Ochii care nu se văd,se uită

Crede-mă,e adevărat.
O simţi cum îţi scapă printre degete,nu?
O simţi cum se scurge încet exact ca firele de nisip din clepsidră,ca o picătură de apă de la un robinet plin de rugină.
Te simţi confuz şi oscilezi între „da” şi „nu”;când parcă ai vrea să te laşi în voia sorţii,să te poarte unde doreşte ea.
Îţi e indiferent ce serveşti la cină,ce culori pui azi pe tine,în ce dată eşti,ce anotimp,ce sărbătoare.
Îţi trebuie ceva de pe masă,dar n-ai putere să cobori din pat;vrei să râzi dar nu poţi,îţi vine să plângi dar nu mai ai motiv; îţi este dor dar parcă nu.
Nici măcar adio nu vrei să auzi ,e prea dureros.
Şi totuşi…spune măcar „rămas-bun”.

Iubirea ca un vis !

Azi noapte am visat frumos;din nou.Da…mi s-a întâmplat de mai multe ori să visez frumos.Bineînţeles că ai apărut şi tu în vis;mai mereu apari.
De data asta a fost mai frumos ca de obicei…
Visul a ţinut destul de puţin,însă mie mi s-a părut că ţinut aproape 2 ani.
Te-ai aşezat cu capul în poală la mine şi te mângâiam uşor pe frunte.Ne-am amintit de prima dată când am fost în Vamă,de prima ţigară adevărată,de prima dată când am rămas la tine acasă.Mi-ai vorbit frumos şi dulce.De parcă erai băut.Apoi am mers pe balcon,tu ţi-ai aprins o ţigară,trăgeai cu poftă din ea,de parcă te ungea pe suflet fumul ăla cald;eu mă uitam cum dai fumul afară pe nări şi ascultam cum foiţa arde.M-ai luat de ceafă şi ţi-ai afundat buzele în fruntea mea;şi tu ştii cât de mult îmi place asta.Ai început apoi să-mi alinţi urechea,ai coborât pe gât şi ţi-am simţit din plin respiraţia,proaspătă chiar şi după ţigară.Asta m-a fascinat mereu.Apoi…mâinile tale mi-a cuprins talia,m-ai împins uşor spre pat.Am căzut amândoi pe patul nefăcut,cald şi alb.Şi…cred că am adormit amândoi.Şi da,e ciudat să te visezi cum dormi.

Dar…deodată cursul visului s-a schimbat.Îmi aduc aminte vag că ne certam.Îmi reproşai ceva…şi o făceai pe un ton grav,de gelozie.În următoare secundă mă îmbracam,eram la marginea patului şi te certam eu acum.Tu dădeai răspunsuri seci,tăiose care mă răneau teribil de tare.Palma care a urmat a venit ca un fulger.O meritai.Meritai de fapt mai multe.
Mi-am pus repede haina şi fularul ,aproape că nu mai nimeream nici uşa.Plângeam.Plângeam de îmi venea să mă arunc înapoi pe pat ca să mă descarc până să-mi treacă.Insistenţele tale nu au avut efect.Degeaba îţi părea rău,degeaba îmi ziceai să rămân,că n-am avut cum.
Am coborât scările cu mare viteză,de era să şi cad.Nici nu ştiu cum am ajuns acasă,simţeam doar cum obrazul tău a făcut cunoştinţă cu palma mea în viteză.

Dar m-am trezit,nu ştiu continuarea…
M-am trezit şi mi-am început o nouă zi…

Eu supergirl?

A mai trecut un an din viaţă.Şi uite că am ajuns să fac şi eu nişte ani la care se presupune că aş fi …altfel.Eu nu simt nimic.De fapt simt un gol, o pustietate, e ca într-un parc solitar unde se strâng nostalgicii.
Ziua de 29 ianuarie a trecut destul de repede, ca un tren printr-o gară prea mică pentru viteza şi importanţa lui. M-am simţit un pic „îmbătrânită” şi gata…s-a dus.

Îmi aduc aminte cu drag de aniversarea trecută, de 21.Nu, n-am primit cadouri, nicidecum, nu m-am supărat şi nici nu m-a deranjat chestia asta. Dar am fost iubită de cineva care acum nu mai este lângă mine. Şi cel mai rău e că nu mai este lângă mine din cauza unei mari prostii inventate de sufletul şi mintea omului. Dar a fost frumos anul trecut…

E ok la 22, că mă tot întreabă lumea „cum e?cum e?”.
Mă simt degajată, mai curajoasă, mai sensibilă dar şi mai realistă, mai matură dar şi mai nervoasă, mai acră cum zice cineva, cu planuri pe care TREBUIE să le îndeplinesc la timpul potrivit.
Mi-am descoperit calităţi, laturi ascunse, sentimente amorţite şi mi-e bine aşa.
Acum încerc pe cât posibil să-mi găsesc o nouă sursă de inspiraţie, că cea actuală se pierde…

 

Noaptea

Ce plăcut e să stai ameţit într-un parc noaptea la -9 grade .Pe o bancă rece plină cu zăpada leneşă şi pufoasă;un parc gol,fără priviri întrebătoare şi acuzatoare,unde gândurile tale prind viaţă şi curaj.Unde singurele zgomote sunt cele produse de izbirea fulgilor de nea pe geaca ta de fâş şi arderea hârtiei subţiri cu miros specific…
Acasă să te aştepte o măgura pufoasă şi glazurată…
Poate Dumnezeu să fie împotriva celor care îşi caută fericirea în lucrurile simple ?


E.M.I.L. – Noaptea
Asculta mai multe audio Muzica

„Noaptea-i pe tocuri, tu dansează cu ea, noaptea-i pe fugă tu spune-i să stea

Spune-i sângelui ce trebuie sa simtă, lasă-ţi ochii in voie să mintă
Arată-i mâinii ce mână să prindă, dansează până când cerul începe să se aprindă”
……….

Acasă

Vreau să păşesc într-o cameră cu iz de intimitate, cu iz de refugiu. Pereţii mari şi albi tapetaţi cu amintiri din hârtie lucioasă, scrijeliţi cu citate din cărţi şi versuri de poezie să fie calzi şi primitori.

Să fie un pat nu prea înalt, acoperit cu o cuvertură colorată în dungi, pufoasă şi caldă.O perdea simplă şi lungă până-n pământ gata oricând să te ascundă de nimicurile de afară. O podea la fel de caldă ca pereţii, un covor la fel de colorat, pufos, să ţină de cald. O măsuţă mică într-un colţ pe care să domnească 2 căni de cafea, scrumiera de sticlă şi ceva de mâncare.

În alt colţ o altă masă mai mare pe care să lenevească un laptop din care să se audă lin muzică;cărţi începute, cărţi terminate, cărţi vechi şi noi, cu miros puternic, inducându-ţi stare de nostalgie şi frenezie.
Şi să fie o lumină… difuză. O lumină care porneşte de la fereastră şi se revarsă peste materie cu pasiune ca şi cum ar mângâia obiectele şi tot ce-i răsare în cale.
Mirosul…să miroasă a primăvară şi a bujor şi frezie, a cafea proaspătă, a fericire şi linişte.Ştii cum miroase liniştea? Sau fericirea? Eu nu ştiu…dar o intuiesc şi mi-o imaginez.
Vreau să fie cald mereu, o căldură să-ţi permită să stai în cămaşă şi în picioarele goale tot timpul;căldură care-ţi permite să ai o stare de bine până ce-ţi vine să râzi fără să ştii de ce. De ce? Pentru că eşti acasă la tine, unde îţi este bine şi nu e nevoie să fii altcineva;căldura care îţi induce starea de nepăsare.

Părul să-l am ciufulit şi lung pe spate, cămaşa aia a lui, să fie singurul obiect de îmbrăcaăminte de pe mine, piatra de la gât, mâini calde şi fine, unghii date cu roșu…
Să fie un El lângă mine, să iubească curbele pe care le poate forma un corp, să iubească ochii verzi, să mă ţină strâns în braţe şi eu să fiu fermecată de mâna lui.
Acasă …să fie un refugiu.Când îmi vine să plâng să stau aici, când îmi vine să râd să stau tot aici, când vreau să aflu gustul fericirii tot aici, când sunt fără chef şi inspiraţie să fiu aici, când vreau să gust din El să fiu tot aici şi când am să vreau să zbor…să-mi iau zborul de aici…

Când mi se va împlini toate astea …am să-i zic „acasă”.

scorpions COMING HOME

 

 

Senzaţii tari

Tot drumul m-am gândit la tine. Abia aştept să ajungem într-un loc sigur, să fim doar noi, să te dezbrac şi să te devorez.
Ahh…ce bine că n-ai prea multe pe tine, iar ca să ajung la conţinutul tău nu e deloc greu.
Gata…te-am gustat. Ţi-a mai spus cineva cât de dulce eşti? Ţi-a mai spus cineva că n-are cum să se plictisească de tine, că mereu eşti altfel dar întotdeauna îmbucurător de bun?
Aş trăi numai cu tine, n-aş avea nevoie de nimic altceva, decât de puţină apă din când în când. Cu tine trăiesc nişte senzaţii tari.
Îţi mulţumesc că exişti şi că-mi faci clipele mai frumoase.
Uite şi aici o poză cu tine. Te iubesc 🙂

Dulcea împăcare

S-a întâmplat cândva…
„De ce întârzie aşa mult ?Mai vine oare?Şi-a dat seama că are ceva mai bun de făcut şi a zis să nu mai vină că oricum sunt supărată pe el?Normal că sunt supărată,dar vreau să vii pentru că ţi-am zis că poţi să vii.”

Începea să-mi pară rău deja că am acceptat să vină să ne vedem,la mine acasă,cădeam un pic de fraieră şi în plus urăsc să am buza umflată .Stăteam pe gânduri dacă să te sun sau nu sau măcar un mesaj să ştii că aştept.După ce am turnat în mine câteva căni cu ceai,multe plimbări până la fereastră,că poate am să-l văd,că de altfel îi recunoşteam mersul dintr-o mie,aud o bătaie timidă în uşă.Verific înainte să nu ne urmărească vreo privire curioasă şi bârfitoare şi….deschid uşa.Mă întâmpină un chip cunoscut dar pe care nu-l mai văzusem de mult,o privire umilă şi un zâmbet jucăuş.Şi apoi sărutul de pe frunte care mi-a înmuiat picioarele…

Nici unul nu spunea „mi-a fost dor de tine”,tu te uitai la mine,dar eu evitam să te privesc,aberam cu ce-am mai văzut pe internet şi văitându-mă de durerea de gât şi de tusea aia proastă.În mod normal trebuia să fiu supărată,adică să arăt că sunt,să te trag de urechi şi să te întreb ce s-a întâmplat.Dar cui păsa de astea?Se pare că mie nu…şi nici ţie.

Eram aproape unul de altul,eu îţi adulmecam parfumul pe care o perioadă nu-l mai simţisem şi nici nu reuşeam să-mi imaginez cum miroase;îţi simţeam palmele reci pe burtă şi picioarele goale,buzele se uscase şi chemau în ajutor limba să le inunde,gândurile negre fugise deja.Îmbrăţişarea aia era tot ce aveam nevoie.Tu erai delicat ,tăcut şi parcă figura ta mă ruga să te accept din nou.

Cine are nevoie de cuvinte când bătăile inimii se aud aşa frumos în întuneric şi tăcere,când un sărut spune cât dor ai strâns,când o atingere îţi răscoleşte toate amintirile…

M-am simţit de parcă ne-am fi văzut ieri,că parcă tot ce mi se întâmplase ştiai deja,chiar eu povestindu-ţi,mă simţeam goală de secrete mai ales că te-am primit la mine fără să te cert sau fără să ezit.
Nu mi-aş fi dorit nimic altceva în momentul ăla,nimic care să nu conţină vreun ingredient de-al tău,decât să-ţi plimbi palmele peste mine,să mă mângâi pe cap,să-mi înmoi buzele…

Ahhh…şi a sunat alarma !!!

Inxs – never tear us apart
Asculta mai multe audio Muzica

Cald.Frig

E cald aici.Ştii că-mi place căldura.Dar nu aia insuportabilă.Nu…aia care reuşeşte să-ţi încălzescă picioarele şi face ca sângele să fiarbă în clocote.Căldura aia care face să se deschidă porii ca nişte buze pregătite pentru un sărut,o căldură care îţi face pielea fină şi moale încât să-ţi dea impresia că poţi să rupi din ea.Aşa cum e sub un duş cald.
Aşa este aici.Simt miros puternic de portocale amestecat cu parfumul ăla care mă înnebuneşte.Pielea e fină…e moale şi te-am lăsat să rupi din ea.Te-am lăsat să păstrezi o bucăţică pentru când îţi va fi dor.M-ai refuzat şi în schimb ţi-am simţit mâna rece pe burtă.Teribil de rece.De ce?Eu ţi-am dat din căldura asta şi în plus nu am mai dat nimănui la fel…

M-ai lovit…unde mă doare mai tare.Cuvintele sunt făcute pentru a fi rostite,cuvintele sunt făcute pentru a alina,pentru a felicita,pentru a minţi,pentru a răni.Şi nu-s supărată din cauza asta.Nu.Sunt pentru faptul că ai gândit nişte cuvinte care au rănit în momentul nepotrivit.

