O zi cu doliu (1)

Se întâmpla în vară 2009.15 august mai exact.Era chiar foarte cald.Simţeam cu tricoul meu negru devine un magnet atrăgând razele solare.

A fost o înmormântare tristă.Tristă şi liniştită.Nu a plâns nimeni.Nu a curs nici măcar o lacrimă evadată din ochiul trist care să străbată obrazul înfierbântat de soare.Nimic.Toţi stăteau şi se uitau cum ritualul de înmormântare îşi urmează cursul.Vorbeau între ei despre cum să facă să ajungă repede la locul unde se ţinea pomana.
La biserică văduva chiar zâmbea cu diferite rude,iar când m-a văzut s-a bucurat ,că mă avea pe mine să duc o coroană cu flori până la cimitir.
Pentru mine a fost dureros să văd cum îi pune capcul sicriului,cum îl bate în cuie şi cum aruncă pâmânt peste.E cea mai îngrozitoare imagine.

Aveam un nod în gât,îmi venea să plâng de furie,dar şi de imaginea din faţa ochilor;aveam un chef nebun să ţip la ei,să-i trezesc la realitate „cum puteţi fi aşa nepăsători?”.Nici măcar felul tragic în care a murit şi nici chipul desfigurat nu i-a îndurerat,încăt să-şi exteriorizeze durerea şi emoţia.Pe mine da !Şi nici măcăr nu-l cunoşteam bine.Îl văzusem o dată ;era tatăl şefei mele,iar văduva era mama ei;probabil m-au chemat la înmormântare ca să fie lume mai multă şi să ducă cineva coroana aia.
Dar pentru mine a fost trist,chiar şi acum când îmi aduc aminte mă întristez tare,mai ales că am mai trecut prin aşa ceva cu bunicul şi naşa mea de botez.

Am refuzat să merg la faimoasa pomană;îmi era scârbă de oamenii ăştia nepăsători,preocupaţi de lucrurile trupeşti şi de obiceiurile alea fără noimă.

În drum spre casă am cumpărat un buchet de flori galbene pentru mama,era ziua ei;şi am încercat să uit imaginile ce m-au chinuit din după amiaza aia de doliu.

Se poartă turma

Pe mine nu mă interesează aşa numita modă.Pentru că dacă se dă un trend (vai cât urăsc cuvântul ăsta) toată lumea îl va prelua pentru că „aşa e moda” ,chiar dacă îi arată bine sau nu.Şi nu mă refer numai la vestimentaţie.Mai nou se poartă atitudinea de fată rea,sau stilul rock,stilul de fată care ştie să gătească,etc.

Am întâlnit de curând o tanti care îşi dorea pentru casă un obiect legat de fengh-shui,dar nu ştia ce reprezintă fiecare,ce şi cum,dar e cert că îşi dorea ceva care să îi aducă bani.Eu i-am dat umila mea părere zicându-i că arta fengh-shui nu înseamnă să arunci vreun obiect îndreptat spre nu-ştiu-ce punct cardinal sau o regină broască lângă pat ,sperând să-ţi pice banii din cer.A auzit probabil la teveu în timp ce stătea în genunchi şi freca veceurile că se poarta arta fengh-shui şi a zis să fie şi ea „pă trend” şi cu ocazia asta îi aduce niscaiva bănuţi.Căcat !!!Ca să ai bani ori munceşti pe rupte ori furi.Simplu!

Şi mai demult auzisem la o emisiune că nu se mai poartă unghiile pătrate ,ci cele rotunde.La care prezentatoarea zice:”ce bine,că nu puteam deloc să le păstrez pătrate,se rupeau mereu”.Idioato,dacă nu funcţiona treaba cu unghiile pătrate de ce nu le ţineai rotunde?Doar ca să fii „pă trend”? Se pare că se poartă şi snobismul.

Sau când a fost nebunia cu sărbătorile.
O fetişcană de vreo 12 ani,împreună cu soră-sa(cred că)umblau după podoabe de pom .Au nimerit la mine la magazin şi a ţinut morţiş să mă întrebe (aia mare) ce culori se poartă anul ăsta.
(Femeie,eşti cretină????Ai tărâţe în cap?Tu îţi faci bradul după cum li se scoală la ăştia din „feişăn” ? )
-Cred că se poartă movul;movul da (aia mică)
Mă rog…eu trebuia să-i îndrug câteva ameţeli…că se poartă culoarea x şi să-i dau culorile la podoabele cele mai scumpe,că de pe urma proştilor tre’ să profităm,ce pana/pula mea .Dar !! pentru că nu-mi stă în fire să-l perii pe asta de lângă mine…i-am zis frumos :”ce contează…vă faceţi bradul cum vreţi independent de tendinţe.”Şi a luat mov.N-ai cu cine…

Un sfat de la mine:fiţi originali,lăsaţi tendinţele curului cu ideile lor proaste.
Cheers 🙂

Eu supergirl?

