50 is the new sexy! (P)

Stăteam și eu și mă gândeam la…(știu e absurd și ridicol ce voi spune acum, adică scrie)…mine când voi împlini…nu știu…50 de ani?

Dar ce are? Cine se mai gândește la vârsta asta? Toată lumea se gândește la 18, 20, 30, 35 și 40. Cam astea sunt numerele „norocoase”. La ele se gândesc oamenii, cu speranță, sau cu chin.

50-ul poate fi ceva…mișto! Sau nașpa. Poți fi într-o fază de-a dreptul nasoală, un fiasco total și aiurea. Poți să fi divorțat/ă, într-o relație complicată, într-un adulter, într-o relație fără obligații, pe o funcție bună la o multinațională, propriul șef, sau, mai rău, între job-uri. Pentru că, se știe, dar cu cât înaintezi în vârstă, angajatorii te cam ocolesc.

Sau poți fi o super tipă sau un tip extrem de sexi. Continuă lectura „50 is the new sexy! (P)”

Prima aplicație mobilă destinată adulților afectați de cancer (P)

Vrem, nu vrem, cancerul există! Vrem, nu vrem, el este incurabil și necruțător, nedrept și nemilos. Mulți oameni pier răpuși de cancer, unii chiar fără să aibă vreo șansă la tratament, unii fără posibilități materiale.

Ministerul sănătății le oferă acestor oameni, aflați la grea încercare,mult prea puține lucruri. În afară de tratamente medicamentoase, spitale curate și dotate, medici competenți, apți și cu chef de muncă, mai trebuie să le ofere și suport psihic, psiholog, mediu ambiant plăcut, empatic, prietenos. De cele mai multe ori, spitalul nu le oferă tot ce au nevoie. Hai să presupunem că spitalul este dotat și le oferă tot ce au nevoie tinerilor afectați de cancer, ca să treacă prin această boală și să se refacă, deși cunoaștem cu toții cel puțin 2-3 povești cu final nefericit din spitalele românești. Și e revoltător și nedrept să se întâmple asta, acum, în anul 2018. Anul de grație, cum îl mai numesc alții. Continuă lectura „Prima aplicație mobilă destinată adulților afectați de cancer (P)”

Tu ai timp de depresie?

Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al populației la nivel mondial și, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor. La nivel global, se estima că depresia afecta aproximativ 121 de milioane de oameni în 2011. În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală.

În anul 2009, piața antidepresivelor la nivel mondial era estimată la 2 miliarde euro, iar în România la 22 milioane euro. (wikipedia) Continuă lectura „Tu ai timp de depresie?”

Moda trece, stilul rămâne (P)

Moda trece, stilul rămâne”, o replică celebră a celebrei creatoare de modă Coco Chanel. Cine a  auzit de Coco Chanel știe că ea este „inventatoarea” eleganței, a stilului clasic și a rochiei negre, celebra little black dress.

Un motto sănătos, pe care dacă decizi să-l urmezi, vei avea de câștigat. Atât prin economisire de bani cât și prin economisire de timp.

 

Dacă stăm să ne gândim de câte ori se schimbă moda, ne-ar trebui câteva salarii ca să arătăm după ultimul răcnet. Continuă lectura „Moda trece, stilul rămâne (P)”

Cum am ajuns să-mi placă și mașinile pe lângă farduri (P)

Știu cum sună, acestă Roxana Ciuhulescu a familiei mele.

Pasiunea mea (deși e cam mult spus pasiune, hai să-i spun atracție) pentru mașini și șofat există încă din copilărie, când învățasem reguli și indicatoare odată cu tata și fratele meu. Îmi plăcea așa de mult încât abandonam și păpușile și alte jucării, iar eu eram un copil care s-a jucat mult, până în adolescență.

Cred că la momentul respectiv, îmi plăcea mai mult să mă uit la indicatoare rutiere decât la desene animate.

Continuă lectura „Cum am ajuns să-mi placă și mașinile pe lângă farduri (P)”

Reportaj din vremea copilăriei și a adolescenței (P)

 

Probabil că nu e corect să amestec copilăria cu adolescența, ele având scopuri și activități diferite, însă pentru mine, adolescența a fost un fel de copilărie prelungită, iar pentru mulți copii de pe vremea mea(!), copilăria dura ceva  mai mult. Adolescența nu începea la 10 ani ca acum, la 12 ani eu încă mă jucam cu păpușile, nu mă gândeam cum să cuceresc băieți.

Deși, în orașul natal, principalele activități de divertisment, jocurile noastre se desfășurau afară, erau limitate ca timp. Mie, cel puțin îmi plăceau parcurile. Adoram să mă dau în leagăn și balansoar. Și deși erau cele mai aiurea și nesigure parcuri, cu leagăne defecte și topogane din beton, pentru mine, parcul era satisfacția supremă. Continuă lectura „Reportaj din vremea copilăriei și a adolescenței (P)”

Filozofia mea de viață

De-a lungul vieții am experimentat tot felul de idei, gânduri și filozofii: Cum să fac să-mi fie bine? Cum să fac să nu îmi pierd vremea cu nimicuri, chestii inutile care nu produc nici bani, nici fericire, nici nimic?

Așa că sistemul meu de autoapărare a decis așa:

Continuă lectura „Filozofia mea de viață”

Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile

Nu credeam asta. Nu credeam că timpul vindecă rănile. Complet nu, cât de cât, să nu mai simți că te topești pe picioare sau să-ți iasă inima din piept de necaz ori de câte ori îți amintești.

De fiecare dată când îmi aminteam mă năpădeau lacrimile, și pentru tot atâtea ocazii când îmi era imposibil să le vărs, le vărsam mai târziu. Înzecit. Înmiit. Continuă lectura „Când timpul te ajută să-ți vindeci rănile”

Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)

Într-o vreme îndepărtată a vieții mele (ține minte mamaia), pe când încă nu se inventase și nici concepuse copilul din dotare de anul curent…ne uitam și noi, ca oamenii, la seriale. Nu, de Dallas, Sărmana Maria și Tânăr și neliniștit am uitat. Am zis să fim și noi mai actuali, mai moderni, mai new age.

Și a fost febra tifoidă cu „Lost” și „prison breake”. Și ca orice febră, scapi greu de ea, noi ne administram zilnic antitermic:vreo două-trei episoade la 8 ore, intercalat cu alte două-trei la 4 ore. Bine că trebuia să mai și muncim, că altfel am fi terminat toate sezoanele într-o zi. Continuă lectura „Ne uităm la gelato și mâncăm seriale. Sau invers?(p)”

De ce merită să citești bloguri

blogging
blogging
Să citești bloguri nu este un trend care trebuie urmărit, un moft, ci este un obicei care îți poate influența și transforma  viața în bine.

Eu îți dau câteva motive pentru care ar trebui să acorzi mai mult credit celor care scriu pe bloguri, să privești cu alți ochi atunci când îți ajunge în fața ochilor un astfel de articol. Așadar: Continuă lectura „De ce merită să citești bloguri”