Cum am descoperit licoarea lui Bacchus

wikipedia.ro

Cum am descoperit vinul? E cam profundă întrebarea, mai ales că eu nu sunt o fană a băuturilor alcoolice.Dar din când în când mai servesc bere blondă și vin roșu.Dacă de bere îmi amintesc veșnic cumpărată din magazin, despre vin mai am altfel de amintiri.Aproape am văzut toate procedeele de fabricare a vinului încă din bob de strugure, ba nu, încă din lăstaul de vie.
Am crescut cu acestă îndeletnicire a părinților, a bunicilor de a îngriji via.Vârsta mea nu aș fi în stare s-o menționez, însă rudele mele se ocupă cu via de dinainte să mă nasc eu (peste 30 ani) și o mai fac și azi.
Îmi amintesc cum, copil fiind, urcam în tandem cu adulții pe dealul unde vița de vie ne aștepta să o tăiem, să o prășim, să o legăm, să o culegem, după caz bineînțeles.Mă leagă amintiri frumoase de aceea perioadă, amintiri de neprețuit și aș vrea să le mai trăiesc măcar o dată.

Sub nici o formă copiii nu erau puși la muncă, pentru că munca la vie nu era de joacă sau de experimentat.Tăiatul, cel puțin nu îl făcea oricine.Trebuia să știi ce să tai și ce să lași ca acel ochi de viță de vie să rodească.
Legatul la fel.Mare grijă să nu se scuture ochii.
Prășitul cred că era cel obositor și cel mai enervant.Bunicii mei nu foloseau absolut deloc erbicid, așa că se dădea cu sapa într-o veselie. (Apropo de sapă:am vrut și eu să fiu harnică într-o pauză de-a lor mei și am luat sapa să tai o buruiană,numai că s-a oprit în degetul mare de la picior.Nu mi-a mai trebuit sapă de atunci.)
Culesul viei cred că îl iubea toată lumea.Bineînțeles, se culegea rodul muncii de 1 an, se făcea mustul care mergea dumnezeiește cu nucile noi cu sare și se lua pauza de la muncitul câmpului.
Era o atmosferă de vis, desprinsă parcă din tablourile lui Grigorescu.Era veselie, toată lumea se cunoștea cu toată lumea și în plus toată lumea putea să dea o mână de ajutor.Ce mare greutate să rupi strugurii și să-i arunci în găleată?  ”Vezi să nu îi scuturi boabele pe jos” ,spunea tata ” și să nu rupi prea tare din coardă.” Și tot așa.Mare grijă avea tata de via sa.
Te-ai fi gândit că după cules îi arunci oricum în butoi?Nu.Butoaiele, din nu știu ce lemn, erau spălate cu mare grijă, opărite și apoi puși strugurii. Se mustuiau, apoi se savura mustul făcut din strugurii din via muncită de mâinile noastre.Mâini zgâriate, uscate, înfrigurate, trudite.Pentru că nu e ușor să muncești via.Era o satisfacție enormă să simți parfumul muncii tale.Să mănânci struguri și să bei un vin natural din producție proprie.Acestă îndeletnicire era exclusiv pentru familie, nu era o afacere, nimeni nu era specialist în viță de vie sau vin, pur și simplu informațiile s-au transmis pe cale orală din moși strămoși și bunicii și părinții mei făceau vin pentru consumul propriu.
 

Cei care au amintiri de genul acesta știu despre ce am scris, cu siguranță au trecut și ei prin aceleași amintiri, știu ce  înseamnă munca câmpului și cum arată un vin și mai ales să îl aprecieze .Pentru ceilalți există supermarketuri, unde pot face cunoștință,de exemplu, cu Beciul Domnesc, cel mai cunoscut vin de la Vincon.

Bineînțeles, ei nu fac vin cum făceau bunicii mei.Ei fac artă din vin.Corelează tipul de sol cu tipul de viță de vie.Administrează 1500 hectare de viță de vie și au oameni care asta fac toată ziua.Gândesc, analizează, visează și pun suflet în struguri, ca din ei să rezulte un vin de calitate.
De asemenea, vinul este păstrat în condiții excelente, în crame care datează din secolul XIV, de pe vremea lui Ștefan cel Mare .
Beciul Domnesc nu ține secrete condițiile de păstrare și are și program de vizitare a cramei și degustare de vinuri, ca să ne convingă de vinul lor.

Vinul era băutura preferată a tatălui meu.