A mai trecut un an din viaţă.Şi uite că am ajuns să fac şi eu nişte ani la care se presupune că aş fi …altfel.Eu nu simt nimic.De fapt simt un gol, o pustietate, e ca într-un parc solitar unde se strâng nostalgicii.
Ziua de 29 ianuarie a trecut destul de repede, ca un tren printr-o gară prea mică pentru viteza şi importanţa lui. M-am simţit un pic „îmbătrânită” şi gata…s-a dus.

Îmi aduc aminte cu drag de aniversarea trecută, de 21.Nu, n-am primit cadouri, nicidecum, nu m-am supărat şi nici nu m-a deranjat chestia asta. Dar am fost iubită de cineva care acum nu mai este lângă mine. Şi cel mai rău e că nu mai este lângă mine din cauza unei mari prostii inventate de sufletul şi mintea omului. Dar a fost frumos anul trecut…

E ok la 22, că mă tot întreabă lumea „cum e?cum e?”.
Mă simt degajată, mai curajoasă, mai sensibilă dar şi mai realistă, mai matură dar şi mai nervoasă, mai acră cum zice cineva, cu planuri pe care TREBUIE să le îndeplinesc la timpul potrivit.
Mi-am descoperit calităţi, laturi ascunse, sentimente amorţite şi mi-e bine aşa.
Acum încerc pe cât posibil să-mi găsesc o nouă sursă de inspiraţie, că cea actuală se pierde…

 

Marele 22

Pffff….cine ar fi crezut că aş putea să rezist până acum…eu nu.Adică….hey ciupeşte-mă.
Azi nu e deloc o zi specială,cică aşa ar fi trebuit,mda…dar nu-i,sau….mă rog,cum vrea,îmi este indiferent.
Şi…pregătisem ceva special pentru ziua asta,să mă dau mare că am devenit mai adultă,mai…cu multă carte :)) şi cu mai multe motive de a fi eu,însă…mahmureala nu mă lasă :))
Şi tocmai azi am un examen şi pregătesc altul pentru zilele ce vor urma ,shit TOCMAI azi.

Wtf…fac 22? Nu cred….mă duc să văd ce zice buletinul şi revin.Pa.


Asculta mai multe audio Muzica

Noaptea

Ce plăcut e să stai ameţit într-un parc noaptea la -9 grade .Pe o bancă rece plină cu zăpada leneşă şi pufoasă;un parc gol,fără priviri întrebătoare şi acuzatoare,unde gândurile tale prind viaţă şi curaj.Unde singurele zgomote sunt cele produse de izbirea fulgilor de nea pe geaca ta de fâş şi arderea hârtiei subţiri cu miros specific…
Acasă să te aştepte o măgura pufoasă şi glazurată…
Poate Dumnezeu să fie împotriva celor care îşi caută fericirea în lucrurile simple ?


E.M.I.L. – Noaptea
Asculta mai multe audio Muzica

„Noaptea-i pe tocuri, tu dansează cu ea, noaptea-i pe fugă tu spune-i să stea

Spune-i sângelui ce trebuie sa simtă, lasă-ţi ochii in voie să mintă
Arată-i mâinii ce mână să prindă, dansează până când cerul începe să se aprindă”
……….

Ce poţi găsi în geanta mea…

Mă întreba Corina că cică ce ascunde geanta mea şi…uite că am deschis geanta ca să arăt lumii ce am eu în ea 🙂

  • am portofel cu bani (mulţi )
  • şerveţele umede,uscate
  • plasturi ,că eu mă tai des şi curge sânge într-o veselie
  • încărcătorul de la telefon
  • pixuri (multeee),creioane
  • un pachet de ţigări început ce multtt
  • acte,buletin,abonamentul de transurb
  • un caiet cu informaţii confidenţiale :))
  • mai nou nişte hârţoage sub formă de cursuri de învăţat
  • mai aveam şi o carte pe care am cumpărat-o recent (şi personajului feminin îi creşte penis şi personajului masculin îi…iese vagin :))) )
  • am şi brichetă
  • tot felul de hârtiuţe…nu ştiu de ce le ţin…
  • pastile (fără nu se poate) de preferat antinevralgic,nurofen,nişte prafuri albe (adică aulin)
  • un pieptene pentru claia din cap ,dar nu-l folosesc
  • oglindă (spartă :)) )
  • chei
  • balsam de buze
  • cremă de mâini

Acum am o geantă mai mică pentru că n-am găsit una pe placul meu dar vara trecută am avut (o mai am încă) o traistă şi încăpeau mai multe în ea.O vreau înapoi :((

Melodii preferate. 15 la număr ,cică


Am găsit pe cineva şi anume domnul ,care vorbea despre cele 15 melodii preferate ale lui şi…cică ar fi fain să le menţionez şi eu pe ale mele.Nu sunt în ordinea preferinţelor mele,sunt aleatoriu aşezate .

