Cum ne influenţează partenerul?

Spre norocul /ghinionul meu sora şi fratele meu sunt căsătoriţi. Ştiu…în mod aparent „ce treabă am eu cu ei dacă-s căsătoriţi sau nu?”
E bine de observat ce se întâmplă cu personalităţile fiecăruia,adică cum s-au schimbat fiecare după căsătoria asta.Şi drept să spus chiar se simte la fiecare dintre ei patru că locuiesc cu cineva şi că sunt influenţaţi,în bine sau în rău, nu contează.Nu contează dacă acum fratele meu ştie sau a învăţat să-şi facă două ouă ochiuri sau dacă sora mea şi-a deprins obiceiul să bea câte un pahar de vin roşu ,pentru că nu mereu se învaţă în căsnicie lucruri bune unul de la altul.
E posibil ca acum (după căsătorie/convieţuire) cei doi să împrumute de la celălalt greşeli gramaticale,ticuri verbale,idei şi chiar până la a transmite un mesaj cu aceleaşi cuvinte ca şi partenerul, acelaşi gen de muzică,acelaşi mod de a-şi bea cafeaua.
Până la urmă nu ştiu dacă asta conduce la ceva pozitiv sau ceva negativ,dacă asta e ok şi sănătos mintal.
Pentru mine e un pic ciudat,am senzaţia că sunt traşi la xerox sau mai rău la indogo.
Eu mă consider un caz fericit,cu toate că experienţa mea este redusă şi încă nu m-am căsătorit,însă deşi ne asemănăm foarte mult avem şi lucruri separate şi chiar o detaşare cu privire la  influenţă prea accentuată.
Şi până la urmă….ăsta să fie farmecul căsătoriei?

Când munca nu e şi plăcere

Personal,am întâlnit foarte puţine persoane cărora să li se citească în ochi că-şi iubesc meseria,sau măcar fac asta cu o oarecare plăcere.Şi o exclud pe duduia aia de la o societate financiară care spunea cât de mult îi place acolo că are de toate,de la condiţii de muncă mai mult decât decente,convorbiri telefonice gratuite cu oricine până la comisioane destul de grase.Mi s-a părut totuşi că nu iubeste chiar atât de mult faptul că unele întâlniri pot să eşueze 100%; sau poate chiar era optimistă şi dornică de mulţi bani.

Aş vrea să văd oameni îndrăgostiţi de meseria lor ,de serviciu lor.Să se trezească cu gândul că şi azi vor face ceva pentru cineva,pentru mediu,pentru populaţie,pentru….
Ştiu ,ar fi imposibil asta,pentru că oamenii pot lua decizii greşite care să-i ducă într-o meserie cu care n-au nici un punct comun ,să le displacă ,să o urască.Poate din cauza asta vedem funcţionari publici cărora le e lene să vorbească şi te trimit de la un ghişeu la altul,vânzătoare care te-ar ucide dacă ai îndrăzni să-i ceri informaţii despre ceva anume care intră în atribuţiile ei,şoferi de autobuz care îşi imaginează că sunt la nfs sau..formula 1,profesori care îţi dictează dintr-o carte pe care culmea,o ai şi tu.

E deja clişeu.
Nu vom vedea niciodată toţi oamenii fericiţi că au job-ul potrivit pentru ei,că fac ceea ce ştiu,ce le place.
Păcat că până acum n-am întâlnit astfel de oameni,dar sper să-i întâlnesc mâine şi să fac parte din echipa lor.

Oameni,zâmbete şi libertate

Nu mi-am ales niciodată oamenii cu care intru în contact după felul cum arată sau după felul cum îşi trăiesc viaţa sau după felul cum şi-au aşternut perna sub cap.Nu pot să neg că nu-s atentă la detalii;ba sunt ,chiar foarte atentă.Însă astea nu-s motive serioase pentru a face o selecţie a oamenilor,în a-i cataloga.
Oamenii sunt oameni.Sunt diferiţi.
Însă mi-am ales oamenii cu care intru în contact după  felul cum mă simt în preajma lor.În preajma unui om dacă mă simt liberă şi nu-s constrânsă sau nu mă abţin să fac un lucru de faţă cu el….atunci e mai mult decât ok.
Aşa îmi dau seama dacă îmi place un om.

N-am nevoie !

Urăsc faza când mă dezamăgesc unii oameni.Urăsc.
Urăsc faza când le eşti aproape doar la nevoia lor; la a ta sunt ocupaţi !
Îi urăsc pentru simplu motiv că nu se recunosc ca persoane.Îi vezi mieluşeli la început,cu principii de vază,solide,cu vorba dulce în stare să te ajute la nevoie,iar apoi se întorc după cum bate vântul.

La ziua lor de naştere îţi aduci aminte că le-ar prinde bine un „la mulţi ani”,dar când e ziua ta….sunt prea ocupaţi ca să-şi aducă aminte tocmai de ziua ta.Şi da,e o dezamăgire.E o dezamăgire să îl ştii pe un om într-un fel dar în situaţii limită să-l cunoşti cum e el de fapt.
Prefer ca un om să-mi arate de la început cum e el de fapt.Eşti prost?Da.Arată-mi. Nu eşti sociabil?Nu.Nu am nevoie să fii doar de aparenţă.
Eu nu vreau oameni falşi în jurul meu.Nu vă vreau !!!