„O fată în amurg” de Serena Burdick

„O fată în amurg” de Serena Burdick, este un roman apărut sub aripa celor de la Rao.

Este un roman romantic, a cărei acțiune se petrece la Paris, în perioada Belle Epoque.

Descrierea romanului:

Născută într-o familie pariziană bogată pe la mijlocul perioadei Belle
Époque, tânăra Aimée Savaray visează să devină o pictoriţă celebră în
lumea artei dominată de bărbaţi; în secret, ea tânjește să fie iubită de
Henri, tânărul pe care părinţii ei l-au crescut alături de ea încă de
când era copil. Dar când Henri dispare pe neașteptate, în timpul
războiului franco-prusac, viaţa privilegiată a familiei Savaray începe
să se destrame. Cu inima frântă, Aimée încearcă să-l găsească, însă
Henri nu-și dorește să fie descoperit – și doar o singură persoană din
familie cunoaște motivul. În timp ce se refugiază tot mai mult în artă,
avându-l ca mentor pe impresionistul Édouard Manet, Aimée redescoperă,
fără să-și dea seama, drumul către Henri. Dar anii care au trecut și
secretele îngropate fac ca regăsirea lor finală să scoată la suprafaţă
nenumărate minciuni, care, deși altădată au ţinut familia laolaltă, acum
ameninţă să o despartă.

Eu am citit-o rapid, aproape pe nerăsuflate, pentru că mi-a plăcut stilul scriitoarei, dar și acține și personajele au fost ușor de urmărit. Nu se combină planurile, știi exact cine, ce vorbește, nu dă detalii plictisitoare și inutile.

Am citit cartea asta într-o perioadă în care aveam nevoie de puțin romantism, când totul era gri și rece în jur, așa că puțină dragoste nu ar strica, m-am gândit. Nu am făcut rău, mi se pare chiar o alegere bună, o carte care merită să fie citită, pentru că are și o întorsătură la care nu m-aș fi așteptat. Un detaliu, un amănunt pe care încă-l rumeg, pentru că nu știu ce părere am despre el.

Nu aș vrea să vă dezvălui secretul, însă mama lui Aimee are un secret murdar, secret care va schimba viețile câtorva personaje, unora în bine, altora în rău.

Deși este un roman romantic, care are descrieri frumoase despre rochiile lungi, farmecul epocii de atunci, finalul este unul realist, și îmi place. Nu e genul acela de final roz care vindecă orice traumă. De fapt, toate întâmplările cred că sunt realiste și le putem corela în prezent.

Una peste alta, mie mi-a plăcut cartea și mă gândesc să o recitesc.

De la RAO îți recomand și „Pierduți în cartierul spaniol” și „Colecționarul de obiecte pierdute.”

catalina

Lasă un răspuns