Oameni care-mi plac


Pentru ca în ultimul timp am avut postări cam negativiste ,unde îmi arătam supărarea pe anumite categorii de oameni sau aspecte ale vieţii şi la propunerea cuiva, m-am gândit să scriu despre ceva frumos şi anume despre oamenii care îmi plac.
Păi aş putea să mint şi să spun că sunt foarte sociabilă şi că-mi place să lucrez cu oamenii,dar nu-i chiar aşa.Prieteni am foarte puţini,pot să-i număr pe degete şi să-mi mai şi rămână altele să mă scarpin….
De ce am aşa puţini nu ştiu;în copilărie eram destul de sociabilă şi în adolescenţă la fel(acum sunt adultă),erau copiii de pe lângă blocul meu cu care mă jucam,împărţeam jucării,râdeam,făceam trăznăi,la bunici la fel…
Acum copiii de la bloc s-au mărit ,ascultă manele la maxim până la 3 dimineaţa în faţa blocului,scuipă pe pereţi ;alţi fosti prieteni au plecat prin ţări calde,alţii se îmbracă cu haine dă firmă,alţii au devenit emo;acum nici nu ne mai salutăm.Dar nu-mi pare rău şi nici nu mă zgârii pe faţă că nu-s prietenă cu ei,tocmai pentru că mie îmi plac oamenii deştepţi care au bun gust,care se distrează într-un mod simplu,care deşi au băut 2 pahare în plus nu se apucă de făcut scandal.Îmi plac oamenii care au destule coaie să recunoască ceva despre ei atunci când e cazul;îmi plac oamenii cărora nu le place să iasă în evidenţă prin tot felul de lucruri cretine.
Îmi plac oamenii oamenii care vorbesc frumos şi coerent;oamenii care se distrează la maxim;oamenii care acceptă să doarmă şi pe nisip în aer liber când n-au alte variante;oamenii care simt şi apreciază arta;oamenii care sunt dispuşi să te ajute chiar dacă nu te cunosc;oamenii care deşi nu au trăsături fizice perfecte au sclipiri în ochi şi căldură în suflet;oamenii care fac şi spun ceea ce simt;oamenii liberi în gândire;oamenii care nu acceptă să facă ceva care nu-i reprezintă;oamenii corecţi şi loiali,degajaţi şi sinceri,simpli dar greu de citit din prima,misterioşi şi direcţi.
Poate din cauza asta am aşa puţini prieteni,sau poate că nu i-am căutat eu unde trebuia…
Dar ştiu că pe cei care vor să intre forţat în viaţa mea îi pun tot timpul pe fugă….

Gandurile din umbra

O viata trista,o viata pustie,o viata in care parerea si dorinta mea nu conteaza.
O viata in care lupt sa-mi gasesc identitatea,sa-mi gasesc un scop pentru care sa merg mai departe,sa-mi fac cale sa scap de tot ce e de influenta negativa,bolnava,sa scap de tot ce ma tine pe loc si nu ma lasa sa respir.
Ma simt…pierduta,nu vad luminita de la capatul tunelului.
Ma simt…singura si totusi e asa multa lume in jur…
Planurile mele sunt proaste,n-au continuitate,n-au esenta,n-au sprijin,n-au capat…
Incerc sa ma incurajez, sunt puternica,am sa reusesc sa trec si peste asta,am curaj,nu-mi pasa de ce las in urma…
Prefer sa traiesc intr-o camera,singura ,doar eu si spiritul meu,sa-mi calc singura hainele,sa-mi culeg singura scamele de pe pantaloni,sa-mi aranjez singura gulerul,sa mananc singura la masa,sa fiu singura din casa care tipa si tranteste,decat sa fiu inconjurata de serpi !
…Dar…aripile mele sunt un pic ranite,drumul pana la cuibul meu e lung,e posibil sa obosesc…e posibil sa obosesc fizic,insa psihic n-am sa renunt sa-mi indeplinesc dorinta;dorinta de libertate pana la cel mai mic detaliu.Promit !