Şi am plâns să ştii.Da,am plâns chiar şi pe drum aşa cum ai spus şi tu.Am plâns şi când am ajuns acasă,am plâns aproape toată ziua,aproape toată noaptea,iar dimineaţa am crezut că am 2 cepe în loc de ochi.
Dar m-am descărcat.Nu de tot clar,că multe-s neclare,dar mă simt mai bine dacă plâng.E ca sub un duş cald.
Stropii ăia mari pe care îi confund cu lacrimile.Căldura apei pe care o confund cu ardoarea cu care plâng…
Şi acum e frig aici…

celelalte cuvinte despartire
Asculta mai multe audio Muzica

Oameni care-mi plac


Pentru ca în ultimul timp am avut postări cam negativiste ,unde îmi arătam supărarea pe anumite categorii de oameni sau aspecte ale vieţii şi la propunerea cuiva, m-am gândit să scriu despre ceva frumos şi anume despre oamenii care îmi plac.
Păi aş putea să mint şi să spun că sunt foarte sociabilă şi că-mi place să lucrez cu oamenii,dar nu-i chiar aşa.Prieteni am foarte puţini,pot să-i număr pe degete şi să-mi mai şi rămână altele să mă scarpin….
De ce am aşa puţini nu ştiu;în copilărie eram destul de sociabilă şi în adolescenţă la fel(acum sunt adultă),erau copiii de pe lângă blocul meu cu care mă jucam,împărţeam jucării,râdeam,făceam trăznăi,la bunici la fel…
Acum copiii de la bloc s-au mărit ,ascultă manele la maxim până la 3 dimineaţa în faţa blocului,scuipă pe pereţi ;alţi fosti prieteni au plecat prin ţări calde,alţii se îmbracă cu haine dă firmă,alţii au devenit emo;acum nici nu ne mai salutăm.Dar nu-mi pare rău şi nici nu mă zgârii pe faţă că nu-s prietenă cu ei,tocmai pentru că mie îmi plac oamenii deştepţi care au bun gust,care se distrează într-un mod simplu,care deşi au băut 2 pahare în plus nu se apucă de făcut scandal.Îmi plac oamenii care au destule coaie să recunoască ceva despre ei atunci când e cazul;îmi plac oamenii cărora nu le place să iasă în evidenţă prin tot felul de lucruri cretine.
Îmi plac oamenii oamenii care vorbesc frumos şi coerent;oamenii care se distrează la maxim;oamenii care acceptă să doarmă şi pe nisip în aer liber când n-au alte variante;oamenii care simt şi apreciază arta;oamenii care sunt dispuşi să te ajute chiar dacă nu te cunosc;oamenii care deşi nu au trăsături fizice perfecte au sclipiri în ochi şi căldură în suflet;oamenii care fac şi spun ceea ce simt;oamenii liberi în gândire;oamenii care nu acceptă să facă ceva care nu-i reprezintă;oamenii corecţi şi loiali,degajaţi şi sinceri,simpli dar greu de citit din prima,misterioşi şi direcţi.
Poate din cauza asta am aşa puţini prieteni,sau poate că nu i-am căutat eu unde trebuia…
Dar ştiu că pe cei care vor să intre forţat în viaţa mea îi pun tot timpul pe fugă….

Gandurile din umbra

O viata trista,o viata pustie,o viata in care parerea si dorinta mea nu conteaza.
O viata in care lupt sa-mi gasesc identitatea,sa-mi gasesc un scop pentru care sa merg mai departe,sa-mi fac cale sa scap de tot ce e de influenta negativa,bolnava,sa scap de tot ce ma tine pe loc si nu ma lasa sa respir.
Ma simt…pierduta,nu vad luminita de la capatul tunelului.
Ma simt…singura si totusi e asa multa lume in jur…
Planurile mele sunt proaste,n-au continuitate,n-au esenta,n-au sprijin,n-au capat…
Incerc sa ma incurajez, sunt puternica,am sa reusesc sa trec si peste asta,am curaj,nu-mi pasa de ce las in urma…
Prefer sa traiesc intr-o camera,singura ,doar eu si spiritul meu,sa-mi calc singura hainele,sa-mi culeg singura scamele de pe pantaloni,sa-mi aranjez singura gulerul,sa mananc singura la masa,sa fiu singura din casa care tipa si tranteste,decat sa fiu inconjurata de serpi !
…Dar…aripile mele sunt un pic ranite,drumul pana la cuibul meu e lung,e posibil sa obosesc…e posibil sa obosesc fizic,insa psihic n-am sa renunt sa-mi indeplinesc dorinta;dorinta de libertate pana la cel mai mic detaliu.Promit !