Vreau să fiu educatoare

După o zi plină de culoare cu nisip colorat, pastel cretat, aracet și colaje, ar fi trebuit să dorm și eu ca oamenii și să visez la vacanța la mare.Mai ales că dintr-un articol ce se voia a fi scris în  minute, s-a ajuns la o oră (chiar mai mult), pentru că tot scriu și scriu greșit, mănânc literele, deși eu sunt fan litere.Nu puteam să nu însemn acestă zi, pentru că m-am întâlnit cu educatoarea mea.
Câți copii nu a văzut și educat în 26 de ani?
Câți copii a învățat să țină creionul în mână și să tragă 2 linii?
Câți copii a învățat să se spele corect pe mâini sau să joace ”batistuța fermecată” ?

Mereu am avut o mare admirație pentru educatori, profesori, cadre didactice.Le vedeam/văd ca pe niște monumente de sticlă, fragile dar puternice în același timp, spectaculoase, importante.
Așa or fi !
Așa or fi, însă uneori aceste educatoare sau profesoare te fac să crezi că acestă meserie e o meserie ca oricare alta.Începi la 8 și termini la 12, apoi pui ”șorțul” în cuier, ieși la pauza de țigară, nu investești nimic, iar apoi când ieși pe ușa grădiniței ești altă persoană.Au impresia că, în loc de copii au clienți ca la magazinul din colț, vin și îi cer ceva, le dă și apoi îți continuă liniștite treaba.
Cunosc o astfel de educatoare.Educatoarea copilului meu.Veșnic nu are ce să lucreze cu ei, în afară de colorat o imagine de pe internet, nisip kinetic și plușuri.Pe lângă faptul că imaginația ei tinde spre -∞, la fel și pasiunea ei pentru copii, asta se vede distanța (la propriu) cu care îi îmbrățișează, acestă femeie ocupă imoral un post public.Trebuie declarată incompatibilă cu postul de educatoare.E o problemă ce persistă încă de la începutul anului școlar, și cu toate reclamațiile făcute la director, nimic nu s-a schimbat.

Dar, fosta mea educatoare mi-a înseninat ziua.Bineînțeles, este la pensie, probleme de sănătate cu carul.I-am mărturisit planul meu.Voința mea și țelul în viață de ceva timp.Vreau să fiu educatoare.S-a bucurat și mi-a urat succes.Așa ce am nevoie…și de răbdare și nervi de oțel…

Când ești mamă și vrei să nu o iei razna

Deunăzi,îmi povestea cineva, o persoană cu care avea o întâlnire , nu o va mai onora cu prezența pentru că…o doare burta.
Nimic de condamnat ,nu? De câte ori nu te-a durut capul și n-ai avut chef de serviciu sau de dus gunoiul,de strâns masa sau chiar coborâtul până la chioșcul din colț după țigări?
De câte ori n-am zis: ”hai că fac mâine curat ,că azi mă doare spatele să mai stau aplecat/ă.”

Și de câte ori nu am lăsat ca durerea adevărată și neadevărată să pună stăpânire pe viețile noastre?
Îmi amintesc că eram prin clasa a 4-a și n-am avut chef de școală.Da da,n-aveam chef de școală,nu mă durea nimic.M-am rugat de mama foarte frumos să o convingă pe doamna să mă treacă motivat.M-a ascultat mama și ne-am dus împreună la școală ,culmea,să mă învoiască. (Pe vremea aia,telefoanele mobile nu existau nici în faza de proiect.)

Și uite așa ,doamna asta minunată ,nu a putut să-și onoreze întâlnirea din cauza unei dureri.Și persoana respectivă cu care îmi povestea zice că e necăsătorită și nu are copii.Păi da,nu știe cum e să te trezești de 5 milioane de ori pe noapte, să-ți scoți cheful de la naftalină și să liniștești o persoană care nu știe nici cum îl cheamă,darămite să spună ce îl doare.

Norocoasa,am zis eu cu voce tare.

Apoi m-am gândit.Nu neapărat că ce aș fi grăit ar fi avut sens 100 % ,însă un sâmbure de adevăr tot a existat .

sursa https://www.facebook.com/logopedMariaPetrea/

Și m-am gândit.Mi s-au derulat toate în cap toate momentele  ,clipele în care adultul din mine a trebuit să facă pe adultul.Câte stări de neliniște,câte momente de cumpănă,câte nopți nedormite și altele pe jumătate dormite ,câte dureri știute și neștiute am avut ,câte dumicate de mâncare duse nemestecate sau înghițite pe fugă,câte oase netrosnite am avut.Și câte și mai câte…

Nu zic că să fii căsătorită /mamă e foarte greu.Dar e …puțin greu.Nu ești mereu fresh și la 4 ace,mereu odihnit și mâncat,mereu distrat și scos în lume.Mereu ai câte ceva de făcut,mereu ți se pare că a trecut așa repede ziua și ție tot nu ți-a ajuns.
Uneori e atât de greu că vrei o pauză și zici: ”vreau să am 5 ani.”Ca să te joci o zi întreagă în loc să distrezi tu pe altul,sau vrei să te dea cineva în leagăn ,nu să dai tu pe cineva,sau să fii cărat în cârcă ,să te îmbrace altul,mâncare să îți fie servită la nas,să nu ai treabă cu alarma,cu bani,facturi,job,poliție.
Dar nu poți. PENTRU CĂ EȘTI ADULT.Și când ești adult ai tu grijă de alții.Și dacă ești mamă…te-ai aranjat pe viață.

Hai să aveți o zi și o noapte minunată. (Citând clasici în viață.)