Let it snow ….

Ar trebuie să fie ilegal să umbli pe străzi atunci când ninge.
Ar trebuie să fie dat prin lege că în zilele în care ninge să stăm în casă ,cu pulovere pufoase ,cu ciocolată caldă ,citind cărţi cu voce tare.
Admirând luminile bradului şi ascultând vocea răguşită a celui de lângă tine….

Dean Martin – Let it snow
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Tânăr nu bătrân

Ştii ce? Eu cred că există o perioadă a vieţii,numită tinereţe.Care se scurge,se stinge,pentru că viaţa şi ale ei toane ne fac să ne maturizăm  sau mai bine zis să uităm să ne bucurăm de plăceri sufleteşti,materiale,etc.
Eu vreau să cred că am să rămân mereu cu un suflet tânăr chiar şi atunci când faţa îmi va fi invadată forţat de riduri şi părul îmi va fi nins .
Vreau să cred că ,în ciuda faptului că trupul ne îmbătrâneşte ,sufletul are puterea să rămână tânăr,doar dacă „proprietarul” doreşte acest lucru.
Vreau să fiu o femeie matură care îşi va aduce aminte că s-a mutat cu bărbatul iubit chiar de la câteva luni de când erau împreuna ,iar asta nu a însemnat că a fost condusă de nişte sentimente la întâmplare;căruia îi plăcea maxim să dea din cap pe rock,că îi plăcea vestimentaţia mai aparte,care prima data când a văzut marea a plecat de acasă fără ca părinţii ei să afle,care a mai fumat când şi când doar pentru faptul că simţea nevoia să experimenteze,că singurătatea nu o speria ,că făcea anumite lucruri doar pentru a fi împăcată cu propria persoană,că avea imaginaţie şi gândea dintr-o perspectivă  uşor egoistă.
Vreau să-mi aduc aminte de astea mereu !
Şi totuşi va  vine vremea când vei acumula o oboseală tâmpită ce-ţi va fura stropii de tinereţe.
Reţeta e să trăieşti într-un ritm alert şi haios tot timpul..
Tinereţea să nu piară niciodată,niciodată……niciodată…..

Feedback

Îmi era dor de munte !
Îmi era dor de socializare,de agitaţia aia înainte de masa de prânz ,când toţi grăbiţi ,ne preocupam să meargă totul ca pe roate ,ne ciocneam unii de alţii în încercarea de a face totul într-un mod organizat şi eficient pe deasupra.
Da, îmi era dor de o noapte albă(măcar),de glume şi de dormit la grămadă,de farsele amicale,de starea aia că tot ce e negru e lăsat în urmă .
Şi mai mi-a fost dor de atmosfera degajată pe care doi oameni mai înţelepţi ca noi au creeat-o.
Cine s-ar fi gândit că un simplu exerciţiu ,o joacă  poate să ducă la destăinuiri,la acuzaţii ,la un aşa exerciţiu al minţii.
Păcat că nu se întâmplă mai des aşa.
Deci….da a fost mai mult decât ok.

Când munca e şi plăcere

Oho….da..
Două (2) zile m-am distrat.Am făcut cunoştinţă,am râs,ne-am jucat,am făcut lecţii seriose.
Se văd şi rezultate ,greu dar se văd.
Aşa-s copii mai speciali.
Urmează partea în care mă ataşez de ei şi ei de mine,când încep să mă simt mai dezinvoltă.

Şi chiar e o muncă plăcută !

Începuturile unei poveşti

Sunt frumoase unele începuturi.Întotdeauna vezi partea lor frumoasă, cea roz şi fără pată. Ţi se pare simplu, deja prea simplu, poţi să le faci faţă fără probleme.
Începuturile mele sunt colorate. Au şi roz şi gri şi alb şi verde şi….
Începuturile mele sunt liniştite şi totuşi năzdrăvane.
Începuturile mele mă epuizează,mă seacă de puteri dar totuşi sunt mulţumită că a început…ceva.

Bine ai venit acasă

 (….un fel de continuare)
Plouă.
Plouă leneş ca de primăvară.
Plouă cu dor de lenevit la căldură.
Pluteşte miros de iarbă verde şi flori proaspăt culese.
Miroase a tinereţe,a fericire .Ştiu sigur asta,că doar am deschis fereastra,am tras adânc o gură de aer proaspăt şi acum am închis-o.

