Leapşă

Din cauză că încă rumeg ideile,sentimentele etc,am primit o leapşă. „Orevăr”.

SUNT o fiinţă umană.
AŞ VREA  prea multe pentru cât este posibil.
PĂSTREZ nişte reguli minime în ceea ce priveşte relaţia mea cu cei din jur.
MI-AŞ FI DORIT să am mai mulţi prieteni.
NU ÎMI PLACE falsitatea,sictirul,trezitul de dimineaţă.
MĂ TEM DE apă multă,înălţime,foc…
AUD sunete suspecte mai mereu.
ÎMI PARE RĂU că nu sunt mai organizată şi că sunt leneşă uneori.
ÎMI PLACE să fac ce-mi place.
NU SUNT rea mereu 😀
DANSEZ dacă vreau.
CÂNT chiar şi pe stradă când am căştile în urechi.
NICIODATĂnu am ieşit din ţară
RAR preiau lepşe.
PLÂNG de nervi,de ciudă…
SUNT CONFUZĂ uneori
AM NEVOIE de somn şi de un mouse nou.
AR TREBUI să am mai multă grijă de sănătatea mea
AŞ PUTEA să trec peste leapşa asta,dar n-o fac.

Mulţumesc Corina.

Odorul meu

….nu ştiu cine îmi duce dorul pe aici,poate aş putea zice chiar că nimeni; cert este că eu îmi duc dorul.
Îmi este dor de o plimbare,un dor nebun; îmi este dor de o cafea sorbită la un film de comedie englezească,îmi este dor de seri lungi alături de El şi îmi este dor de nostalgie,când cuvintele miros a vechi.
Şi până la urmă cred că îmi este dor de primăvară,de adiere uşoară de vânt ,de cer înstelat şi de plimbări nocturne,de îngheţată  uşor topită  de câteva raze de soare.
Îmi este dor de lucruri care ,prin simplitatea lor,mă fac să zâmbesc până la urechi.
Şi poate îmi este dor de oameni mai puţin zgribuliţi şi vineţi de frig.
Da da ….îmi este !

Reacţii adverse

Constat cu o oarecare linişte în suflet şi în glasul inimii că anumite visuri mi s-au spulberat în ceaţă.
Dar nu-i bai,acum am altele.Îmi este un pic greu să le accept,să le primesc la mine,în casa unde se fabrică ţeluri,dorinţe,idealuri.
Şi până la urmă…ce dacă,oare nu ni se întâmplă la toţi la fel? Oare nu toţi renunţăm la un moment dat la anumite dorinţe,făcându-le loc altora noi?Şi nu din cauză că…erau alterate,au expirat fără să fie consumate sau erau irealizabile.Se întâmplă tot timpul,nu-i de speriat,nu-i asta problema existenţială care ar trebui să ne preocupe.
Pentru că mereu vom avea alte dorinţe,pentru că mereu vom vrea să ne fie bine şi pentru că suntem mereu nemulţumiţi de orice şi de nimic.Şi pentru că mereu suntem în plină schimbare.
Din momentul în care am decis să-mi schimb viaţa,locuinţa „colegul” de cameră ,am decis să-mi schimb şi preocupările.E inevitabil.Dar e frumos.Am încredere mai multă în mine şi am şi un sprijin pe care mă bazez oricând,oriunde,oricum.
Într-o oarecare măsură mă aşteptam la asta.Însă nu mă aşteptam să-mi doresc asta atât de mult şi unele lucruri să le fac sub inconştient,involuntar.
Sunt bine,deşi ştiu că el,noul meu „coleg” de cameră va afla despre asta,voi fi tot timpul cu gândul la sălbăticiunea ce zace în mine.E nativ,e prelucrat şi finisat,e inevitabil şi plăcut.
Iar pentru asta fac eu cinste deseară cu o supă caldă de legume,pizza făcută de mine,iar pe final…o bere rece.
Ai grijă la reacţii adverse !

Let it snow ….

Ar trebuie să fie ilegal să umbli pe străzi atunci când ninge.
Ar trebuie să fie dat prin lege că în zilele în care ninge să stăm în casă ,cu pulovere pufoase ,cu ciocolată caldă ,citind cărţi cu voce tare.
Admirând luminile bradului şi ascultând vocea răguşită a celui de lângă tine….

Dean Martin – Let it snow
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse