Feedback

Îmi era dor de munte !
Îmi era dor de socializare,de agitaţia aia înainte de masa de prânz ,când toţi grăbiţi ,ne preocupam să meargă totul ca pe roate ,ne ciocneam unii de alţii în încercarea de a face totul într-un mod organizat şi eficient pe deasupra.
Da, îmi era dor de o noapte albă(măcar),de glume şi de dormit la grămadă,de farsele amicale,de starea aia că tot ce e negru e lăsat în urmă .
Şi mai mi-a fost dor de atmosfera degajată pe care doi oameni mai înţelepţi ca noi au creeat-o.
Cine s-ar fi gândit că un simplu exerciţiu ,o joacă  poate să ducă la destăinuiri,la acuzaţii ,la un aşa exerciţiu al minţii.
Păcat că nu se întâmplă mai des aşa.
Deci….da a fost mai mult decât ok.

Când munca e şi plăcere

Oho….da..
Două (2) zile m-am distrat.Am făcut cunoştinţă,am râs,ne-am jucat,am făcut lecţii seriose.
Se văd şi rezultate ,greu dar se văd.
Aşa-s copii mai speciali.
Urmează partea în care mă ataşez de ei şi ei de mine,când încep să mă simt mai dezinvoltă.

Şi chiar e o muncă plăcută !

Începuturile unei poveşti

Sunt frumoase unele începuturi.Întotdeauna vezi partea lor frumoasă, cea roz şi fără pată. Ţi se pare simplu, deja prea simplu, poţi să le faci faţă fără probleme.
Începuturile mele sunt colorate. Au şi roz şi gri şi alb şi verde şi….
Începuturile mele sunt liniştite şi totuşi năzdrăvane.
Începuturile mele mă epuizează,mă seacă de puteri dar totuşi sunt mulţumită că a început…ceva.

Bine ai venit acasă

 (….un fel de continuare)
Plouă.
Plouă leneş ca de primăvară.
Plouă cu dor de lenevit la căldură.
Pluteşte miros de iarbă verde şi flori proaspăt culese.
Miroase a tinereţe,a fericire .Ştiu sigur asta,că doar am deschis fereastra,am tras adânc o gură de aer proaspăt şi acum am închis-o.

Am auzit uşa când ai închis-o,bocancii tăi cum au presat lemnul tare şi neted,iar cheile cum au scos un sunet fin când au fost aşezate pe mobilă.Zgomotele astea le aştept de-o veşnicie.
Eu te aştept în camera noastră.Camera noastră cu ferestre mari unde a bătut ploaia toată ziua.Camera noastră cu draperii lungi şi covor pufos.
Te aştept lângă fereastră cu ochii mai verzi ca niciodată,cu acelaşi păr nepieptănat,cu aceeaşi piele albă,cu unghiile vişinii şi îmbrăcată în cămaşa ta.Îţi şterg fruntea  de apă,îţi mângâi pleoapele obosite,îţi admir cutele ochiului,îţi strâng mâna dreaptă şi abia apoi îţi sărut buzele.
Te simt cald,cu buzele fierbinţi ca de obicei,cu răbdarea ta imensă.
Te simt al meu.
Bine ai venit acasă!

Eu cred

În viaţă trebuie să existe ceva care să-ţi dea putere să mergi,o persoană care să te sprijine,un gând puternic de-al tău ,un vis pe care vrei să-l urmezi,o dorinţă,un ceva.
De fiecare dată când simt că o iau la vale citesc următoarele fraze… şi funcţionează :

„Mintea nu-i un vas care trebuie umplut ,ci un foc care trebuie întreţinut.”

„Viitorul aparţine celor ce cred în frumuseţea visurilor sale.”

Mi s-a împlinit un vis.Au mai rămas câteva…

Probabil altcineva s-ar fi liniştit cu o ţigară la faza cu –vreau linişte-.
Nu ar fi dat cu pumnul în masă sau nu i-ar fi dat câteva lacrimi.Ar fi fumat o ţigară.E mai simplu.E mai puţin dureros.
Poate că aş fi fumat şi eu,numai că nu aveam ţigări.Şi ştim că nu prea se dau ţigări la bucată,iar dacă-ţi iei un pachet întreg trebuie să le fumezi pe toate.Că doar de asta le-ai luat,pentru asta-s ţigările.Dar nu…eu sunt pasivă cu ţigările.Adică …e mai bună o ţigară mai rar,poate când e frig (de genul -9 grade),că îţi încălzeşte gâtul.Dar nu pot să fiu fumătoare activă…am încercat,nu pot,mă plictisesc.Zău!Dacă simt nevoie,mai trag şi eu un fum ,două…trei…dar la un moment dat mi se face rău dacă e prea hardcore :)) Sau dacă se apropie un fumător de mine,de ăla de care miroase îngrozitor,mi se face rău,dar mai sunt şi fumători care miros bine,a parfum amestecat cu o dâră uşoară de ţigară;atunci nu mi se face rău 😀

Îmi aduc aminte când am pus prima dată gura pe ţigară;sau când ea s-a atins de mine.Eram pe vremea liceului,la un bal de boboci.Am rugat o colegă să mă lase să trag şi eu o dată din ţigara ei.”hai învaţă-mă că nu ştiu”.N-a fost bun profesor.Pot să consider că n-am fumat atunci.
Dar am învăţat câţiva ani mai târziu,la mare,în jurul unui foc,noaptea.Fugisem de acasă (de fapt am mers cu maşina) ca să plec la mare,prima dată.Habar n-aveam cum se ajunge la Vama Veche (doar din poveşti),n-aveam bagaje,nu cunoşteam pe nimeni ca să mă ajute,iar cine trebuia să mă aştepte acolo,cel care mă îndruma cum să fac,avea telefonul închis,murise bateria.Şi era să mă rătăcesc prin Constanţa :))
Până la urmă m-am descurcat,am ajuns şi mi-am trăit visul.Cum care vis? În copilărie (eram mică,până-n 12 ani) visam foarte des că sunt la mare,priveam marea de pe nisip şi fumam bă !! Şi am făcut-o şi p-asta.
Şi am avut un profesor bun.Trebuia să exersez ,aşa că am exersat cu trei ţigări,una după alta :))
Mă ce fain a fost!Câte am realizat eu atunci !
Bineînţeles că n-am dormit în noaptea aia la mare,am plecat direct la scârbici ,plină de nisip :))

