Hai cu copilul în vacanța creativă!

Vacanța este acea perioadă în care ai libertatea să faci orice: să dormi cât vrei, să stai afară până când vrei, să citești până te dor ochii, să faci tot felul de deserturi, să faci drumeții, să pleci într-o excursie, să faci experimente și să încerci ceva nou!

Copiii sunt cei mai norocoși de pe planeta  Pământ și de pe toate celelalte planete.

Dacă ai un copil de 3 ani și peste, locuiești în Galați, înseamnă că articolul acesta este pentru tine:

Continuă lectura „Hai cu copilul în vacanța creativă!”

Cauți un fotograf de nunți în București? L-ai găsit!

 

Nunta…ah, ce vis frumos! Ce mare bucurie când în sfârșit l-ai găsit pe cel cu care să joci în horă. La propriu și la figurat. Pe cel cu care să-ți împarți bucuriile, necazurile, gândurile cele mai ascunse, ideile cele mai năstrușnice; pe cel care te va ține de mână când vei cădea în prăpastie, când vei avea nevoie de un umăr pe care să plângi sau să râzi; pe cel cu care vei petrece cele mai frumoase vacanțe sau cu care vei vedea cele mai frumoase răsărituri. Continuă lectura „Cauți un fotograf de nunți în București? L-ai găsit!”

Să învățăm copiii să iubească natura+o lansare de desene animate

Eu am fost un copil norocos. Aveam bunicii care locuiau la sat, la casă pe pământ, aveau curte, găini, rațe, curci, vacă, cal, plante și mergeam la ei în fiecare vacanță. Astfel am văzut cum se îngrijesc plantele și animalele în orice anotimp. Am văzut câtă muncă și dragoste pentru natură îți trebuie ca să răzbați la curte. Pentru că nu era ușor, uneori nici ieftin.

Am învățat că natura e generoasă cu tine dacă și tu ești generos cu ea. Dacă o respecți și o lași să-și facă treaba. Pentru că ea știe mai bine decât oricine ce și când ce are de făcut.

Continuă lectura „Să învățăm copiii să iubească natura+o lansare de desene animate”

Paștele copilăriei

Știu că peste tot se vorbește despre „Paștele copilăriei”, că sărbătorile nu mai sunt cum erau odată, că și-au pierdut din farmec.

Așa se simte, și eu cred uneori că așa este.

Lumea se schimbă, la fel și obiceiurile și preferințele oamenilor se schimbă; modul de percepere al lucrurilor, a vieții, în general.

Deși acum nu mai am parte de același Paște, îmi amintesc cu nostalgie și drag de sărbătoarea aceasta, pe care o sărbătoream aproape în fiecare an în același loc: la bunici. Continuă lectura „Paștele copilăriei”

Fotografii de la Skirt bike Galați 2018

Ce am văzut la Skirt bike Galați 2018? Multe fete frumoase, outfit-uri reușite, spectacol de biciclete, eveniment frumos organizat și premii multe!

Evenimentul a avut loc pe 5 august 2018.

Continuă lectura „Fotografii de la Skirt bike Galați 2018”

Cum ar fi să fim veșnic în vacanță?

Cum ar fi să fim veșnic numai în vacanță/concediu?Să nu mai sune alarma aia nenorocită niciodată? că  5:30 nu e oră de trezit, e oră de somn neîntors!

Cum ar fi să nu mai avem unde pleca și de unde veni cu regularitate și maximă conștiinciozitate? Să nu mai trebuiască să calci haine sau să-ți pui veșnica întrebare:„eu cu ce mă îmbrac azi?”

Continuă lectura „Cum ar fi să fim veșnic în vacanță?”

Somnul dulce, mult aduce

Somnul, o dulce activitate!

Cine poate refuza un pui de somn pufos într-o zi ploioasă de vară? Când cazi răpus, moleșit și copleșit de atâta căldură și osteneală de la curățenia generală de vară?

Când tot ceea ce îți dorești e să-ți îndrepți oasele amorțite și muncite, carnea grea și apăsătoare, capul greu și amețit, soluția este întotdeauna un somn dulce. Continuă lectura „Somnul dulce, mult aduce”

Târgul de Carte Axis Libri

  Mi-am dorit foarte mult să ajung la Axis Libri de anul acesta și să și îmi cumpăr cărți. E ca și cum ai fi într-o librărie imensă, cu toate cărțile la vedere, ușor de ajuns la ele, nu sus pe rafturi, nu trebuie să te cocoți sau să ceri ajutor de la librar. Toate așezate pe tarabă, ușor de răsfoit. Miros de tei, muzică live pe fundal și e perfect. Continuă lectura „Târgul de Carte Axis Libri”

Paștele, așa cum mi-l amintesc eu

Paștele, când eram eu copil, era o poveste! De Paște, părinții noștri își vizitau părinții, făceam pregătiri cu toții, toată lumea participa. Era o muncă colectivă, un fel de clacă, pentru cine cunoaște termenul ăsta. Se muncea cu drag, de drag și cu simț de răspundere.

Bunica mea era

un fel de Maria Montessori, ne lăsa să ne băgăm nasurile peste tot, și considera că asta ne va ajuta să ne dezvoltăm abilitățile practice. De la frământat aluat, dat cu sapa, ajutat la bucătărie, până la șters geamuri și dat cu var, le-am făcut cu mare interes și curiozitate, mai ales că pe vremea aia, copiii erau mici și proști.

Se mergea la biserică, da! Nu ratam nicio Denie. Deși pentru noi era prilej de hlizeală și distracție.

Era… o poveste toată sărbătoarea. Aveam haine noi pe care le purtam la biserică și în ziua de duminică. Duminica aia, pe care o așteptam cu mare dor. Duminica aia în care abia așteptam să mâncăm cozonacul copt în cuptor de lut; ziua în care luam masa afară ascultând ciripit de păsărele și eram invadați cu miros de narcise și liliac.

Paștele era ziua în care toată lumea era fericită și zâmbea, dar nu pentru că era Paștele și toată lumea trebuia să fie mai bună. Nu! Pentru că eram cu toții, bunici și nepoți, copii și părinți, ne fusese dor unii de alții, pentru că era cald și soare, pentru că mâncam din bucatele pregătite cu mâinile noastre, nu ale altuia și pentru că…știam să căutăm fericirea în lucruri simple.

Și deși bunica făcea mâncăruri diverse și masa era bogată, nu ni s-a făcut rău niciodată de la prea multă mâncare. Ea avea un stil de gătit foarte echilibrat și chiar sănătos. Nu exista mâncare prea sărată, friptură în sânge sau prea arsă, desert prea dulce.

Mă chinui mereu să reproduc momentele astea memorabile din copilărie, să aduc puțin parfum de altă dată, să mă ung pe suflet cu amintiri. Bineînțeles, nu reușesc! Acum e…altceva. Și în bine dar și în rău…