Copii pot întreba tot felul de chestii cărora nu prea poţi să le faci faţă pentru că, să fim sinceri, la unele chiar nu ne-am gândit. De exemplu reclama aia la un praf de copt parcă, întreba o puştoaică „cât de mare e un ou mic?”, unii mai întreabă că de ce ea are puţa mică şi a fratelui ei e…mai lungă. Mă rog…aţi prins ideea, sunteţi adulţi, ce naiba.
Pe copii îi iertăm că na..sunt copii şi aşa învaţă şi ei ce-i cu lumea asta întortocheată, dar pe adulţi nu-i iertăm, doar dacă-s beţi sau au fumat de la spice shop.
Uite prin ce am trecut eu:
-„Aveţi un buletin?”
Eu: „Nu, eu am mai multe buletine ! pentru că am multiple personalităţi, de fapt am dereglări de personalitate. Deci, pe care-l vreţi?”

-„Da’ colega d-voastră nu este?”
Eu: „De fapt ea este (ups ne-a prins) dar s-a deghizat în mine (şi ea are dereglări de personalitate).”

-„Ce fel de calculatoare aveţi?”
Eu:”Aşa MARE la x lei ŞI ăsta MIC la y lei.ATÂT.
-„Dar între n-aveţi?”
Eu:” Ba da, dar mi le-am băgat în cur. N-auzi că DOAR ăsta MARE ŞI ăsta MIC?

-„Aveţi să-mi schimbaţi banul ăsta?”
Eu:”Nu.”
-„Dar nu ştiţi pe aici prin zonă cine are să schimbe?”
Eu:”Staţi 2 sec să mă uit pe blogul poate mi-a lăsat vreun comentariu.

-„Aveţi gumă de mestecat?”
Eu:Nu
-„Nici Orbit ? ”
???

Poate aveţi un pistol, că vreau să mă împuşc, să nu mai sufăr.