  1. Luna Amară-Somn
  2. Pearl Jam-Even flow
  3. Mettalica-The memory remains
  4. Viţa de Vie -Visare
  5. Iris-Lady in black
  6. Reamon-Supergirl
  7. Natasha Bedingfield-Soulmate
  8. Queen-We will rock you
  9. Taxi-Viaţă fără noi
  10. Celelalte Cuvinte-Despărţire
  11. Nightwish-End of all hope
  12. Omul cu şobolani-Copilul rebel
  13. Ayo-down on my knees
  14. Lenny Kravitz-I belong to you
  15. Within Temptention-Ice queen

Trebuiau doar 15 cu toate că se mai găseau câteva … 🙂
Dacă vrei şi tu să ţi le aminteşti ….eşti invitatul meu .

Acasă

Vreau să păşesc într-o cameră cu iz de intimitate, cu iz de refugiu. Pereţii mari şi albi tapetaţi cu amintiri din hârtie lucioasă, scrijeliţi cu citate din cărţi şi versuri de poezie să fie calzi şi primitori.

Să fie un pat nu prea înalt, acoperit cu o cuvertură colorată în dungi, pufoasă şi caldă.O perdea simplă şi lungă până-n pământ gata oricând să te ascundă de nimicurile de afară. O podea la fel de caldă ca pereţii, un covor la fel de colorat, pufos, să ţină de cald. O măsuţă mică într-un colţ pe care să domnească 2 căni de cafea, scrumiera de sticlă şi ceva de mâncare.

În alt colţ o altă masă mai mare pe care să lenevească un laptop din care să se audă lin muzică;cărţi începute, cărţi terminate, cărţi vechi şi noi, cu miros puternic, inducându-ţi stare de nostalgie şi frenezie.
Şi să fie o lumină… difuză. O lumină care porneşte de la fereastră şi se revarsă peste materie cu pasiune ca şi cum ar mângâia obiectele şi tot ce-i răsare în cale.
Mirosul…să miroasă a primăvară şi a bujor şi frezie, a cafea proaspătă, a fericire şi linişte.Ştii cum miroase liniştea? Sau fericirea? Eu nu ştiu…dar o intuiesc şi mi-o imaginez.
Vreau să fie cald mereu, o căldură să-ţi permită să stai în cămaşă şi în picioarele goale tot timpul;căldură care-ţi permite să ai o stare de bine până ce-ţi vine să râzi fără să ştii de ce. De ce? Pentru că eşti acasă la tine, unde îţi este bine şi nu e nevoie să fii altcineva;căldura care îţi induce starea de nepăsare.

Părul să-l am ciufulit şi lung pe spate, cămaşa aia a lui, să fie singurul obiect de îmbrăcaăminte de pe mine, piatra de la gât, mâini calde şi fine, unghii date cu roșu…
Să fie un El lângă mine, să iubească curbele pe care le poate forma un corp, să iubească ochii verzi, să mă ţină strâns în braţe şi eu să fiu fermecată de mâna lui.
Acasă …să fie un refugiu.Când îmi vine să plâng să stau aici, când îmi vine să râd să stau tot aici, când vreau să aflu gustul fericirii tot aici, când sunt fără chef şi inspiraţie să fiu aici, când vreau să gust din El să fiu tot aici şi când am să vreau să zbor…să-mi iau zborul de aici…

Când mi se va împlini toate astea …am să-i zic „acasă”.

scorpions COMING HOME

 

 

E sesiune?


Da ,ştiu că toată lumea vorbeşte de sesiune,se plânge de tona de materie de învăţat,că nu mai au timp de scris pe blog,nu mai există odihnă şi nici timp liber,adio cărţi de lectură vreo lună de zile,deci ar fi de-a dreptul aiurea să mă plâng şi eu acum că am sesiune.Deci…sunt în sesiune(teoretic),însă nu prea m-am omorât cu învăţatul,e de bine totuşi am avut şi parţiale ,nu ?:D
Şi dacă unora nu le mai stă mintea la citit şi alte activităţi menite să le recreeze creieraşul,uite că eu mi-am cumpărat o cărticică în plină sesiune(era să scriu criză),pe care am şi citit-o trei sferturi.Pentru că mie acum în sesiune îmi arde de lecturi,de compus texte ,de scris pe blog şi altele…
Mda…dar mâine mă paşte un examen frumos,despre finanţe şi imm-uri,o nebunie curată.Da…dar cine a luat azi la proiectul de investiţii nota 9? euuu 😀
Ne mai auzim…succes în stresiune.