P.S. Încep să mă liniştesc 🙂

Scrisoare oficială către Făt-Frumos

-Ţi se pare că-s posesivă?Îţi spun eu,nu-s dragul meu.Ţi se pare că-s cicălitoare,că te sufoc?Nu-s nici aşa.
Vreau doar să-ţi fiu amică sau prietenă, cum vrei tu să-i spui.Vreau să ştii că poţi conta pe mine,chiar şi atunci când prietenii tăi cu care bei bere sau cărora le împrumuţi o ţigară nu te înţeleg,eu promit să nu te judec,doar să te ascult,tu să te descarci.
Nu vreau să-ţi stau pe cap…nu,departe de gândul ăsta.Nici măcar nu vreau să devin obsesie.Nu vreau să fiu rutina de zi cu zi,să faci unele lucruri pentru că „trebuie”,ci pentru că aşa simţi.Îmi doresc să-ţi doreşti să mă vezi des,să-ţi doreşti să-mi ceri o părere,chiar dacă voi fi subiectivă,să-ţi doreşti să fac parte din viaţa ta chiar şi cotidiană şi banală;să-ţi doreşti să-ţi fiu aproape chiar şi atunci când ai sau nu nevoie de sprijinul meu,să fiu un fel de adăpost,de refugiu.Îmi place să-mi povesteşti ce ai visat noaptea,să mă ţii de mână când ne uităm la film.

Fii atent când faptele mele îţi vorbesc.Pentru că ele vorbesc atunci când cuvintele mele nu-s capabile să se unească într-o frază coerentă,când glasul meu e pe profilul silenţios,când mintea şi inima îmi sunt printre nori.Faptele mele îţi vorbesc.Privirea mea arde la impulsurile minţii,mâna se duce automat spre umărul tău să-l mângâie.Chiar şi atunci când tu eşti distant,corpul meu răcneşte după tine şi prin noianul de idei,sentimente şi emoţii, gura mea scoate ca pe bandă rulantă vorbe fără sens.
Offf…tu nu-ţi face griji că n-ai să-ţi dai seama când am încetat a te mai iubi.Te voi anunţa personal şi oficial când se va întâmpla ceva.Plus motivele ca bonus.Dar până atunci vreau exclusivitate pentru că ofer exclusivitate.Mie nu-mi este greu.Din moment ce ţi-am arătat,demonstrat că m-am lipit de tine aşa cum se lipeşte un super-glue de degete,iar ca să-l dai jos îţi trebuie apă fierbinte şi timp,înseamnă că o perioadă nedeterminată doresc să mă hrănesc doar cu tine.Şi în plus ce arată urât imaginea cu noi doi îmbrăţişaţi? sau…momentul când îmi dai o palmă …caldă la fund?Îţi displace ideea de a fi doar pentru tine?Ţi se pare prostesc să-ţi spun că tu eşti atât de „suficient” încât altul nu mă atrage?Mă simt… bine să ştiu că doar eu vin şi te sărut pe spate chiar şi în timp ce citeşti un ziar sau o carte,că doar eu îmi petrec minute bune stând şi analizându-ţi pliurile ochiului,mestecând cuvintele aruncate chiar şi la întâmplare.Vreau să fiu eu cea care e trezită în somn noaptea ascultându-ţi poveştile de peste zi,cea care te ţine în braţe ca să uiţi de durerea de cap.

Doar dacă poţi să simţi astea…dacă nu…lasă-mă să mă bucur singură de ofertele vieţii,lasă-mă să mă sting încet ca un casetofon pe care îl scoţi din priză în momentul în care se aude melodia preferată.


Asculta mai multe audio Divertisment

E doar un somn…

Am tras draperiile negre peste geam.În momentul ăsta până şi lumina slabă de afară mă deranjează.
Am un chef nebun să dorm…să dorm mult şi adânc; să mă refac după lupta grea ce am dus-o ;am nevoie de o pauză,o pauză binemeritată,să nu mă gândesc la nimic.
Nu vreau să aud voci umane,foşnete de ambalaje sau sunete produse de buze care se deschid aşteptând pe altele să le sărute.Nu vreau să ştiu nimic de ceea ce se întâmplă în jur,nu vreau să-mi ceară cineva ajutorul,nu vreau să dau sfaturi,nu vreau să-mi argumentez opiniile.
Vreau să visez frumos,cum domnul ăla cu păr alb mă aşteaptă într-un restaurant retras,se ridică în picioare când mă vede ,mă îmbrăţişează şi apoi mă delectez cu poveştile lui de viaţă.Atât vreau să visez.
Vreau să-mi fie cald ,nu-mi doresc altceva,nici măcar o bucăţică de pâine,apă nici atât.
E doar o pauză de linişte din viaţa mea dezorientată şi haotică,o perioadă de refacere psihică,sentimentală,intimă…şi etc.E doar un somn ce doresc să prevestească o revenire în forţă,un început de drum ,o punere în ordine a lucrurilor ce rătăcesc haotic p-aici.
E doar un somn…
Te rog nu ciocăni la uşă.


Asculta mai multe audio Muzica