7 fraze pe care le-am evitat în creșterea copilului

Încă de dinainte de a avea copii, îmi setasem câteva obiective sau fraze pe care nu i le voi spune:

  • ”Dacă nu ești cuminte, chem doctorul să îți facă injecție.” sau polițistul, gardianul, țiganul etc. Eu am auzit toată copilăria fraze de tipul acesta. Un om ca toți oamenii era pus, teoretic, să sperie copiii, doar de dragul de a prinde frică de ei. Astăzi, încă se poartă aceste ”scheme”, ”metode” și se și văd roadele: copii și adulți cu prea multe carii sau cel puțin cu o mare frică de stomatologi, injecții, etc.
  • Nu te duce singur în cameră că e bau-bau sub pat. Și când te gândești că în loc să-ți ușurezi viața, și pe a ta și pe a copilului și să-i arăți că, la dracu, nu e nimic sub pat și trecerea la dormitul singur în cameră va fi mai lin, te apuci și inventezi niște povești tâmpite și groaznice ca să…ce? Îi repet fiică-mii  ori de câte ori am ocazia, pentru că se mai contaminează de la alți copii, că nu există bau-bau în casa asta sau în lumea asta.
  • Barza care aduce copii. Nu, eu te-am născut, mamă! Mă rog, prin cezariană dar ai stat la mine în uter, burtă.
  • Trebuie să mănânci tot din farfurie. Asta dacă nu ești dobitoc și îi umpli farfuria ca  unui adult. Un copil trebuie să mănânce atât cât poate. Părinții mei nu ne obligau să mâncăm tot, dar avea tata o chestie cu ”ți-e foame sau nu, ia măcar o înghițitură”, să semnezi condica, cum ar veni. Nu e nici asta neapărat corect, dar măcar nu eram obligați să mâncăm tot. Astăzi, la noi la masă, copilul are controlul asupra lingurii.
  • Să nu se așeze pe jos sau să bage mâinile în nisip că se murdărește. That s the point ! A te murdări pe mâini, mai ales cu bună știință,e o artă, e terapie curată. Eu am dat liber la distracție, mașină de spălat avem, hainele nu le vom păstra o veșnicie, așa că, ia copile de te murdărește !
  • Nu te mai iubesc dacă…chiar de dinainte să citesc ”parenting necondiționat” și altele, mi-am zis că îmi voi iubi și sprijini copilul chiar dacă e surd, orb, șchiop, urât, gras ,gay, obraznic sau indiferent de meserie.
  • Să taci când vorbesc eu. Nu. Vorbim pe rând,atât eu cât și tu.

Cumva, lucrurile astea, pe care acum le găsim în cărți sau sunt adevărate reguli pentru părinți, au venit din mine natural, fără să îmi propun sau să studiez prea mult.Da, am și citit despre parenting dar prima dată ar trebui să-ți asculți instinctul și să îți tratezi copilul ca pe o persoană cu nevoi, personalitate proprie, un om, nu o păpușă și ori de câte ori poți, să te pui în papucii lui .

(Probabil va urma, mai sunt multe de spus și aranjat.)

Lasă-l să fie

Știi că umblă vorba aia că îți dorești mai mereu ceva ce nu ai, iar când îl obții nu-ți mai place, nu-l mai vrei?
Când ai părul întins îl vrei creț, când îl ai creț, îl vrei intins; când ești brunetă vrei să fii blondă și invers, și când ai copil mic vrei să fie mai repede mare, când e mare off, vrei să fie iar mic.
De foarte puține ori am simțit că nu îmi aparțin, excluzând perioada adolescenței, când nimic nu-mi plăcea, între timp am învățat să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am și pentru ceea ce sunt.

Dacă la partea cu calități, defecte, plusuri, minusuri sunt convinsă că aproape toată lumea a experimentat cel puțin o dată în viață nemulțumirea față de ceea ce i s-a dat de sus (mare lucru să te placi 100%, e minunat și sănătos), la capitolul copii, eu mă declar îngrozită de ceea ce unii părinți ar dori să le insufle copiilor termenul de autonomie.De la a-i pune pantalonii, a-i sufla mucii, a-l urca pe topogan în condițiile în care, slavă cerului, poate, nu înțeleg de ce dorești să faci asta în locul lui.Că până la urmă îi faci un rău dacă stai să te gândești.Pe moment câștigi 3 minute în plus, 3 minute pe care la vei pierde cu altă ocazie.

