşi lungime de undă cu cel de lângă tine. În ochii lui tu eşti vinovatul şi, totuşi, nu e aşa…Îl tot aştepţi să te întrebe ceva…orice, dar nu te întreabă…
Aştepţi să înţeleagă ce zici, aştepţi să fie lângă tine, aştepţi să te aştepte…
Nu întotdeauna e după tine…
Dezamagirea are un gust amar ! Ăsta e sfârşitul.

Taxi – O viata fara noi

 

 

Tablou trist

In calatoriile mele cu tramvaiul intalneam in fiecare zi parca aceeasi oameni.Din toata aglomeratia se gaseste mereu cate un batran suparat cu fata acra zicand parca :”eu unde stau?” ;cate o batrana cocheta cu ruj rosu pe buze si o plasa mai mult goala;pustanii care vorbesc tare si rontaie chipsuri;un libidinos care analizeaza pe toata lumea;un slabanog cu sprincenele groase,cu uitatura in gol,sunandu-i incontinuu telefonul;maimutele care au pantalonii cu talie excesiv de joasa ,covrigi impletiti la urechi,cu ochii ingropati in farduri si mai nou cu oja neagra(ca sa ascunda ce au pe sub unghie,nu ca le-ar place negrul);mama a carei copil plange ca vrea sa stea pe alta banca si desigur nelipsitii iubitori de manele care tin mortis sa-mi impartaseasca gusturile lor in materie de muzica(nu, multumesc).
Cobor….dau peste turme de adolescenti cu testosteron in exces(si nu era dimineata),cu glume de 2 lei si rasete de oligofreni.Nu-i analizez prea mult si trec mai departe.Abia astept sa ajung ….si stiu ca undeva pe un colt e baiatul ala dragut care imi zambeste mereu ,chiar daca nu ne cunoastem.Si ii zambesc si eu…macar de mi-ar ajunge pana ajung acasa ,in coltul meu.
Ajunsa la destinatie dau peste alte cosmaruri parca mai negre decat cele precedente.Oameni care nu reusesc sa lege 2 cuvinte fara sa se balbaie,oameni care put,oameni nervosi si grabiti,voci ragusite care imi irita creierul,laude idioate,explicatii necerute de mine,intrebari „capcana”,caini imperechiati,gunoi aruncat la intamplare,tipete si injuraturi.
Si am dureri de cap…cutite imi strapung capul,devenind greu…si simt cum durerea imi pulseaza cu mare intensitate facandu-mi parca in ciuda.
Iar…tabloul asta este zugravit cu mare talent de marlanie,lipsa de interes a oamenilor de a evolua,de a se autoeduca,de societate in general.
Bai…ma calca pe nervi tabloul asta.Am sa-i dau foc.