Un cadou vechi pentru Crăciun(P)

Când ești sigur de un lucru,nu mai stai pe gânduri.Vrei să-l ai,vrei să-l atingi,vrei să te răsfeți cu el,vrei să fii parte din viața lui.Asta am simțit eu atunci când soțul meu,care în urmă cu 6 ani era iubitul meu,după 6 luni de relație ,mi-a spus ”hai să ne mutăm împreună”.
Este ,cu siguranță, o decizie pe care am luat-o atât de ușor,atât de senin și sincer,încât chiar și acum nu regret nici o secundă că s-a întâmplat atât de repede.
El știe asta.Am grijă să-i amintesc ori de câte ori am ocazia,dispoziția necesară și ambientul potrivit.
Bineînțeles că ne certăm și noi,însă lucrurile care ne leagă ne fac puternici,invincibili,speciali.Suntem într-o continuă formare și ”specializare” și ne place asta.
De multe ori ne place să sărbătorim.Ce? Orice și nimic.Totul sau nimic.Bucuria sau eșecul.Trecutul și prezentul.

Uneori nu reușim să petrecem destul timp împreună.Micile capcane cotidiene ne fac viețile imposibile.Dar reușim să trecem mai ușor peste probleme dacă ne adunăm forțele,zâmbim și ne conectăm unul cu altul.Soțul meu adoră cinele romantice în doi.Face din asta o sărbătoare și mereu dar mereu preferă la o astfel de cină un vin roșu.

De exemplu,știu sigur că ar fi mai mult decât potrivit să-i fac cadou o sticlă de vin cu tradiție,un vin vechi,savuros și matur.Pentru că știu cât de mult își dorește să simtă pe gâtlej un gust deosebit și pentru că îi va aprecia gustul la adevărata valoare ar merita din plin un astfel de cadou.Un cadou pentru Crăciun,un cadou de împărțit cu soția lui,adică eu,un cadou memorabil.

Vincon (Vrancea),producător de vinuri,chiar cel mai mare producător de vinuri din România are un astfel de vin și de aceea mi-a atras atenția.Vinuri vechi,chiar și de 20 de ani,unele etichetate manual ,pe numele lor :Comoara Pivniței și Oenoteca.



Iar ca soiuri de vin ce se comercializează Vincon: Merlot,Cabernet Sauvignon,Pinot Noir,Fetească Albă,Tămâioasă românească,Sauvignon Blanc,Fetească Regală,Muscat Ottonel.

                                                                                                                                                                       Asiști la o întreaga istorie și la procesul de maturare și fabricare a vinului atunci când savurezi un pahar de vin din Comoara Pivniței.O mulțime de arome ce se împletesc armonios.Mi se lasă gura apă numai când mă gândesc la vanilie,migdale și cireșe amare într-un gust catifelat și armonios ,așa cum e Merlotul,potrivit pentru mușchi de vită sau porc la grătar,exact ce-i place omului meu.

Sau Tămâioasă Românească ,maturat în budane de stejar timp de 2 ani,apoi învechit în sticlă timp de 10 ani.Potrivit pentru deserturi sau foie gras.

Sau dacă doriți o masă cu fructe de mare puteți alege,conform specialistilor de la Vincon ,un vin cu parfum de flori de câmp și pere busuioace,pe numele său de alint Sauvignon Blanc.

Aceste vinuri nu sunt învechite pentru că cineva a uitat să tragă vinul din budane,sau a uitat sticlele în c
ămară;aceste vinuri sunt învechite intenționat.Pentru ca aceste sticle de vin să apară în comerț se alcătuiește o întreagă poveste.Nu orice soi de strugure ajunge vin vechi,nu orice condiție meteo ajută ,nu orice sol e bun pentru vița de vie ce urmează a fi transformată în regina vinului.
Se știe de dinainte de a sădi vița de vie ce se va face cu ea,așa că se alege solul,să fie permeabil dar pietros și nisipos,să nu stea apa la rădăcina butucului,se amenajează condiții pentru păstrarea vinului,iar cei de la Vincon maturează vinul în budane de stejar.

Cum ar fi să beau împreună cu alesul meu un Merlot din 1993 ?Am mai avea timp să vorbim despre noi?Am mai avea timp să ne mai privim în ochi sau am vorbi o seară întreagă despre gustul vinului?Despre cum e să deții o companie viticolă,despre cum e să vezi strugurii proaspăt culeși și să-ți imaginezi ce vin minunat va ieși.Despre cum culegeam și eu strugurii la bunici la țară și cât de migăloasă este munca asta dar cât este de satisfăcătoare după ce îți vezi roadele muncii,strugurii răspândind miros îmbietor.

Te invit să urmărești un clip cu aer retro a celor de la Vincon despre cum se etichetează sticlele din vin.
Sper să te fi convins că aceste vinuri pot fi o idee bună de codou pentru Crăciun,Moș Nicolae sau chiar zile de naștere a bărbaților din viața noastră.

Cheers !