Cum ne influenţează partenerul?

Spre norocul /ghinionul meu sora şi fratele meu sunt căsătoriţi. Ştiu…în mod aparent „ce treabă am eu cu ei dacă-s căsătoriţi sau nu?”
E bine de observat ce se întâmplă cu personalităţile fiecăruia,adică cum s-au schimbat fiecare după căsătoria asta.Şi drept să spus chiar se simte la fiecare dintre ei patru că locuiesc cu cineva şi că sunt influenţaţi,în bine sau în rău, nu contează.Nu contează dacă acum fratele meu ştie sau a învăţat să-şi facă două ouă ochiuri sau dacă sora mea şi-a deprins obiceiul să bea câte un pahar de vin roşu ,pentru că nu mereu se învaţă în căsnicie lucruri bune unul de la altul.
E posibil ca acum (după căsătorie/convieţuire) cei doi să împrumute de la celălalt greşeli gramaticale,ticuri verbale,idei şi chiar până la a transmite un mesaj cu aceleaşi cuvinte ca şi partenerul, acelaşi gen de muzică,acelaşi mod de a-şi bea cafeaua.
Până la urmă nu ştiu dacă asta conduce la ceva pozitiv sau ceva negativ,dacă asta e ok şi sănătos mintal.
Pentru mine e un pic ciudat,am senzaţia că sunt traşi la xerox sau mai rău la indogo.
Eu mă consider un caz fericit,cu toate că experienţa mea este redusă şi încă nu m-am căsătorit,însă deşi ne asemănăm foarte mult avem şi lucruri separate şi chiar o detaşare cu privire la  influenţă prea accentuată.
Şi până la urmă….ăsta să fie farmecul căsătoriei?

Reacţii adverse

Constat cu o oarecare linişte în suflet şi în glasul inimii că anumite visuri mi s-au spulberat în ceaţă.
Dar nu-i bai,acum am altele.Îmi este un pic greu să le accept,să le primesc la mine,în casa unde se fabrică ţeluri,dorinţe,idealuri.
Şi până la urmă…ce dacă,oare nu ni se întâmplă la toţi la fel? Oare nu toţi renunţăm la un moment dat la anumite dorinţe,făcându-le loc altora noi?Şi nu din cauză că…erau alterate,au expirat fără să fie consumate sau erau irealizabile.Se întâmplă tot timpul,nu-i de speriat,nu-i asta problema existenţială care ar trebui să ne preocupe.
Pentru că mereu vom avea alte dorinţe,pentru că mereu vom vrea să ne fie bine şi pentru că suntem mereu nemulţumiţi de orice şi de nimic.Şi pentru că mereu suntem în plină schimbare.
Din momentul în care am decis să-mi schimb viaţa,locuinţa „colegul” de cameră ,am decis să-mi schimb şi preocupările.E inevitabil.Dar e frumos.Am încredere mai multă în mine şi am şi un sprijin pe care mă bazez oricând,oriunde,oricum.
Într-o oarecare măsură mă aşteptam la asta.Însă nu mă aşteptam să-mi doresc asta atât de mult şi unele lucruri să le fac sub inconştient,involuntar.
Sunt bine,deşi ştiu că el,noul meu „coleg” de cameră va afla despre asta,voi fi tot timpul cu gândul la sălbăticiunea ce zace în mine.E nativ,e prelucrat şi finisat,e inevitabil şi plăcut.
Iar pentru asta fac eu cinste deseară cu o supă caldă de legume,pizza făcută de mine,iar pe final…o bere rece.
Ai grijă la reacţii adverse !

Ca apa şi uleiul…

Cine hotărăşte ceea ce ni se potriveşte şi ce nu?
Adică…dacă noi nu putem hotărî asta,atunci altcineva nici atât.Pentru că vor exista mereu absolvenţi de politehnică care vor deveni cântăreţi,ingineri care vor deveni debarasatori la restaurante,economişti înclinaţi spre artă…etc
Niciodată nu vom fi,nu vom putea îndeplini cerinţa „omul potrivit la locul potrivit” !
Niciodată un pantof nu ţi se va potrivi perfect,fără măcar să te strângă la început,o nouă coafura ţi se va părea că îţi vine ciudat la început,până te vei obişnui cu ea,o bluză ori te strânge la gât ,ori îţi e prea lungă la mâneci,ori scurtă în talie,ori dacă nu-i nici una din astea, va fi materialul de vină…
Până la urmă tind să cred că nu există potriviri în lumea asta rece şi meschină….ci doar coincidenţe…şi voinţă şi noroc.
Şi cu puţine din astea vom reuşi.Trebuie doar să căutam calea de mijloc pentru a împăca şi plăcerea şi necesitatea.
Iar eu…
Mi s-a spus că n-aş fi potrivită într-un anume  loc.Şi l-am crezut,avea dreptate.

În mulţime….

De multe ori mi-am urât condiţia umană.
De multe ori mi-am dorit să fi fost altfel sau -ca el/ea-
Mi-am dorit  ceva în plus sau ceva în minus.
Mi-am dorit să fiu normală,aproape de -la fel ca..-
Acum…mi-am dat seama că sunt oameni între oameni şi că suntem diferiţi cu toţii.
Şi îmi pare bine….

foto