Treburi lumeşti

No kids,please

Cât de ciudat sună „nu-mi doresc copii” ?
Nu,nu-mi doresc.Consider că un copil este o responsabilitate foarte mare şi în momentul de faţă nu-mi surâde responsabilitatea asta.
Ca părinte trebuie să fii mereu în formă pentru copilul tău pe lângă faptul că trebuie să fii şi răbdător.Pentru că dacă îl auzi cum zice încontinuu „mă doare măseaua” şi „vreau să mă joc cu căţelul” ca răspuns la fiecare întrebare care îi este adresată….eu zic că trebuie să ai răbdare să nu ţipi la el.
Îmi place să mă joc cu ei,să-i ajut la lecţii,să îi plimb în parc,ne jucăm etc,dar dacă a început cu fiţe şi pretenţii…e peste puterile mele.
Şi mă gândesc cum aş putea să cresc eu un copil,să-i dau sfaturi şi să-l îndrum în viaţă în condiţiile în care (să presupunem) nici eu nu ştiu ce vreau de la viaţa mea.

Oricum nu zic că nu e posibil să nu mă răzgândesc mai târziu,pe la o anumită vârstă,însă acum mi se pare tare sumbru un viitor cu un copil în braţe.
Şi dacă ar fi să mă răzgândesc ,vrea să fac un copil din dorinţă,nu că am uitat să-mi iau pilula sau s-a rupt prezervativul şi…am rămas însărcinată.Plus că ar trebui să-mi fac o listă cu ceea ce pot să-i ofer,dacă am unde să stau,dacă am bani de haine,medicamente,scutece şi etc.Dacă sunt în stare să-i ofer o educaţie solidă aşa cum îmi doresc,un sprijin moral,să-i fiu prietenă şi să mă gândesc bine dacă să-l condamn sau nu să trăiască într-un mediu infect şi stresant de la noi.
(Uite despre ce scriu eu când ieri se vorbea la radio de măsuri de creştere a natalităţii.)

Ideea este simplă:îmi plac copiii intr-o oarecare măsură dar nu mă văd mamă ci prietena şi complicea lor.
Dar e tare ciudat şi interesant că unii copiii sunt atraşi de mine ,copii de toate vârstele :))

Comments

4 februarie 2010 at 19:08

Şi eu mă regăsesc în ce zici tu, nu sunt pregătită pentru copii şi pentru tot ce înseamnă îngrijirea lor.
Vorba aia, sunt chiar eu un copil încă sau cel puţin aşa mă simt 😛



dana
4 februarie 2010 at 19:08

De acord cu tine. Intr-adevar, ar trebui sa facem copii din dorinta si in momentul in care suntem cu adevarat pregatiti din toate punctele de vedere: emotional, financiar etc. Asa ca, nu-ti face probleme pentru ca "nu-mi doresc copii" suna ciudat…Nu esti singura.
No kids, please, for me too.



4 februarie 2010 at 19:09

Mamei mele i s-a părut ciudat :))



Lex
4 februarie 2010 at 20:02

Cel mai bine e sa nu faci copii, viata e o pedeapsa pe care nu o merita nimeni.

Mare parte din oameni fac copii din prostie, si uite asa specia umana e proasta.



4 februarie 2010 at 20:03

de făcut copii tot trebuie să facă cineva…



4 februarie 2010 at 21:13

acelasi gand:)
nici eu nu-mi doresc momentan copii,mai intai sa ma stabilizez financiar pentru ai oferi tot ce are nevoie…sa nu duca lipsa de nimic,dupa care si emotional…un copil,dupa cum spuneai,este o mare responsabilitate:D



5 februarie 2010 at 0:23

Copii… nici nu ma gandesc. Nici de casatorie nu se pune problema decat dupa 30 de ani (at least). Ai o viata, traiesteti-o cat poti singur (fara copii) ca odata cu copiii apar si problemele financiare emotionale etc. Merg pe motto-ul "Live your life, fuck tomorrow".. most of the times, at least now while I'm frickin' young 😀



5 februarie 2010 at 20:32

Eu deabia astept sa treaca barza pe la mine..deza am input sa cumpat tot felul de carti ….:D



5 februarie 2010 at 20:32

mie imi palc copii la nebunie, abia astept sa am un copil amcar, dar nua cum. pana cand nu amc e sa ii ofer nu vreau sa l chinui. apoi nu vreau sa fac un copil decat atunci cand ambii ne vom dori….nu doar eu, sau doar el….



5 februarie 2010 at 21:20

felicitări pisy :*



5 februarie 2010 at 21:31

Un copil implica atat de multe…unui copil trebuie sa ai ce sa-i oferi si aici nu ma refer doar din punct de vedere material…trebuie sa te dedici trup si suflet lui pentru al putea modela si al putea pregati pentru viata…pentru ca viata lui e in mainile tale…





6 februarie 2010 at 13:00

Pst pst…nici eu nu-mi doresc copii. Vorbesc in soapta, sa nu ma auda lumea :))



7 februarie 2010 at 11:40

Eu cred ca vei fi o mama incredibila… Imi place cum gandesti si cred ca de mame ca tine e nevoie. La cata incultura e in tara asta, asta mai trebuie sa nu facem copii… Hai sa ii lasam doar pe manelisti sa faca…

P.S. Eu am un baietel super. Nu se compara nimic in lumea asta cu a avea un copil… Cu nimic… Paradoxul e ca e cel mai greu lucru si in acelasi timp cel mai frumos.



7 februarie 2010 at 11:42

simgramancri,nu mi s-a mai spus aşa ceva…e chiar ciudat că mi-ai spus că aş fi o mamă incredibilă :)) oricum îţi mulţumesc



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

O zi cu doliu (1)

3 februarie 2010

Mesaj de la Microsoft

5 februarie 2010