Am auzit uşa când ai închis-o,bocancii tăi cum au presat lemnul tare şi neted,iar cheile cum au scos un sunet fin când au fost aşezate pe mobilă.Zgomotele astea le aştept de-o veşnicie.
Eu te aştept în camera noastră.Camera noastră cu ferestre mari unde a bătut ploaia toată ziua.Camera noastră cu draperii lungi şi covor pufos.
Te aştept lângă fereastră cu ochii mai verzi ca niciodată,cu acelaşi păr nepieptănat,cu aceeaşi piele albă,cu unghiile vişinii şi îmbrăcată în cămaşa ta.Îţi şterg fruntea  de apă,îţi mângâi pleoapele obosite,îţi admir cutele ochiului,îţi strâng mâna dreaptă şi abia apoi îţi sărut buzele.
Te simt cald,cu buzele fierbinţi ca de obicei,cu răbdarea ta imensă.
Te simt al meu.
Bine ai venit acasă!

Eu cred

În viaţă trebuie să existe ceva care să-ţi dea putere să mergi,o persoană care să te sprijine,un gând puternic de-al tău ,un vis pe care vrei să-l urmezi,o dorinţă,un ceva.
De fiecare dată când simt că o iau la vale citesc următoarele fraze… şi funcţionează :

„Mintea nu-i un vas care trebuie umplut ,ci un foc care trebuie întreţinut.”

„Viitorul aparţine celor ce cred în frumuseţea visurilor sale.”

Fericire scurtă

Uneori fericirea e scurtă,durează puţin dar e intensă.
A rămas atât de clară în tine încât te trezeşti că râzi aducându-ţi aminte de cele întâmplate.Şi se prelungeşte fericirea.
Fericirea e bună,chiar şi în rate.
Fiţi veseli,fiţi fericiţi !


Asculta mai multe audio Muzica

Mi s-a împlinit un vis.Au mai rămas câteva…

Probabil altcineva s-ar fi liniştit cu o ţigară la faza cu –vreau linişte-.
Nu ar fi dat cu pumnul în masă sau nu i-ar fi dat câteva lacrimi.Ar fi fumat o ţigară.E mai simplu.E mai puţin dureros.
Poate că aş fi fumat şi eu,numai că nu aveam ţigări.Şi ştim că nu prea se dau ţigări la bucată,iar dacă-ţi iei un pachet întreg trebuie să le fumezi pe toate.Că doar de asta le-ai luat,pentru asta-s ţigările.Dar nu…eu sunt pasivă cu ţigările.Adică …e mai bună o ţigară mai rar,poate când e frig (de genul -9 grade),că îţi încălzeşte gâtul.Dar nu pot să fiu fumătoare activă…am încercat,nu pot,mă plictisesc.Zău!Dacă simt nevoie,mai trag şi eu un fum ,două…trei…dar la un moment dat mi se face rău dacă e prea hardcore :)) Sau dacă se apropie un fumător de mine,de ăla de care miroase îngrozitor,mi se face rău,dar mai sunt şi fumători care miros bine,a parfum amestecat cu o dâră uşoară de ţigară;atunci nu mi se face rău 😀

Îmi aduc aminte când am pus prima dată gura pe ţigară;sau când ea s-a atins de mine.Eram pe vremea liceului,la un bal de boboci.Am rugat o colegă să mă lase să trag şi eu o dată din ţigara ei.”hai învaţă-mă că nu ştiu”.N-a fost bun profesor.Pot să consider că n-am fumat atunci.
Dar am învăţat câţiva ani mai târziu,la mare,în jurul unui foc,noaptea.Fugisem de acasă (de fapt am mers cu maşina) ca să plec la mare,prima dată.Habar n-aveam cum se ajunge la Vama Veche (doar din poveşti),n-aveam bagaje,nu cunoşteam pe nimeni ca să mă ajute,iar cine trebuia să mă aştepte acolo,cel care mă îndruma cum să fac,avea telefonul închis,murise bateria.Şi era să mă rătăcesc prin Constanţa :))
Până la urmă m-am descurcat,am ajuns şi mi-am trăit visul.Cum care vis? În copilărie (eram mică,până-n 12 ani) visam foarte des că sunt la mare,priveam marea de pe nisip şi fumam bă !! Şi am făcut-o şi p-asta.
Şi am avut un profesor bun.Trebuia să exersez ,aşa că am exersat cu trei ţigări,una după alta :))
Mă ce fain a fost!Câte am realizat eu atunci !
Bineînţeles că n-am dormit în noaptea aia la mare,am plecat direct la scârbici ,plină de nisip :))

P.S. Încep să mă liniştesc 🙂