De asta am zis că atunci când ai copilul mic îți dorești să se facă mare mai repede, să se încalțe și să mănânce singur, să își pună mâncare singur în farfurie și să meargă singur la baie.Va face și toate astea dar doar atunci când nu-i vei mai spune: ”tu ești mic și nu poți să ajungi la bec să-l aprinzi.” Adică ”tu ești prost, stai jos, ai 4.”Dă-i un scaun să se urce pe el, ajută-l să fie mare, nu face lucruri în locul lui.Lasă-l să gândească.

Va fi mare, desigur că va fi mare, dar a fi mare nu înseamnă doar o vârstă în buletin, înseamnă să nu-ți mai arate mami cum să te joci, nu-ți va mai ridica chiloții din vine și nu te va mai duce cu bombonica, când tu deja te gândești la lucruri serioase și știi să construiești fraze întregi.

Dacă vrei să fie mare, lasă-l să fie mare.Dă-i ocazia să fie mare.
Lasă-l să fie !!!!

Lumea s-a schimbat

Desigur,am putea să ne referim la piesa lui Cheloo-lumea s-a schimbat,însă nu chiar la textul piesei aș vrea să fac referire,deși textul e chiar …fidel realității.
Eram zilele astea în curtea școlii unde este înscrisă fiică-mea.Tocmai se sunase de ieșire și erau o mulțime de copii pe un amărât de patinoar improvizat de gerul de cu o seară în urmă.Era multă veselie,râsete,voie bună.E drept ,unii mai și cădeau,însă nu erau supărați,rar mai plângea câte unul.Și până la urmă așa înveți să îți ții echilibrul și cum să faci să nu mai cazi.

Ce mi-a lăsat un gust amar au fost adulții.Da,adulții,acești copii mari neînțeleși,neadaptați,morocănoși și mereu nemulțumiți,ba de vreme,că e prea cald,ba că e prea frig,ba că e salariul mic,ba că șeful are ceva cu el,acești adulți mereu au câte ceva împotriva cuiva.Mereu ei sunt de vină și strică cheful celorlalți,de obicei copiilor lor.
 Și să nu le mai fac atâta  reclamă negativă,că până la urmă și eu tot adult sunt,dar slavă cerului că îi am pe ei ca exemplu de ”așa nu” .
Ce au făcut?Ce au zis.Stăteau cu gura (e o metaforă,desigur) pe bieții copii așa cum stai cu ochii pe cafea să nu o verși pe aragazul proaspăt curățat.
”- Nu te mai da ,mamă pe gheață ,că uite e frig ,mai și aluneci și poți să răcești.”
”-Nu poți iubitule să te dai și tu pe gheața aia,sunt mulți copii acolo, vă împingeți ,cădeți și apoi faci bubă la cap,cine știe îți spargi și capul.
”-Ai putea măcar să nu mai vorbești? Îți intră aerul rece în gură și răcești în gât,puiule.”
”-Hai odată,te dai de 2 minute pe gheața aia,hai mai bine să îți dau în casă niște desene pe tabletă.”
”-Vai,dar nu mai pune mâna pe zăpada aia că are microbi,a fost pe jos.Și bineînțeles că nu o poți băga în gură să o guști.”

Care ascultau de părinți ,care nu,deh…după cum le-a dat Domnul caracter .
Și am stat așa și mă gândeam că sunt cu ei de acord într-o anumită măsură.Da,lumea,universul,clima,mediul,alimentele,bolile,oamenii s-au schimbat.Toate.Nimic nu mai e la fel.Au apărut tot felul de boli care nu ne mai permit să mâncăm fructul nespălat,așa cum făceam noi cândva,sau să umble cu cheia de gât,să stea singuri în casă câteva ore,să mănânce de toate și să fie ok,să stea fără grijă la tv,fără frica vreunui program deocheat,să să să multe altele.Pot înțelege asta și am îmbrățișat aceste noi schimbări și rar fac comparație cu ce eu aveam sau nu în copilărie.Însă fericirea copiilor tot legată de lucruri simple a rămas,iar un derdeluș care nici măcar nu e pe deplin derdeluș,într-o eră în care ninge atât de rar…eu cred că nu e o tragedie câteva minute de distracție bună,pe cinste,ieftină ,plină de avantaje,chiar dacă o trântă nu o poate evita.
Citisem pe undeva pe internet,nu știu de unde era citatul,cred că ceva din psihologie sau parenting :
 ”Pregătește copilul pentru drum,nu drumul pentru copil.”
Mi s-a părut atât de motivant.E un principiu după care e bine să ne ghidăm în viață.